John si Maria

Maria îl cunoscuse pe John pe facebook. Dăduse accept cererii lui de prietenie mai mult dintr-un moft de fată ce se simte admirată de cohorta de bărbați din lista ei. Dar lucrurile luaseră o întorsătură serioasă când el a anunțat-o că și-a cumpărat biletul de avion pentru România.

Emoționată, a venit să îl ia de pe Otopeni cu fratele ei, cu BMW-ul împrumutat de la cumnatul lor ce tocmai se întorsese din Italia. Dacia 1310 a familiei o ascunseseră în șură, lângă vacă, să nu creadă americanu` că sunt niște amărâți. L-au găzduit în casa mătușii, iar seara s-a adunat tot satul în bucătăria acesteia, să îl cunoască pe american. Până și popa și-a făcut drum, cu sfeștania, prilej de predică și de ciocnit paharele după binecuvântare.

Cum necum, după o săptămână – în care el a mers cu ea și cu unul dintre verii ei la ambasada SUA din București, pentru viză, au plecat în State, la părinții lui, să o prezinte familiei. Vărul Ionel, un băiat trupeș, rumen la față, căruțaș din tată în fiu și tractorist de ocazie (când era sezonul), nu se mai putea opri din holbat la vederea autostrăzilor largi, cu poduri suspendate, a furnicarului de oameni de toate rasele și culorile ce treceau grăbiți pe trotuare, a zgârie-norilor strivitori, aruncați la tot pasul parcă de un gigant nebun. New York, inima capitalismului mondial, locul în care oricine este binevenit pentru a-și trăi visul american.

Au ajuns în final în suburbii, la o casă imensă, construită în stil victorian. Părinții lui îi așteptau emoționați în fața casei, urîndu-le bun venit, totul fiind desprins parcă dintr-un film hollywodian. Ea se sărută pe obraji cu viitoarea mamă soacră, bâiguind într-o engleză cu puternic accent moldovenesc cele câteva cuvinte pe care le repetase în avion. Ionel se strădui și el să pară prezentabil, onorându-i cu un salut în rusă, limbă pe care o învățase de la bunicu, prilej de amuzament pentru tatăl lui John.

La masă, Maria s-a arătat sfielnică și tăcută, trăgând pe furiș cu ochiul la portretele familiei, atârnate pe toți pereții, și la argintăria fină, moștenită de generații în familia lui John. A făcut impresie bună, fiind apreciată de mama lui John pentru privirile drăgăstoase aruncate acestuia.

La final, bărbații s-au retras în biroul tatălui lui John, pentru un pahar de wiskey și un trabuc fin, iar ea a rămas cu mama lui, prilej de apropiere între ele.

După două zile, hotărâseră deja data nunții, precum și amănuntele legate de ceremonie, care urmau să aibă loc la New York. Părinții lui John urmau să se ocupe de toate detaliile, aveau să trăiască o nuntă ca-n povești. Familia lui John era destul de influentă (avea și un unchi senator), așa că nu a fost prea greu să obțină viză pentru tot familionul Mariei, bașca prietenele din copilărie, cu toții ca la vre-o 30 de persoane, care urmau să sosească cu avionul pus la dispoziție de tatăl lui John (un puternic președinte de Consiliu de Administrație într-o companie ce își permitea un jumbo jet pentru situații speciale…).

Zilele au trecut ca într-un vis pentru Maria, cu probe de rochie, degustări de torturi și alegeri de meniuri și băuturi pentru petrecere. Veni și ziua mult așteptată a nunții, oficiată de cei doi preoți, cel ortodox de la biserica românească din zonă, și de preotul protestant local. După schimbul de jurăminte, cuplul a primit felicitările tuturor și petrecerea a început. Surpriza serii a constituit-o taraful de lăutari (aflați întâmplător în turneu în zonă, au mai scos și ei un ban) aduși de unchiul miresei, care i-a impresionat puternic pe convivi prin vioiciunea bătutelor moldovenești. Spiritele s-au încins spre seară, când lăutarii voiau să plece, dar nașul mic nu le-a dat drumul, îndesându-le un pumn de euro în buzunare și îndemnându-i să mai cânte. Atmosfera se încinsese de-a binelea de la zaibărul adus de invitații din Moldova, când un incident a stricat toată veselia nuntașilor. Gheorghe, cel mai tânăr dintre frații miresei, luă microfonul și într-o engleză stricată (învățată la cules de căpșuni în Spania), anunță, cum e obiceiul la români, că… S-A FURAT MIREASA ! Urmă un moment de panică generală în familia mirelui. Garda de corp a unchiului Senator American intră în poziție defensivă, iar în următoarele 5 minute grădina familiei fu invadată de trupele FBI-ului. Gheorghe abia apucase să anunțe mirelui că răpitorii au trimis pantoful miresei – spre încredințare, și că cer drept răscumpărare 10 lăzi de wiskey de 12 ani, că deja în parcarea familiei sosiseră dubițele ABC-ului și CNN-ului, care transmiteau în direct povestea răpirii miresei și revendicările teroriștilor. Oprah și-a întrerupt emisiunea pentru un breaking-news, iar președintele Obama a transmis familiei un scurt mesaj televizat, prin care arăta acesteia că poporul american și președintele sunt alături de familia victimei și că nu vor tolera nici un act de terorism și vor duce războiul împotriva terorii până la capăt.

Evident, cei doi veri care fugiseră cu mireasa s-au predat la prima secție de poliție, și până la lămurirea situației, familia miresei a trebuit să le plătească cauțiunea astronomică fixată de judecătorul de caz.

Totul s-a sfârșit în final cu bine, americanii înțelegâd și ei că românii sunt un popor barbar, a cărui sport național pe la nunți constă în răpiri și solicitări de recompense pentru restituirea miresei. Bine că n-au aflat și de bătăile tradiționale de la finalul nunții (după tipicul nunților moldovenești ”a fost o nuntă ca-n povești, numai bătaia a ținut trei zile”), că cine știe unde se ajungea…

A transmis în direct Mihai Rapcea care apoi a încălecat pe-o șa… și-a plecat în Grecia (și povestitorii trebuie să se odihnească în vacanță, nu-i așa !?).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *