Cum e și firesc, primul articol pe nou an l dedic Revelionului. Reveria de dup noaptea anului nou, cu bucuriile, nostalgiile și tristețile ei. C vrei sau nu, noaptea dintre ani este momentul n care tragi linia și te regsești: depinde de tine cum. Mai btrn cu un an, mai nțelept… sau poate nu, mai mplinit, mai fericit, sau… dimpotriv, mai trist și mai obosit. Prilej s constați c ești singur (lucru pe care ai amnat s l observi tot anul) sau c ești cu persoana iubit. Momentul adevrului, cnd descoperi poate c persoana iubit poate c a ales s și petreac Revelionul cu altcineva. Drame mrunte, drame personale, toate visate n cercul polar al unei singure nopți de iarn, noaptea cea mai lung din an…n ciuda ambianței festive, surprinztor de puțini oameni fericiți… Cei mai mulți, au petrecut noaptea de anul nou n fața televizorului, prietenul cel mincinos și fțarnic ce se joac cu demonul plictiselii din fiecare. Emisiuni pre-nregistrate, n care actori chipeși și domnițe planturoase se hhie și se prefac c se amuz, ca niște maimuțe puse s joace rolurile unei piese de teatru sublime, a cror nțeles le scap. Uneori, pentru o clip, mștile alunec și dau la iveal aceeași plictiseal ce i nfrțește cu telespectatorul. Brbați frumoși și femei superbe, n costume poleite, sunt oferiți vederii publicului pe tabla magic a oglinzii televizorului, așa cum mprații Romei ofereau n vechime prostimii circul sngeros al amfiteatrului. Sesizez cu stupoare c cei de lng mine i cunosc pe protagoniști, le cunosc cu amnunțime viețile, relațiile, reușitele, situația material și sentimental. Aud: ”uite-o și pe X, are un biețel, dar e din nou singur… și y e singur… și cutare s-a desprțit…” De unde aceast avalanș televizat de ”vedete” singure, n ciuda frumuseții lor fizice ? Starea lor trist m duce cu gndul la niște puștani ce au primit cte un ferrari, dar nu știu s mearg cu el dect cel mult cu viteza nti. Brbați crora nu le-a fost dat s cunoasc ”manualul de utilizare” al enigmei numite Femeia; femei care rateaz n mod repetat o fericire himeric din aceeași lips de cunoaștere a naturii intime a brbatului… A venit clipa cnd, ca n fiecare an, m retrag pentru a m regsi. nchid cu blndețe porțile simțurilor și m retrag n turnul de fildeș al conștiinței, unde ființa mea se regsește tangent cu adevruri mai profunde dect cele oferite vulgului de stpnii televiziunilor. Reiau etapele de fiecare an ale scufundrii/ascensiunii, m mbt cu miresmele celor 10 miracole ale manifestrii, rememorez cu nostalgie clipele minunate n care m inundau revelații, cnd tnjeam s ghicesc, precum șamanii sau augurii, viitorul n mruntaiele… proprii J. Acum, m regsesc firesc n nțelepciunea cuvintelor spunse demult, cndva, de un nțelept: Zilele si anii trec, viata se scurge incet, incet, Iar oamenii isi risipesc timpul in cautarea placerilor. Ei intreaba, “Luna sau anul acesta vor fi mai buni?” Orbi la trecerea rapida a vietii, Prostii cultiva preocuparile prostesti. Revin la minutul trecerii ntre ani, pentru a ciocni tradiționalul pahar cu cei dragi. Dup care m ntorc n turn. M regsesc privindu-mi viața, anul ce s-a mai scurs din clepsidra timpului. Sunt mai matur, mai experimentat, mai hrșit n ale vieții. Cu mai puțini prieteni, cu mai puțin ncredere n oameni, n altruismul lor. Cu mai mult dorinț de a rupe plasa de pianjen ce m separ de libertate. E timpul s plecm n club. Revin la realitatea cotidian, ne aranjm și plecm. Aspir, odat cu parfumul delicat al prului Ei, nerbdarea și pofta de viaț pe care o eman. Ca de obicei (sau aproape), sunt singurul brbat ntr-un grup de prietene de-ale ei. ncep s fie și de-ale mele. n mod natural, corpul intr n ritmul muzicii. Cei din club sunt deja montați de alcoolul ce curge din belșug pretutindeni. Mi se ofer un pahar, n care mi nmoi buzele, ca ntr-un ritual de inițiere, de acceptare n grupul bahic al dansatorilor diluați n atmosfera ncrcat de muzic și fum. Muzica e bun, dar prea tare pentru urechile mele, proaspt revenite din liniștea camerei de meditație. M simt bine, fuzionez cu grupul, corpul ncepe s se miște n ritmul muzicii. ncep joaca preferat, urmrirea figurilor interesante. Atmosfer de carnaval fr mști, n care participanții se mascheaz cu mușchi lucrați la sal, silicoane, machiaje și haine strlucitoare. Rar, ntrezresc frumuseți naturale, n oceanul de povești stridente și mincinoase. Spre deosebire de ceilalți, nu am nevoie de alcool pentru a m dezinhiba, pentru a-mi depși limitele. Prefer s fac trecerea conștient, gradat, s m bucur de ea. Majoritatea din jurul meu prefer calea facil a uitrii propriei ființe, a prții lor raționale ațipite de aburii alcoolului. Totuși, prea multe fete singure n jur, ce și mascheaz tristețea sub false explozii de veselie, ce și verific pe furiș, din cnd n cnd telefonul. Prea mulți brbați ce rtcesc prin mulțime, cu paharul n mn, cutnd cu privirea n gol. M bucur, m scald n frumusețea și luxul din jur, n risipa de zmbete, frenezie și mbrțișri, devin pentru o clip suspendat n eternitate un favorit al sorții, unul dintre puținii care au alturi persoana iubit. ncet, fetele și depșesc barierele autocenzurii și se dezlnțuie n dansuri lascive, ptimașe fie mpreun, fie tbrnd asupra mea, precum șamanii dansnd extaziați n cerc n jurul Stlpului Cerului. Nu mai reprezint demult dect principiul masculin, orice gelozie sau pudoare sunt lsate deoparte, sunt nclecat, mngiat, pipit srutat și mușcat cu o slbticie și savoare ce le va face probabil pe protagoniste mine s roșeasc… dac și vor mai aminti ceva din toate astea. Sesizez dorințe, pasiuni, devin ținta unui vrtej din care nu lipsesc tristeți, disperri și lacrimi, doruri dup jumtți ce lipsesc tocmai acum… n final, totul revine n suferinț… lacrimi… ”nu-i așa c sunt penibil?” mi șoptește una dintre frumoasele bete, czut n butoiul cu melancolie; ”nu ești. Ești doar suprat”. O țin n brațe, o mngi, i strecor n decolteu un cub de gheaț sustras din frapier, chicotește isteric și și reia dansul su hipnotic. Undeva, lng noi, un scandal izbucnește. Se aude zgomot de pahar sparte, acoperit de ritmurile lui ”anușca maia” cntat de Ana Lesko. Bodiguarzii clubului intervin, totul ntr-un ton de veselie și suspans, desprinse parc din scenele filmelor western, cu Saloon-uri cu uși batante și pianiști imperturbabili. Lebda mea neagr, grațioas, a but moderat. M nvluie ntr-o simfonie de zmbete și mbrțișri, m sufoc cu srutri, danseaz precum o zeiț universul ntreg se nvrte n jurul ei. Clipele se topesc pe nesimțite, pe scen se succed dansatoare, cntreți, ntr-un spectacol multicolor, feeric. E uluitor mecanismul de auto-vindecare prin uitare, al ființei umane ! Acum șase luni, credea c lumea s-a sfrșit pentru ea, c nu va mai avea puterea s zmbeasc niciodat. Și iat-o acum, proaspt ca o floare, vie și strlucitoare, mișcndu-se lin, ca un țipar prin vltoare, n lumina lunii. Eman o tinerețe și o poft de viaț de nestvilit ! Noaptea se sfrșește, pe ultimele acorduri ale muzicii protagoniștii nopții dintre ani se retrag, unii singuri, alții perechi, unii/unele mpleticindu-se cu alcoolul transformat n plumb acumulat n picioare. Am și eu povara mea, o port n brațe pe cea mai vajnic dansatoare și butoare a grupului nostru. Mi se strnge la piept, cu o mutriț de copil ncruntat c noaptea s-a terminat prea repede. Plecm cu mașina mea, mine vom reveni s lum și mașinile lor. A mai trecut un an.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *