Despre țigani și țigănie

Autor: Ciprian Bojan

Într-o discuție pe care am purtat-o cu un reputat profesor de filosofie polonez mi s-a atras atenția că noi, românii, avem o cultură anemică și dacă nu vom face ceva vom dispărea înghițiți de istorie. Remarca interlocutorului meu a gâdilat sensibila mea coarda naționalistă și eram la un pas de a-l strânge de-a dreptul de gât. Omul și-a argumentat afirmația din perspectivă istorică. De-a lungul timpului, culturile puternice le-au înghițit pe cele mai slabe. Și a urmat un întreg șir de exemple, care s-au oprit la porțile cotidianului românesc. Mi s-a spus că trăim în noroi, că ni s-au profanat valorile, că ne țiganizăm. Cultura unei minorități, care ca număr se ridică cu generozitate la 2,5 % din totalul locuitorilor, s-a impus asupra majorității. Iată deci, că până și polonezii au aflat că românii țopăie de zor pe muzică țigănească și că-și „împodobesc” vocabularul cu termeni de la ușa cortului.

Avem țigani și avem cu carul. Dacă lumea ar fi în rosturile ei firești, chestiunea asta ar trebui să treacă absolut neobservată. Statisticile oficiale spun că etnia aceasta numără exact 535.140 de indivizi, neoficial, însă, se pare că sunt mai mult de 2,5 milioane. Statisticile nu vorbesc despre câți dintre ei au umplut pușcăriile și nici despre câți trăiesc în afara legii. Vorbesc în schimb despre faptul că 80% dintre ei trăiesc în sărăcie, mai mult de  jumătate parazitează sistemul asigurărilor sociale și că mai toți puradeii trag chiulul de la școală, deși nu-i costă nimic și ar putea să șmanglească de-an moaca’ un strop de educație. Tot statisticile spun că 67% dintre români nu ar fi de acord ca cineva din familia lor să se căsătorească cu o persoană de etnie țigănească, iar 33% n-ar fi de acord să aibă vecini țigani. Și deși românii nu-i prea au pe țigani la inimă, statisticile mai spun că maneliștii conduc în topul preferințelor adolescenților români. Tot în statistici s-a încurcat până și președintele Băsescu, a cărui minte a fătat ideea cum că 99% dintre români ascultă manele. Evident că se ascultă manele de către 99% din populația românească cu carnet de membru PD-L. Chiar dacă Băse’ este departe de realitatea țării, din restul cifrelor putem lesne să ne facem o părere clară despre țigănia în care alunecăm.

Cine mai crede că problema țigănească este una rasială se înșeală, căci apucăturile unei minorități au contaminat majoritatea. Problema țigănească este una culturală, și ar trebui să începem prin a scoate aceste apucături din români, pentru a le extirpa din țigani.

Istorie cu iz țigănesc

Îi vedem zilnic pe stradă, puțini îi au la inimă, dar mulți pun botul la subcultura lor, par să nu fie din lumea noastră și totuși sunt cetățeni români. Nimeni nu pare să știe de unde au venit. Prima lor atestare documentară o regăsim în anul 1068 în Imperiul Bizantin, deși o legendă din anul 950 îi pomenește într-o lumină care seamănă izbitor cu portretul țiganilor contemporani. Legenda vorbește despre regele persan Bahram Gur, care a domnit în prima jumătate a secolului al V-lea. Aici răsar primele mărturii despre niște nomazi, denumiți „luri”, ce se ocupau cu muzica. Bahram îi cere conducătorului Indiei 12.000 de luri care să-i distreze Curtea Regală. Țiganii „luri” ar fi urmat să se stabilească în Persia, să muncească pământul, primind în schimb vite, măgari și grâne. În schimb, au mâncat vitele și grânele, au refuzat munca la câmp și au sfârșit prin a fi izgoniți de rege.

Dincolo de legendă, istoricii spun că adevăratul exod al țiganilor s-a produs la începutul secolului al XI-lea, în vremea sultanului Mahmud de Ghazni, care a invadat India de 17 ori în cursul sângeroasei lui domnii, între anii 971 și 1030.

Despre originea țiganilor se vorbește și în „Kitab al-Yamini”, un manuscris al cronicarului Al-’Utbi, datând chiar din secolul al XI-lea, unde se spune că leagănul țiganilor este orașul Kanauj, din India de Nord. În data de 20 decembrie 1018, 53.000 de locuitori din Kanauj au fost deportați de sultanul Mahmud de Ghazni în regiunea Khorasan, Iran. Obligați să muncească, țiganii au rezistat doar vreo câteva decade în acest perimetru și au migrat spre Imperiul Bizantin și Balcani. Au ajuns în Constantinopol, capitala Sfântului Imperiu Bizantin, unde au fost menționați în anul 1068. Nu s-au putut stabili nici aici, și au înaintat spre Europa.

Pe teritoriul românesc au fost menționați pentru prima dată în 1385 și 1387, în două acte de donație ale domnului Țării Românești Dan I către Mănăstirile Vodița și Tismana. În Transilvania, prima mențiune datează din 1416, iar în Moldova prima consemnare a prezenței țiganilor este din anul 1428, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.

Sunt puține izvoare care să îi prezinte pe țiganii de pe teritoriile românești, însă zicătorile populare abundă de portrete în care sunt prezentați asemenea imaginii pe care o au românii cotidieni despre această etnie. „Nici răchita pom de bute, Nici țiganul om de frunte”, „Când te întâlnești cu un țigan, mergi cu grijă un’te duci”, „Să ai noroc și bani. Și boală în țigani”, „Și-a mâncat cinstea, ca țiganul biserica” (Proverbele Românilor, Iuliu A. Zanne).

„Rromi sunt aia de la București care fură”

Țiganii nu și-au impus prin nimic cultura în evul mediu, nici măcar în ceea ce privește identitatea lor. Astfel, au fost numiți după voia popoarelor cu care au intrat in contact:

„athinganoi” (țigan în spațiul balcanic), „kalo” (țigan în spațiul hispanic), „sinto” (țigan în spațiul german) „arami”(păgân), „faraontseg” (gloată). Folosită recent, denumirea etnonimică de „rrom” poate fi lesne asociată cu grecescul „rhomaios”, care îi indică pe locuitorii Imperiului Roman, iar după creștinare, până la prăbușirea Imperiului, pe creștinii Bizanțului. În ceea ce privește denumirea țiganilor, merită băgată în seamă replica unui bulibașă căldărar: „Rromi sunt aia de la București care fură, eu sunt țigan”.

Zilele trecute, guvernarea Boc și-a dat acordul pentru schimbarea denumirii oficiale din „rrom” în „țigan. Propunerea a pornit de la recomandările Academiei Române, și s-a bazat pe faptul că acesta este termenul folosit în majoritatea statelor Uniunii Europene.

Fiind singura inițiativă lucidă a deputatului Silviu Prigoană a fost înregistrată la Senat în luna septembrie. Tocmai atunci când și președintele Băsescu spunea că decizia de schimbare a numelor a fost greșită deoarece europenii fac o confuzie între rromi și români.

„În multe țări din spațiul european este utilizat fără nicio restricție un cuvânt având aceeași origine, respectiv aceeași evoluție a semnificației cu lexemul romanesc: „tsiganes” în franceză, „zingari” în italiană, „Zigeuner” în germană, „tzigani” în rusă și polonă, „cigany” în maghiară, „ciganin” în bulgară și sârbă, „cigano” în portugheză, „zigenare” în neerlandeză”, se arata în adresa Academiei Române către Guvern.

Pe de altă parte, căutată la origine, noțiunea de țigan pare a nu purta în sine decât un strop de mândrie pentru membrii acestei etnii. Iosif Constantin Drăgan indicase că provine din expresia „ti Gange“ (dincolo de Gange). Făcând astfel trimitere la originea geografică a lor. Prăbușirea în peiorativ este numai în responsabilitatea lor. Să nu uităm că în ograda lui Băsescu s-a comis o gravă eroare prin logo-ul de țară al României, care sub imbecila oblăduire a Elena Udrea a ajuns să fie scris „ROMânia”.

UE vrea să avem țigani polițiști

Recent, francezii s-au dovedit a fi mai intoleranți decât românii, deși în urmă cu câți ani au avut tupeul de a critica țara noastră pentru „discriminare rasială”. După ce ani în șir ne-au arătat cu degetul pentru că nu-i „iubim” suficient pe țigani, s-au trezit cu Parisul invadat de corturari. Brusc, și-au lăsat deoparte masca de apărători ai drepturilor omului și au trecut la expulzări, în loc să-i integreze. Politica Franței față de țiganii din România a atras mânia stăpânilor de prin Uniunea Europeană. Comisarul european pe justiție, Viviane Reding, a criticat Franța din cauza încălcărilor drepturilor omului în chestiunea expulzărilor, șeful șefului Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, l-a luat la rost pe Nicolas Sarkozy, el însuși proaspăt divorțat de o țigancă, căruia i-a reproșat duritatea măsurilor aplicate împotriva țiganilor. Țiganii nu par să fie prea deranjați de politica expulzărilor. „Oricum, au spus că mai mult de o săptămână nu rămân în România. Se tem că aici legile sunt mai aspre, iar câștigurile obținute din cerșetorie sau din furturi, mult mai mici”, susține comisarul – șef Mihai Pitulescu, șeful Direcției de Investigare a Criminalității din IGP.

Ba chiar nici americanii nu se simt în siguranță, deși stau bine pitiți în spatele oceanului. Miile de țigani care au emigrat în statele UE odată cu aderarea din 2007, stârnesc polemici tocmai la New York. Mai mult chiar, jurnaliștii de la New York Times spun că România nu și-a îndeplinit promisiunile făcute atunci când a aderat la UE, fiind speriați că o posibilă destinație a țiganilor poate deveni SUA, în cazul ridicării vizelor.

Francezii nu mai poticnesc din a ne oferi soluții, „Francezii ne-au cerut polițiști de etnie rromă, care să știe țigănește”, mai arată comisarul Pitulescu.

Cum se toacă bani în ritmuri țigănești

Istoria recentă arată că țiganii sunt o pacoste pentru fondurile investite în proiecte destinate integrării lor. (Toți se tem să folosească termenul de civilizare, îmbrățișând „integrarea” ca un termen mai puțin agresiv). Numai în România și Bulgaria s-au tocat în ultimii ani câteva milioane bune de euro în proiecte destinate țiganilor.

În iulie 2003, la Budapesta, liderii statelor Central și Est Europene au consimțit să lanseze „Deceniul Includerii Rromilor 2005-2015”. Proiectul a fost inițiat de Banca Mondială, iar obiectivele sale principale sunt eliminarea discriminării și sărăciei din rândurile țiganilor. Mai este un pas până în 2015, iar țiganii sunt la fel ca și înainte. Despre cheltuielile făcute nu vom afla probabil niciodată. Cert este că situația nu s-a schimbat cu nimic. În iulie 2006, Banca Mondială a oferit României un împrumut de 58,5 milioane pentru un proiect asemănător. Proiectul a fost dezvoltat în cadrul Parteneriatului Strategic de Țară, menit să ajute România să își îndeplinească obligațiile din cadrul Moemorandumului Comun de Includere semnat cu Comisia Europeană. La fel, banii au fost cheltuiți fără nicun rezultat. Tot ce am văzut au fost câteva reclame pe la televizor cu un puradel care visa să meargă la școală. Puradeii de pe stradă, au rămas tot analfabeți.

Prin vară, Uniunea Europeană a trecut la amenințări directe la adresa României. Țara noastră ar putea plăti cu pierderea de fonduri europene din cauza neintegrării țiganilor. Totul a pornit de la Pierre Lellouche, secretar de stat însărcinat cu afacerile europene în guvernul Franței. Lellouche a declarat, pentru cotidianul Le Parisien, că „nu mai suportă” să vadă țigani cerșind pe străzile Parisului. „Franța nu intenționează să primească 2,5 milioane de țigani din România”, aprecia, categoric, oficialul francez. Evident că cerșesc prin Orașul Iubirii, pentru că prin Micul Paris n-au nici ce cerși și nici ce șterpeli.

Țiganii nu se lasă asimilați și opun rezistență la orice inițiativă de civilizare, iar asta ne poate costa.

Educație, sănătate și locuințe pentru țigani

Țiganii nu se lasă civilizați, dar se bălăcesc de zor în vistieria sărăcită a statului. Au locuri preferențiale în universități de stat și beneficiază de asigurări sociale. Iar mai nou, vor primi case și asistență medicală fără să scoată un șfanț din buzunare. Recent, ministrul Muncii se lăuda că semnat un protocol de sprijinire a țiganilor expulzați din Franța. „Vom avea colaborări la nivel teritorial pentru găsirea unor soluții pentru rezolvarea problemelor romilor, în special pentru cei care se întorc din Franța”, a ministrul Ioan Nelu Botiș. În curând vor fi organizate cursuri de calificare pentru țigani, iar banii vor veni de la Uniunea Europeană prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – POSDRU. Țiganii vor mai primi locuințe, educație și ajutor pentru îngrijirea sănătății. Toată tevatura asta în vreme ce românii n-au unde munci, n-au case, iar despre sănătate n-are sens să mai discutăm.

Și pentru că tot vorbeam anterior despre discriminare, nu am putea spune că în cazul acesta românii sunt chiar ei discriminați în țara lor?

Românii nu-i iubesc pe țigani

Nu are sens să ne pierdem inutil în descrierea infracționalității țiganilor. Faptele sunt evidente pentru toată lumea și le știu până și copii care sunt învățați din popor că „dacă nu ești cuminte, vine țiganul cu sacul și te fură”. Opinia populară despre țigani este clară și orice etichetă le-am pune, „rrom” sau „țigan”, termenul va deveni peiorativ prin suma faptelor acestei etnii. Și tot opinia populară spune că țiganii vor reprezenta, în viitor, o amenințare pentru țară, după cum se arată într-un recent studiu CCSB pentru Asociația Pro Democrația. Același studiu arată că doi din trei români spun ca țiganii fac cele mai multe infracțiuni. 44% dintre români consideră că romii sunt „hoți”, 43% îi consideră „leneși”, iar  „murdari” – 41%. Jumătate dintre români spun că țiganii fură pentru că „așa le este obiceiul”, iar mai mult de jumătate nu cred nici în ruptul capului că țiganii sunt mai săraci decât românii.

Deși unii încearcă să îi acuze pe români de discriminare, susținând că „nu-i frumos” să mocirlești imaginea unei etnii, lucrurile sunt evidente. Spre exemplu, pe lângă români au viețuit de secole și sașii, și nu-mi amintesc să fi auzit vreun român vorbindu-i de rău. Imaginea unei etnii se construiește în secole și ține de valorile pe care le manifestă în lume. Și iarăși, nu am auzit vreun român vorbind despre cât de harnici și corecți sunt țiganii. Oare de ce?

Ba mai mult, unele măsuri ale unor autorități locale sunt aspru criticate de activiști „anti-discriminare”, deși populația majoritară le aplaudă la scenă deschisă. În Tărlungeni, la câțiva kilometri de Brașov, țiganii trăiesc separați printr-un zid de români și de unguri. Ridicat de Primărie și cu o înălțime de trei metri, zidul îi apără pe cei 700 de români și 1.900 de maghiari, care consideră că asta a fost singura soluție pentru o viață liniștită.

„Am dat 60.000 de euro și am trântit un zid sănătos, din beton cu un strat de sticlă deasupra, ca să-i descurajez să mai sară dincolo. Nu este nici segregare, nici Marele Zid chinezesc. E un gard care protejează în primul rând proprietatea”, declară primarul din Tărlungeni. Exemplele pot continua la nesfârșit.

… nici turcii, nici CEDO..

Ba mai mult, instituțiile juridice europene par să nu mai fie îmblânzite cu momeala „discriminării”. Recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că termenii „cerșetori” și „hoți” atribuiți romilor într-o lucrare universitară și într-un dicționar din Turcia se referă la o imagine stereotipică și nu sunt discriminatorii. Mustafa Aksu, un turc țigan, denunțase la CEDO că cele două lucrări, finanțate din fonduri de stat, ar conține remarci și expresii care reflectă un sentiment „antirrom”. Potrivit lui Aksu, lucrarea „Țiganii din Turcia” conține paragrafe umilitoare, sugerând că romii comit infracțiuni și sunt „hoți de buzunare, escroci, cerșetori, traficanți de droguri, proxeneți”. CEDO a explicat că paragrafele citate de Mustafa Aksu „nu sunt comentarii ale autorilor, ci exemple despre modul în care romii sunt percepuți în societatea turcă”.

Mulți, mulți… tot mai mulți

Pe la mijlocul anilor ’90, fostul „rege internațional al țiganilor” Ion Cioaba ne amenința că „România se va scrie Rromania”. Nici liderul incontestabil al acestei etnii, Mădălin Voicu, nu se lasă mai prejos, amenințând că „peste vreo două decenii, țiganii vor conduce România, pentru că îi vor depăși numeric pe români și, dintr-o etnie conlocuitoare, țiganii vor deveni una înlocuitoare”. Statistic vorbind, numărul țiganilor îl va depăși pe cel al românilor, în 50-60 de ani. Asta în condițiile în care indicii de creștere demografică se vor păstra la nivelul ultimelor două recensăminte.

Sociologic vorbind, pentru ca o etnie să își păstreze constanța este nevoie de o rată a fertilității de 2,11. Românii sunt cu mult sub această cifră, în vreme ce țiganii o depășesc cu mult. Istoria arată că nici o cultură nu s-a păstrat pură cu un indice mai mic de 1,9.

Pornind de la rata estimată a fertilității la femeile românce (1,3), socotind și rata fertilității la țigănci (peste 4). Mai punem la socoteală și speranța de viață și este lesne de văzut unde vom ajunge. Prin socoteală asta vedem că în anul 2050, numărul țiganilor va depăși șase milioane, iar românii vor ajunge la pe la 13 milioane. Dacă mai punem câțiva ani la socoteală, vom vedea cum românii vor ajunge minoritari în țara lor.

Între ultimele două recensăminte ale populației, 1992 și 2002, populația totală a scăzut cu 5%. Românii au un spor negativ de 5%, maghiarii de 15%, în vreme ce țiganii au un spor pozitiv de 33%. Creșterea nivelului de populație la țigani este un fenomen care are loc în ciuda estimărilor Băncii Mondiale, care arată că speranța de viață a acestei etnii este cu 15-20 de ani mai mică decât în cazul românilor și că prezintă un crescut indice de mortalitate infantilă. Studiile BM mai arată că jumătate dintre populația țigănească are o vârstă de până în 20 de ani, în vreme de populația românească prezintă un indice de îmbătrânire a populației.

Ce-i creștinește?

O știre dintr-un ziar spunea că niște țigani au furat gardul unei Biserici. Păcat că n-au aruncat o privire înăuntru, căci poate puteau șterpeli câteva vorbe de înțelepciune. Istoria îi condamnă pentru suma faptelor lor, oamenii îi judecă pentru un strop de fapte izolate. Și orice soluție ar găsi mintea rațională pentru chestiunea țigănească, creștinește ar fi să înceapă a fi pusă în fapte cu o rugăciune.

preluare de pe Blogul Noii Drepte

Concluzia noastră:  SOLUȚIA FINALĂ !!! (trimite-ții la școală)

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *