Pentru ca astazi este o zi speciala, pentru toti romanii, ziua cand am iesit de sub comunism (si am intrat in neo-comunism), am preluat si postat un articol interesant, de la un blogger cu mult talent si nerv. este si asta o alta fata a libertatii… Ce e tare in toata faza asta cu bloggeritul, este ca sunt oameni care scriu, publica si sunt cititi mult mai bine decat fosti sau actuali ziaristi care s-au refugiat pe net (ca ziaristi on-line sau bloggeri) dupa venirea crizei si inchiderea ziarelor unde lucrau… Ziaristi care isi umfla ratingurile si listele de vizionari de la countere in mod artificial… e si asta ao fatza a concurentei liberei pietze 🙂

Nu sunt un pesimist sau vre-un bocitor al sorii romnilor i ațrișoareinoastre “mult prea urgisite”. Sunt doar momente i momente. Mai bune sau mai rele. Att. Doar c acum cteva zile discuia cu bun un prieten mi-a deschis ochii i mi-am dat seama c nu suntem pierdui de tot.Nu neaprat conductorii sunt cei ce fac lucrurile s se mite. Dei ei sunt cei pe care ialegem n scaunele alea ca s fac acest lucru. Tot timpul exist i un reflex al societii. Oamenii se adapteaz, inventeaz, creeaz mecanisme de autoaprare i pn la urm reuesc ssupraviețuiasc. Chiar reuesc s demoleze regimuri ce par eterne sau s ntoarc n favoarea lorsituațiii conjuncturi ce par la prima vedere mai mult dect nefaste.

Doar c ne trebuie o singur condiie: libertatea.

Spre exemplu povestea de sptmna trecut cnd cu dispariia pe cale natural a unei relicve a vechiului regim ce reuise s se insinueze n continuare, cunonșalanț, n spaiul public unde se instaurase aproape ca un reper, un stlp al intelectualitii i societii civile. Punescu. Un impostor. Un om ce i-a btut joc de talentul su, tranzacionndu-l pe favorurile mici ale defunctei nomenclaturi. Mi-am luat cteva contre de pe la unii de pe la alii, cci, dup cum spuneam, “bunul sim” romnesc, cretinoid, aproape c l-a fcut “erou al neamului… prost” (vorba lu’ Mihaiu).

i de ce revin la povestea asta de rahat? Pentru c n acea discuie cu prietenul meu el mi-a mai etalat o canalie a fostei ornduiri. Unul pe care nu l-a iertat nc Dumnezeu sau, mai degrab, nu ne-a iertat pe noi. Sergiu Nicolaescu. O alt “autoritate” a lumii culturale dinainte de 89. Unul care pentru a-și satisfaceorgoliilepersonaleșipe ale camarilei comuniste, scotea la filmri divizii ntregi de soldai flmnzi sau o fcea pe Marele Gatsby de Dmbovia ntr-o mașin de epoc rechiziționat n 48 de la vreun boier.

Muzichia a fost i ea acaparat delibidinoșiprecum Moculescu, eicu i alte curve gen Similea, cu grade minim de maior ce plecau de la Bar Melody cu cte un ambasador doar, doar or avea ce scrie n raportul de diminea. Nu erai n gaca lor i nu te culcai cu cine trebuie, nu vedeai televiziune! Nu vedeai televiziune, te nirau prin cmine culturale pe la ar tot felul de obscuri secretari de partid. Rmneai doar o piipoanc cu pretenții artistice, eventual i mai trntea i-un plod i gata cu arta.

Dar poate c-s prea nverunat. n schimb am un singur argument: unde-s “vedetele i valorile” acelor timpuri? Nicieri. Cci nu au fost vreodat. Totul a fost un fals. Dup cum spuneam, precum un onanist, Nicolaescu se uita la binile alea ale lui de filme i se credea Coppola laHollywood. Se masturba intelectual holbndu-se la propriile “creaii” precum un pucria la Jilava lingnd reviste, de acum slinoase, n care nite fete i fac mil i i arat pua din paginile glossy. Aa-i admirau i coardele alea btrne inutele de scen ce aduceau cu alea de dinainte de Beatles, binențeles, totul transmis alb-negru. Muzica nu mai zic. i de ce se complceau n rahatul acela? Pentru c nu era o societate liber! Nu exista competiie. Erau doar ei ntre ei. Dac nu iei pe piaa liber, nu exiti. Societatea a evoluat datorit comparaiei i competiiei, nu datorit venerrii unor zei de carton… Spre exemplu filmul Mihai al lui Nicolaescu era la un moment dat cotat pe locul 2 pe IMDB ca i film istoric. O adevrat anomalie. Acest argument mi-a fost servit aproape ca pe o exorcizare de ctre prietenii mei iubitori de “marele regizor”. Doar c nu mi-a venit s cred i am scormonit i eu un pic… avea doar vreo 8.000 de voturi (toate romneti) fa de Braveheart ce avea nite multe sute de mii!!!

Dar uite c, mai nou, cinematografia acestei ri ctig premii reale pe la festivale reale din ri strine… i se pare c sunt destule talente. Avem un Palme d’Or! i nu mai atrn pe la uile unor anchilozai s le dea 10.000 de euro ca s n-aib ce face cu ei.i-n muzic nu mai zic. De cțiva ani, a trecut valul de andrele, animale x și alți sud-estici și au aprut și trupe care cnt muzic. A rmas și segmentul acela de larg consum dar au aprut mulți care cnt foarte bine. Urma, Byron, Mara, Les Elephantes Bizzares și mulți alții. Și cnt n englez… adic i nțeleg și alții! Sau un caz mai a dracului… Herta Mller. Cte și-o fi tras de la javrele din Uniunea Scriitorilor? Dar a ajuns afar unde i-au dat Nobel-ul!

Dar asta nseamn s fii liber. Și asta demonstreaz c nu suntem niște nimicuri pe la marginea Europei. Valul de nou n toate domeniile este de nestvilit. Nu ne mai pot opri, fie ei cripto-comuniști, securiști, portocalii sau cine dracu’ ne-o mai conduce.

,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *