S-a mai fcut un pas nainte ctre nchisoarea electronic global. Zilele trecute ne minunam la vizionarea clipului pus pe youtube, despre hoții ce atenteaz la portofelele electronice ale americanilor.

Practic, un hoț cibernetic poate accesa cu ușurinț datele cardului bancar ale oricrui utilizator care a avut proasta inspirație s achiziționeze un astfel de card.

Pentru aceasta, hoțul de buzunare electronice nu are nevoie dect de un cititor RFID (mascat ntr-o map eventual) și de un laptop, pentru a colecta datele cardurilor RFID și a le clona. Ca s nu mai spunem de faptul c, dac are la dispoziție un dispozitiv POS- de tip RFID (cum sunt cele de la metrou), poate ncasa bani instant (dac a furat n prealabil și algoritmul de criptare al cardului bnci, sau eventual a furat un cititor RFID plasat public).

ntrebarea mea este, ntr-o țar n care phising-ul și clonarea de carduri au devenit sportul național favorit al infractorilor, ce succes vor avea noile carduri, și cum li se garanteaz posesorilor acestora recuperarea banilor n caz de fraud ? Cum dovedește un pgubit faptul c banii ce i-au fost sustrași (sume de pn n 100 de lei per tranzacție) i-au fost luați prin fraud, din greșeal sau fr voia lui ?!

Azi, circulnd cu metroul, am vzut agțate de barele de susținere pentru pasageri, reclame mobile pentru aceste noi carduri cu tehnologie RFID.

mi amintesc c, inițial refuzam cardurile per ansamblu (orice carduri), apoi, le-am refuzat pe cele cu cip, n favoarea celor cu band magnetic.

Astzi, ntre multele rele, dac am fi puși s alegem ntre cele cu cip și cele cu tehnologie RFID, le-am alege, binențeles (n lips de alternative), pe cele cu CIP.

Societatea de consum impune omului ”modern” compromisuri dup compromisuri. Am acceptat crți de identitate din plastic n locul buletinelor de hrtie, deși mulți s-au opus (și se opun nc) folosirii acestora. Acum, vin și crțile de indentitate electronice, din care putem alege ntre cele fr cip, cele cu cip, și cele cu cip și RFID. Pas cu pas, oamenii acept compromisul, pn cnd vom ajunge s fim puși n situația de a alege ntre cardurile cu cip și RFID și cipul sub piele.

Concluzia este c, dac vom accepta n continuare aceleași soluții de compromis, n timp, vom ajunge acolo unde vor s ne duc artizanii Noii Ordini Mondiale. La sclavia electronic, a oamenilor-numere, nseriați și nsemnați cu cipuri, ca animalele de pe strad.

Ne-avnd acces la mass-media, nu avem dect o singur soluție de a ne opune. Informarea de la om la om, publicitate și informare prin metode de ”gheril urban”. Revin aici cu ideea și rugmintea ca fiecare dintre noi, care conștientizeaz pericolul acestor noi tehnologii, s fac un minim efort pentru a duce campaqnia de informare acolo unde se deplaseaz, mișc sau triește.

Personal, eu am permanent n buzunar o rol de abțipilduri cu mesajul REFUZ DOCUMENTELE CU CIP, pe care le lipesc pe oriunde trec, prin oraș.

Dac n București ar fi cel puțin 10 oameni la fel de determinați, campania de informare ar deveni (prin acumulare) un fenomen contagios, care ar naște cu adevrat o dezbatere public, ar suscita interesul oamenilor, le-ar atrage cu adevrat atenția, i-ar face s și pun ntrebri.

Alegerea este a fiecruia dintre noi. Dar, A ȘTI ȘI A NU ACȚIONA, ESTE SUPREMA LAȘITATE.

Mihai Rapcea

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares