Hitler kaput ?

Ion Coja

Zilele trecute m-am revăzut cu George Astaloș. Ca de obicei, a vorbit numai el. Dar nici nu se putea altfel. Era păcat să mai lase cuvîntul și altora. Este greu de imaginat un subiect la care George Astaloș să nu aibă de povestit ceva inedit și interesant, cel mai des legat de o experiență personală. L-am întrebat într-o doară despre Jean Pârvulescu, dacă cunoaște acest nume. Îl cunoaște foarte bine, și un ceas întreg mi-a povestit câteva din legendele care circulă pe seama domnului Jean Parvulesco în Heptagon și o bună parte din restul lumii… Dintr-o poveste în alta, Georgică ajunge și la relatarea întâlnirii sale cu un franțuz, combatant în al doilea război mondial de partea naziștilor. Și aflu astfel că la Berlin, în mai 1945, ultimii care au luptat împotriva Armatei Roșii au fost acești francezi radical naziști, combatanți voluntari împotriva „iudeo-comunismului”. Au luptat până la ultimul cartuș!, adaugă George. Auzisem și eu de acești urmași ai francilor și rămăsesem cu o mirare: cum au scăpat? Ah, simplu, mi-a și povestit, prin tunelurile de sub Berlin. Au ieșit la zeci de kilometri de Berlin!…

Probabil că mai era nevoie de această ultimă picătură, această ultimă informație, pentru a se revărsa în public o nedumerire pe care o țineam în mine de multă vreme. Adică de pe vremea când au început să se adune sub freza mea unele semne de întrebare legate de persoana lui Hitler. Ultima fiind aceasta: dacă acei combatanți francezi au putut să părăsească cu toții Berlinul și Germania, și să ajungă teferi în Franța, folosindu-se de tunelurile construite sub Berlin pe vremea lui Hitler, de ce această cale a salvării nu ar fi fost urmată și de Hitler?!

S-o luăm metodic: mai întâi, încă din copilărie, din discuțiile cu musafirii veniți la ai mei, am auzit de acest zvon, cum că Hitler nu a murit, ci s-a salvat și a fugit în America de Sud. Oarecum în paralel se discuta și despre originea etnică a lui Hitler, cum că ar fi evreu după unul din bunici. Repet: după unul din bunici! (Se va vedea mai jos de ce această subliniere…) Oricum, amândouă informațiile pe o ureche mi-au intrat și dacă n-au ieșit pe cealaltă, au rămas undeva pierdute prin cotloanle ținerii mele de minte. N-am stat niciodată bine cu memoria… (În schimb am fost tare la memorii… Ca tot românul!) Le-aș fi uitat cu totul dacă, în alte discuții, cele două informații nu reveneau, inclusiv în presă, în cărți: Hitler nu a murit, Hitler era evreu… Din ideea că Hitler ar fi fost evreu deducându-se că nu a fost loial germanilor, ci ar fi făcut „jocul evreilor”, simplu și vulgar spus! Nu aveam însă niciun motiv să adâncesc subiectul. Am fost un receptacul complet neinteresat pentru informații de acest gen. Iar când, un coleg, aproape emoționat, mi-a dat să citesc Mein Kampf, din politețe nu l-am refuzat, dar nu am putut citi mai mult de 20-30 de pagini… Nici vorbă să se compare cu Pentru legionari, a Căpitanului…

Fără să mă pasioneze subiectul HITLER, am mai aflat și altele, informații aflate în circulația cea mai curentă. Bunăoară cum că bunkerul în care Hitler și-a pus capăt zilelor nu mai poate fi vizitat sau cercetat, nici măcar de cei care încă mai discută despre moartea lui Hitler, despre cadavrele carbonizate găsite acolo, despre ultimele sale vorbe și gesturi etc. Bunkerul, în inima Berlinului, construit la zeci de metri adâncime, dar care avea la suprafață și o grădină, a fost imediat după război acoperit cu o placă grea de beton, groasă de vreo 10 metri, iar deasupra ei, dacă nu mă înșel, s-a ridicat și o clădire. Și m-am mirat fără voia mea, cu un act reflex al rațiunii, al inteligenței mele de om, vexată de această măsură: ce explicație are grija autorităților ca bunkerul lui Hitler să nu mai poată fi vizitat de nimeni, nici de criminaliști, nici de istorici, nici de public sau de ziariști, interesați de detaliile celebrei sinucideri?

Deja lucrurile începeau să-și piardă noima, sensul. Căci ce era mai firesc decât ca acel bunker să fie păstrat, introdus mai apoi în circuitul turistic educativ, alături de lagărul de la Auschwitz, camerele de gazare, crematorii etc?! Acel bunker și împrejurările mizere în care a sfârșit cel mai dement și mai bestial criminal din istorie nu putea să aibă, prin mediatizare, decât un impact pozitiv asupra oricărui vizitator! Cu ce satisfacție urmașii victimelor regimului nazist și orice om normal ar fi privit la decorul sinistru și deplorabil al bârlogului în care și-a trăit ultimele zile fiara cea mai setoasă de sânge nevinovat, bestia care… etc., etc.!

În plus, încă de la bun început, istoria cu canistrele de benzină turnate pe cadavrele celor doi, Adolf și Eva, căror cadavre li s-a dat apoi foc, este un punct de plecare extrem de fragil, de suspect! Care îngăduie de la bun început orice suspiciune! Ceața se face și mai densă prin gestul autorităților aliate de a turna un munte de beton peste locul faptei. Fără să fii obsedat de scenarii și diversiuni, vrând nevrând, ajungi să te întrebi dacă nu cumva s-a urmărit în felul acesta să ni se ascundă ceva! Ceva foarte important!…

Deci, întrebare capitală: de ce a fost acoperit cu beton bunkerul în care a murit Hitler, ce explicație are strădania evidentă a autorităților aliate de a face imposibil accesul ulterior la locul faptei? Ni se ascunde ceva în felul acesta! Ce?

Pentru mine toate acestea, aproape uitate, s-au actualizat brusc, mi-au revenit în minte, atunci când am urmărit finalul unei emisiuni pe Discovery, având ca subiect tunelurile din Berlin, de sub străzile și clădirile orașului, tuneluri construite, nota bene!, pe vremea lui Hitler! M-a uimit lungimea rețelei de tuneluri: 500 (cinci sute) de km… Cu lărgimea unor bulevarde! Și mi-am pus întrebarea: e posibil ca această rețea de tuneluri să nu fi avut corespondență cu bunkerul în care și-a ales Hitler să fie ultimul său refugiu? Evident, este de neconceput!

Cu alte cuvinte, dacă există, așa cum s-a afirmat pe Discovery Chanel, o rețea de tuneluri construită de Hitler  în subsolul Berlinului, înseamnă că bunkerul în care ni s-a spus că a murit Hitler, sinucigându-se căci nu mai avea nicio scăpare, era în legătură cu acele tuneluri prin care Hitler putea foarte ușor să scape!!! Deci am fost mințiți când s-a spus că nu mai avea, nenorocitul, nicio scăpare!… Ba e de crezut, putem fi chiar siguri că acea rețea de 500 de kilometri de tuneluri a fost construită și cu această finalitate: să ofere o ieșire de refugiu într-o situație limită. Iar acoperirea bunkerului cu un munte de beton, spre a nu mai avea nimeni posibilitatea să-l viziteze, devine clar că a urmărit să ascundă această legătură dintre bunker și rețeaua de tuneluri. Să ascundă că prin aceste tuneluri Hitler se putea salva. Nu doar teoretic, ci și practic, cum au făcut-o bunăoară combatanți francezi!

Făcând un mic exercițiu de imaginație, ne dăm seama că oricine ar fi cercetat bunkerul ar fi ajuns să vadă și ieșirea din bunker prin tuneluri, dacă nu cumva și prin alte locuri. O asemenea construcție se face cu mai multe posibilități de acces. Aceste ieșiri, aflate la vederea vizitatorilor, a ziariștilor și istoricilor, ar fi făcut și mai puțin credibilă versiunea cu cadavrele carbonizate. Altminteri, acest gen de moarte este cel mai ușor de înscenat, a fost deseori practicat pentru a declara mort pe cineva rămas totuși în viață. Într-un film american celebru, un gangster evreu interbelic așa își salvează pielea, înscenând un accident în care moare în vâlvătăile unui incendiu, drept care poliția închide dosarul… După care mortul începe o viață nouă, cu o identitate nouă… Evident, cadavrul carbonizat rezultat în urma incendiului aparținea altcuiva! Aceasta să fi fost și povestea cu Hitler și Eva, cei doi amanți macabri?

Suspiciunea crește când afli cât de restânsă este lista cercetătorilor care au avut acces la cadavrele carbonizate, aflate în custodia KGB… Nici vorbă de constituirea unei comisii internaționale neutre și independente care să examineze jalnicele rămășițe!

Raționament simplu: dacă zeci, poate chiar sute de combatanți francezi, s-au putut salva din încercuire prin acele tuneluri, cale pe care este probabil să o fi urmat și mulți naziști germani, atunci este lucrul cel mai probabil că Hitler se putea și el salva pe aceeași cale. De ce n-ar fi făcut-o?

Rămâne problema cadavrelor găsite în bunker. Au făcut parte din scenariul salvării lui Hitler sau au fost inventate de aliați, ca să ascundă faptul că Hitler le scăpase? Sau, mult mai probabil, au făcut parte cumva dintr-un scenariu comun?!…

Cinstit vorbind, mai este vorba și de dreptul lui Hitler (sic!) la o corectă receptare a ultimului său „mesaj”. Căci, dacă într-adevăr a murit în bunker, deși putea să scape prin tunelurile la care bunkerul era racordat, atunci gestul său ultim capătă alte dimensiuni și conotații. Devine eroic de-a dreptul refuzul său de a o șterge englezește din Berlinul capitulard!…

În fine, consemnez și discuția pe acest subiect avută cu dl Andrei Sofonie. Domnul Andrei Sofonie este mascota Uniunii Vatra Românească. Porte-bonheurul nostru! Știe multe domnul Andrei. A locuit ani de zile la Moscova, în medii bine informate, a citit tot ce trebuia citit în bibliotecile metropolei bolșevice pe teme de istorie și politică. Și mai ales a meditat cu har asupra celor aflate. După 1990 s-a grăbit să vină la București, unde mai dezmeticește năucii, atunci când prinde vreunul. Este ocupat până peste cap…

Îl întreb ce știe de moartea lui Hitler. Îmi răspunde, printre altele, că pe la mijlocul anilor ’80 la Moscova toată lumea bine informată comenta moartea lui Hitler, survenită de curând undeva prin America de Sud, la vârsta de peste 90 de ani a împielițatului. Dar cum a reușit să scape Hitler din Berlinul deja ocupat de Armata Roșie, domnule Andrei? Simplu, prin tuneluri și cu ajutorul unui avion, pilotat de o aviatoare. Mi-a spus și numele ei.  Nu l-am reținut. Zicea că este celebră… O fi! și a adăugat: în mai 1945 submarinele germane controlau în continuare oceanele lumii! Nimic mai simplu pentru un asemenea submarin să-l ducă la New York în Tahiti sau în Țara de Foc!… Avea de unde alege!

Hitler – „omul evreilor”?

Firește, dacă varianta oficială despre moartea lui Hitler pare puțin probabilă, și mai ales dacă chiar se va dovedi a fi falsă, atunci cresc șansele de a fi luată în seamă ipoteza, în sine aiuritoare, că totul s-a desfășurat conform unui acord (sau ceva asemănător) între Hitler și adversarii săi declarați, ipoteză care, lărgită, ar însemna că Hitler nu numai că s-a salvat cu concursul așa zișilor săi adversari, dar cu concursul acestora a ajuns și cancelar al Germaniei, și tot în înțelegere cu aceștia a dus și războiul așa cum l-a dus, cu măsuri deseori aberante, de neînțeles din perspectiva funcției cu care germanii l-au împuternicit…

Ne propunem să examinăm și această ipoteză. Și tot așa: nu vom apela la ceea ce nu avem: informații și dezvăluiri noi, o stăpânire deplină a subiectului etc. Nici pe departe nu avem pregătirea profesională de istoric pentru a discuta despre culisele evenimentelor din care se compune istoria atât de complicată a celui de al Doilea Război Mondial. Drept care nu vom face decât să punem cap la cap câteva din faptele bine cunoscute, descrise sau dezvăluite de alții, bine cunoscute de toată lumea, fapte care intră în contradicție cu versiunea aflată în circulație publică, dar concordă cu ipoteza că Hitler a făcut jocul altora, al „evreilor”, nu al intereselor germane, nemțești!

Personal, am început prin a mă mira (numai proștii nu se miră de nimic!) de faptul că regele Carol nu a dat ordinul de asasinare mișelească a lui Corneliu Zelea Codreanu decât după ce a primit OK-ul lui Adolf Hitler! Detaliu care, în mintea mea, intră în contradicție cu tot ceea ce Hitler susținea a fi! Sunt dispus să-i iau în serios pe cei care îl adoră pe Hitler și îi explică toate faptele din perspectiva unui mare om de stat, om de mare caracter, mare patriot, mare vizionar etc. etc., dacă mi se explică rațiunea pentru care Hitler și-a dat acordul pentru dispariția celui care i-ar fi fost, foarte probabil, cel mai loial partener. După cum se știe, înaintea alegerilor din toamna lui 1937, Codreanu își avertizase electoratul: dacă mă veți vota și vom ajunge la putere, a doua zi noi, legionarii, facem alianță cu Germania nazistă împotriva bolșevizării Europei, împotriva așa-ziselor democrații care se lasă manevrate de oculta iudeo-masonică!… Unii consideră că aceasta a fost greșeala fatală a Căpitanului.  Că dezvăluind asemenea intenții, Codreanu a stârnit reacția neiertătoare a ocultei!… Acuzații neroade, care nu pricep că Codreanu nu era un politician, ci un om de mare caracter înainte de orice. Adresându-se alegătorilor, în preziua alegerilor, ca om de onoare ce era, a ținut să le facă cunoscut ce intenții avea. Ca să știe lumea la ce să se aștepte de la legionari și să-i voteze sau nu în cunoștință de ceea ce aceștia doreau să facă!

Bineînțeles că nu numai „oculta” a aflat de această declarație a Căpitanului. Hitler va fi fost informat și el. Se știe bine cât era de important pentru Germania să se asigure măcar de neutralitatea României, cu atât mai mult de o alianță. Cu toate acestea, Hitler își dă acordul pentru eliminarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Nimeni nu a explicat de ce a făcut-o. Poziția lui Hitler față de Corneliu Zelea Codreanu și legionari este însă nu numai neașteptată, dar ea ar putea fi hârtia de turnesol care ne dezvăluie adevărul despre Hitler, adevărata sa față. Căci suntem astfel obligați, pentru a înțelege OK-ul lui Hitler, să luăm aminte cu toată atenția la ceea ce îi deosebea pe legionari, și mai ales pe Căpitan, de Hitler.

Comentatorii, mai ales cei de rea credință, pun în evidență mai ales asemănările dintre mesajul și prestația lui Codreanu și nazism. Eventual mai și inventează, ca să facă mai convingătoare ideea lor fixă că legionarii ar fi un soi de naziști sau fasciști români, partizani pătimași ai celor doi mari reformatori ai Europei: Hitler și Mussolini… Nimic mai fals! Între legionari (Căpitan) și Hitler & Mussolini erau deosebiri importante, dintre care o semnalez pe cea mai adâncă: Hitler și Mussolini erau atei, nu erau creștini. Spre deosebire de Căpitan care nu concepea istoria și soarta lumii, a neamului său românesc, decât legată de Dumnezeu, de Iisus, de Biserică! Nu știu dacă biografii lui Hitler au lămurit de ce individul era ateu sau, mai rău!, păgân. Dar distanța pe care a pus-o Hitler între nazism și Biserică mai degrabă ar acredita bănuiala că Hitler nu a servit interesele germanilor, ci ale altora!…

În același sens este semnificativă poziția lui Hitler față de legionari. Legionarii au ajuns la putere fără niciun amestec extern. Cu legionarii la guvernare, participarea României la războiul anticomunist din Est ar fi însemnat un sprijin extrem de puternic pentru Germania. Sutele de mii de aderenți la legionarism erau cu toții conștienți de pericolul bolșevizării României și Europei. Legionarii ar fi luptat pe frontul anti-bolșevic cu o dăruire unică! Să nu fi știut asta Hitler când s-a debarasat de ei în ianuarie 1941, fără să facă nicio încercare de a-l împăca pe Ion Antonescu cu Horia Sima?!

Mai mult, refugiați în Germania ca la un stat prieten, liderii legionari au fost „cazați” în lagărele de deportare de la Dackau, Buchenwald, alături de deținuți comuniști, dar supuși unui regim mult mai drastic decât al celorlalți deținuți. George Petre, încă în viață, depune mărturie în acest sens: „Evreii aveau libertate totală de mișcare în lagărul de la Buchenwald. Noi, legionarii, nu aveam voie să ieșim din perimetrul dormitoarelor!” Numai norocul i-a salvat pe legionari atunci când Hitler, profitând de o ocazie oferită de comportamentul iresponsabil al lui Horia Sima (fuga la Roma a acestuia, împotriva cuvîntului dat), a dat ordin ca legionarii să fie executați prin împușcare. I-a salvat pe legionari un raid american prelungit… Asta în condițiile în care militarii germani, ofițerii superiori în primul rând, nutreau pentru legionari cele mai bune sentimente. În mod deosebit Goebbels avea o părere excelentă despre legionari: „Garda de Fier este mișcarea politică cea mai spiritualizată din secolul nostru!” Nici pe departe poziția lui Hitler față de legionari nu era a unui german, a unui creștin!…

Este limpede că legionarii meritau alt tratament din partea lui Hitler. Faptul că nu au avut parte de acest tratament nu se potrivește cu versiunea unui Hitler dedicat luptei anti-comuniste, împotriva falselor democrații din Occident. Prin atitudinea sa față de legionari Hitler face echipă cu „iudeo-masoneria” mondială, atât de incomodată de existența legionarilor.

Am ajuns să mă gândesc la ipoteza că Hitler a făcut mari servicii evreilor, și nu nemților, nu arienilor, după 1990, când s-a lansat teza holocaustului din România, din Transnistria, împinsă până la afirmația indecentă că „România este țara în care a început Holocaustul”! O afirmație atât de …revizionistă nu putea să mă lase indiferent, drept care m-am văzut nevoit să adâncesc subiectul. I-am avertizat pe preopinenții mei, care ne acuzau de genocid pe noi, românii: măi, băieți, voi ne obligați să vă răspundem, iar răspunsul nostru s-ar putea să se extindă la întreaga problematică a Holocaustului! Căci este fatal și obligatoriu, ca metodă, să cercetezi întreg contextul în care s-a produs pretinsul holocaust din România. Așa am ajuns la concluzii și ipoteze pe care nici prin vis nu le-aș fi imaginat. N-am nicio vină dacă aceste concluzii și ipoteze nu le vor conveni celor care m-au obligat să reacționez în legitimă apărare. Cum ar zice Molière, tu l’as voulu, George Dandin!

Așadar, am examinat acuzația de holocaust adusă românilor. Și am dat astfel peste un spectacol rușinos, al minciunii organizate, instituționalizate. Din păcate, nu puteam cerceta acest subiect rezumându-mă la holocaustul din …România. Deși nu mă interesa subiectul, a trebuit să situez Transnistria în contextul general, al reprimărilor naziste împotriva evreilor. Și nu a trebuit să mă informez prea mult ca să dau și aici de același spectacol dezgustător al minciunii, oficializată prin legi și decizii ale unor importante autorități naționale sau supra-naționale, precum ONU.

Literatura dedicată Holocaustului este scrisă mai ales de autori care nu au abordat la viața lor decât acest subiect. Dacă le scoți din bio-bibliografie holocaustul, nu mai rămâne nimic din ei! Ceea ce, din start, îi face puțin credibili. Calitatea intelectuală a acestor autori, așa cum rezultă din calitatea demonstrației, este mediocră și submediocră. Mult mai inteligent scrisă este literatura negaționistă. Am citit și câteva lucrări ale acestor răzvrătiți. Am dat de informații și ipoteze tulburătoare, relativ bine argumentate. Printre altele, am aflat de interesul care ar fi putut exista din partea unor cercuri evreiești pentru producerea holocaustului! Repet: interesul unor cercuri evreiești pentru producerea holocaustului!Pe scurt, deportarea și exterminarea evreilor s-ar fi făcut după o strategie de selecție artificială, prin expunerea la holocaust, la exterminare, a evreilor de calitate inferioară!

…Ba chiar s-au prezentat documente despre colaborarea cu nemții a unor evrei care, după război, nefiind niciunul tras la răspundere, ai dreptul să deduci că acționaseră la ordinul unor superiori!… Tot evrei?

Un moment de revelație pentru mine l-a ocazionat interviul dat în urmă cu câteva luni de noul președinte al comunității evreiești din București, un regizor tînăr, care, la un moment dat a dat „definiția evreului”. Nu știam că există una. Cine poate fi considerat evreu? „Orice persoană care are cel puțin un bunic evreu este evreu?” … Evident, definiția este ușor de contestat. Ceilalți trei bunici nu contează nicicum?!… Numai că domnul președinte a ținut să se explice: „Preluăm această definiție de la naziști. Ei au dat această definiție cu ocazia vestitului congres de la Nuremberg!”

Este de bănuit că definiția propusă la Nuremberg a avut acordul Fuhrerului, caz în care începi a crede că într-adevăr „Hitler le-a făcut jocul evreilor, a fost omul evreilor!” Căci această definiție le face mari servicii evreilor. Pe baza acestei definiții numărul evreilor crește brusc, de câteva ori! Potrivit definiției date de naziști, însuși Hitler, cu un bunic evreu, devine evreu în toată legea după teoria nazistă!

Evident, Hitler știa bine că are un bunic evreu. Nu cumva se cam potrivește această situație cu definiția dată evreului de subordonații săi la Nuremberg? Are acest detaliu legătură cu faptul că mulți dintre colaboratorii lui Hitler se aflau cam în aceeași situație, având ascendenți evrei?

În paranteză fie spus, tînărul (și imprudentul?) președinte al comunității de evrei din București ne lasă să deducem prin interviul dat că este falsă credința comună și atât de răspândită cum că dintr-o căsătorie mixtă rezultă copii evrei numai dacă mama este evreică. Nici vorbă, așadar!… Evreitatea este ceva ca gazul, este destul o picătură într-o căldare de apă pentru ca apa aceea să nu mai fie bună de băut!…

Nota bene: faptul că liderii evreimii își însușesc și practică această definiție a evreului denotă preocuparea pentru sporul demografic al evreimii prin mijloace oricât de neașteptate! În sine, evreitatea ca dat biologic, antropologic, se diminuează astfel. Pare o contradicție cu vestitul rasism al sioniștilor, al liderilor evrei. Sau, dimpotrică, o confirmare a celor care consideră că nu există un popor evreiesc, cu identitate etnică, ci numai o religie, la care, de-a lungul anilor, au aderat indivizi dintre cei mai diverși ca naționalitate, etnie, rasă. Că, deci, evreii nu sunt o nație, ci o organizație…

*

Înainte de a vedea care a putut să fie interesul evreiesc, să vedem care putea să fie interesul germanilor pentru producerea unui genocid atât de cumplit: 6 milioane de oameni nevinovați! La ce le-a folosit nemților să-i omoare? La nimic! Dimpotrivă, nemții au păgubit enorm, din toate punctele de vedere. Nicio logică sau o minimă motivație a acestor asasinate, din punct de vedere germanic, nu poate fi întrevăzută. Au cheltuit enorm ca să-i adune pe evrei din toată Europa, slăbindu-și astfel capacitatea de a susține frontul, iar după război au pierdut și mai mult, plătind despăgubiri și daune morale foarte materiale! Bașca rușinea de a fi săvârșit crima cea mai urîtă din Istorie!

În schimb, dacă evaluăm beneficiile evreiești de pe urma Holocaustului, acestea devin imediat evidente și introduc o oarecare logică în cele petrecute. (Nota bene: în această evaluare luăm în serios toate opiniile exprimate, fără să ne preocupe dovezile: sunt opiniile altora, care, la vremea lor și-au prezentat argumentele. Iată cui profuit holocaustul, cui i-a folosit, la ce au fost …folositoare persecuțiile antisemite:

(a) Determinarea evreilor de a părăsi în masă țările în care locuiau pentru a se refugia în Palestina, aceasta fiind unica destinație alternativă la care aveau acces. Proiectul Israel în Palestina, lansat cu decenii în urmă, avansa descurajant de încet, evreii ezitând să-și părăsească rosturile și să se strămute în deșertul palestinean. Odată declanșate persecuțiile, plecările spre Palestina au crescut spectaculos. Au fost introduse chiar criterii conform cărora un evreu era sau nu acceptat în Palestina…

(b) Înființarea statului Israel, demult plănuită și demarată, nu s-a putut finaliza decât după război, invocându-se ca principal argument holocaustul. Toată lumea a fost de acord că numai dându-le evreilor posibilitatea de a se organiza într-un stat propriu se putea evita repetarea tragediei Holocaustului.

(c) Ameliorarea genetică a neamului evreiesc prin izolarea sau chiar eliminarea fizică a evreilor de „calitate inferioară” în lagărele naziste de exterminare.

(d) Consolidarea identității evreiești, a solidarității dintre evrei, care s-au văzut toți confruntați cu adversitatea extrem de brutală a goimilor. Holocaustul a devenit pentru evrei un motiv de solidarizare mai puternic decât Talmudul.

(e) Ridicarea unor bariere insurmontabile în calea asimilării evreilor în masa populației autohtone. Tendința tot mai evidentă de a se produce o asimilare în masă a evreilor a determinat apariția sionismului, dedicat rezolvării acestei probleme. Se știe bine că în organizarea Holocaustului au fost implicați mulți naziști de origine evrei, precum Eichman, de pildă.

(f) Prin despăgubirile de după război și alte forme de reparație, calitatea de evreu a devenit aducătoare de profituri deloc neglijabile. Evreii nu au mai ezitat să-și afirme evreitatea, măcar față de structurile organizatorice ale evreimii.

A avut vreun rol Hitler în declanșarea persecuțiilor anti-evreiești? Întrebarea este aproape fără rost, toată propaganda legată de Holocaust pornește de la rolul decisiv al Führerului în tragedia evreilor. O tragedie cu multe semne de happy end!…

Așadar, principala acuzație adusă lui Hitler, aceea de anti-semitism feroce, este cu dus-întors. Poate fi „interpretată” cu o schimbare totală a sensurilor!…

preluare de pe altermedia