Azi la OTV, mâine în toată țara…

Mărturisesc sincer că nu eram un fan OTV. Nu eram nici măcar un simpatizant al lui Dan Diaconescu. Mă intriga și mă amuza atmosfera de kitch, de post tv făcut pe genunchi, în grabă, cu decoruri ieftine, cu ecranul plin de anunțuri bilistrucizante, care frizau absurdul. Cel mult mă uitam la OTV atunci când voiam să râd de stupiditatea și prostia omenească, când voiam să gust o doză bună, sănătoasă de umor neaoș mai mult sau mai puțin involuntar, datorită invitaților din emisiuni sau formatului acestora. OTV-ul nu seamănă cu nimic făcut până acum în televiziune. Este un hibrid hidos între un post de radio pirat și o tribună publică, unde fiecare poate veni să urle la lume ceea ce dorește. Recunosc că mă fascinau absurdul de situație, incultura și prostia, găseam în mine acea satisfacție secretă a superiorității intelectualului, pus față în față cu „pulimea” rău vorbitoare de limbă română, spumoasă în umorul ei involuntar, de situație, care oferă un circ perpetuu, care îți crează sentimentul că mai jos de atât nu se poate merge. Îl uram în sinea mea pe Dan Diaconescu pentru dejecțiile pe care le revarsă în casele românilor de pe ecranele televizoarelor, și mă uram în egală măsură pe mine însumi pentru curiozitatea morbidă care mă împiedica să schimb postul sau să mă duc la culcare. Această fascinație a urâtului, a prostiei omenești, pe care o exercită asupra noastră, a tuturor celor care au bunul simț să o recunoască, m-a urmărit multă vreme, cu vârfurile de intensitate cunoscute (oare cine nu a auzit de Elodia, Magda Cimac, Tolea, Nichita, Ogică și alții…). Este un sentiment similar cu cel trăit de ascultătorul cult de manele, care n-ar recunoaște nici să-l pici cu ceară – într-un mediu educat – că ascultă așa ceva, dar care după o sticlă de băutură, în club, dă dedicație și grohăie la unison cu Guță. Un secret la fel de intim ca onanismul sub pătură, pe întuneric, în adolescență. Românii se împart în două categorii: cei care se uită la OTV și cei care nu recunosc că o fac. Inclusiv rivalii OTV-ului. Percepând pericolul reprezentat de neaoșul fenomen otevist, acești rivali au încercat să copieze, să duplice DOAR ideea de circ social, cumpărând francizele unor emisiuni inventate în vest, de genul „fata lu` tata” și „trădați în dragoste”, jalnice paleative ce încearcă să rescrie realitatea după scenarii previzibile, prost (și pervers) concepute, cu actori de ocazie, gata să își vândă imaginea și onorabilitatea pentru 300 de lei. Abia atunci am cunoscut adevaratul gust amar al dezgustului. Dezgustat nu de scenariile aberante, halucinante propuse de producători, ci de intenția din spatele acestora, de prostituția unor oameni sărmani, care sunt dispuși să joace roluri mizerabile pentru câțiva firfirei. Când vorbesc de intenția producătorilor, mă refer la perversitatea acestora, la ura lor față de români, la lipsa lor de iubire pentru cei care le „gustă” producțiile. Pentru că intenția aparentă a acestor cu adevărat dejecții, este aceea de a specula un aparent ridicol și senzațional comic de situație, de a ne râde de prostia unor semeni de-ai noștri. Fără a avea curajul să prezinte ROMÂNUL așa cum este, cu bune și cu rele, ci venind cu rețete de-a gata, cu măști hidoase prin care vor să ne arate realitatea LOR. Urmărind lucid scenariile propuse, jucate cu stângăcie sau relativ talent de unii dintre protagoniști, nu se poate să nu remarci un pericol perfid ce atentează la ființa morală a comunității: se caută aducerea în sfera firescului, normalului, a unor comportamente și „valori”, ce sunt blamabile în mod firesc, dar care astfel, ajung în viețile noastre și ne erodează încet încet rezistența morală la rău și perversitate.

Spre deosebire de acești plagiatori ordinari ai REALITĂȚII, Dan Diaconescu are un merit. MARE. Are încredere în geniul acestui popor. Permite fiecăruia să se manifeste în adevărata lui lumină, frizând sublimul, ridicolul, absurdul, trecându-ne pe noi, privitorii, prin toată paleta de trăiri și intensități ale emoției omenești, făcându-ne să exclamăm „Ăștia suntem noi, românii !!!” În acel moment am vrut să aflu cine este cu adevărat Dan Diaconescu. Ce urmărește acest om, cu figură de șoricel grizonat prematur, cu voce cântată, monotonă și adormitoare, capabil să prezinte serios cele mai mari inepții cu aceeași mutră imperturbabilă cu care l-a prezentat în studio pe Președintele în funcție al României, Traian Băsescu !?

Am descoperit un tip inteligent, cu o voință de fier, care s-a lansat în presă de la începuturile ei libere, fără un chior în buzunare. D.D. este un fenomen în sine, iar originalitatea lui (dacă aș spune geniu, l-aș urca pe soclul de unde vor să-l dea unii jos pe Caragiale în Piața Universității…) își regăsește măsura doar în declarația lui stupefiantă, de la mutarea sediului OTV din Piața Romană în noul sediu: „Încă nu ați văzut nimic. OTV-ul abia acum începe… voi cumpăra celelalte posturi de televiziune concurente și voi face din ele OTV 1, OTV 2, etc.

Dintr-un post de apartament, OTV a devenit Televiziunea Poporului. Astăzi, OTV-ul, cu personajul său mesianic, Dan Diaconescu, centralizează speranța de mai bine a unei imense mase de români necăjiți, înșelați în așteptări de toată clasa politică.

Discutam amuzat cu un amic, deunăzi, că în 2004 am avut ocazia să contribui la eliberarea din arest a Gurului* Gregorian Bivolaru, iar zilele trecute am avut privilegiul să contribui la punerea în libertate al „Gurului televiziunii”, Dan Diaconescu.

Sunt prea lucid să sper că mai este posibil un nou miracol pe scena politicii. Deja văd vulturii negrii ai profitorismului planând lacomi deasupra embrionarului partid al poporului. Deja o mulțime de ratangii ai politicii, cârtițe și gropari de profesie se înghesuie, avizi de putere, de imagine, să preia, să deturneze acest vis frumos al lui Dan Diaconescu. Așa cum îmi mărturisea în arest, Dan Diaconescu este singur în acest proiect îndrăzneț. Dar are vizionarismul și siguranța celui ce se simte condus de Destin către împlinirea Planului ce i-a fost hărăzit. Are flerul și hotărârea necesare reușitei, simplitatea în exprimare care îl face accesibil tuturor. Proiectul său politic, aparent populist, se bazează pe calculele reci, economice, ale unui gospodar obișnuit să calculeze cu hârtia și creionul în mână, buna chivernisire a afacerii lui. Știe ce poate face din România, dacă va ajunge să o gospodărescă. Știe care îi sunt resursele și cine sunt spoliatorii averii publice.

Totul ține de maturitatea noastră ca popor. Se spune că fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită. Oare vom fi pe măsura acestei șanse pe care astăzi Destinul ne-a scos-o în cale ? Vom fi în stare să păstrăm calea de mijloc, de a nu ceda tentației egoismului și interesului personal, de a ne implica într-un proiect politic care îi va lăsa pe tușă pe actualii politicieni, dacă va reuși ?!

Pentru ca Dan Diaconescu să poată reuși, nu are nevoie doar de votanți. Are nevoie de cei mai buni dintre noi, de cei mai sinceri și mai curați dintre români. Se vor mai găsi oare români care să vină alături de D.D., care să renunțe (măcar pentru o perioadă de timp) la interesul lor personal, pentru interesul general al românilor ?! Vor rezista acești oameni tentației puterii ?! Va rămâne D.D. același după ce va ajunge sus ? Toate acestea sunt întrebări care necesită un răspuns din partea fiecăruia dintre noi. Nu mai putem aștepta la nesfârșit să vină alții să se implice, să facă ce e mai bine pentru noi. Pentru că deja se adună, se organizează acel nor de muște politicianiste, rău mirositoare, acei traseiști politici, pescuitori în apele tulburi ale politicii dâmbovițene, gata să năpădească trupul firav curat al încă ne-născutului partid. Cine va ține cu responsabilitate, pliciul de muște, cu care să alunge acești intruși care otrăvesc și distrug tot ce ating ?

Va urma…

*PS1: Întrucât am primit mai multe „reclamații” de la colegi de la cursul de yoga, care s-au simțit deranjați de sintagma „gurul sexului” folosită de mine în cuprinsul articolului „Azi la OTV, mâine în toată țara”, am procedat la modificarea din forma prezentă, înlocuind cuvântul „sexului” cu expresia „al fuziunilor amoroase pline de iubire și transfigurare, cu continență, cu transmutarea și sublimarea energiei sexuale rezultate în etajele superioare ale ființei”.

*PS2: Întrucât nici ghilimelele la cuvântul GURU nu conveneau, pentru a menaja sensibilitățile unor amici yoghini, am fost nevoit să renunț și la acestea…

P.S.: in incheiere, un exemplu de emisiune in stilul OTV:

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *