S-a “stricat jucaria” cu despagubirile pentru “rivulutionari”

În urma miliardelor de vizionări ale acestui site, am primit o multitudine de mesaje și materiale de la cititori. În spiritul sărbătorilor de Anul Nou, am selectat un mic pamflet ”cu parfum de credibilitate”, pentru a-l publica. Pace ție, cititoriule !!

Vă mai amintiți imaginea aceea de la știri, cu acel rivuluționar de provincie, care uitase timp de 20 de ani că a fost și el la rivuluție, iar acu își încasase ”drepturile” cu… roaba din gospodărie ?! Da, omul se întorcea fericit acasă cu o roabă plină de bani (câteva miliarde de lei vechi), bani plătiți din buzunarul nostru, al tuturor, pentru ca mitul ”revoluției” (a se citi lovitura de stat) lui Iliescu-Roman-Brucan să rămână consolidat în conștiința publică.

În jurul acestui mit al ”revoluției” au mișunat în toți acești 21 de ani, pescuitorii în ape tulburi, fripturiștii și oportuniștii cu ”certificat de revoluționar” obraznici, vocali și apucători. Ei sunt linia a 2-a a beneficiarilor ”revoluției” – după prima linie a securisto-comuniștilor ce au preluat puterea după Ceaușescu.

Acești ”revoluționari” ne costă scump ”libertatea” de a suporta sărăcia și foamea ”democrației originale” a lui Ion Iliescu și a ciracilor săi vopsiți în toate culorile spectrului politic (de la roșu-portocaliul de stânga până la căcăniul Vadimian). Ei sunt cei care au primit de-a moaca spațiile comerciale din centrul fiecărui oraș ”revoluționar”, câte un hectar de teren, 5000 metri teren de casă în oraș, abonamente gratuite de transport pe viață, acei ”sărmani” dintre noi, care trăiesc numai din chirii și din ”indemnizația” de mari rivuluționari.

Fenomenul oportunismului rivuluționar în România postdecembristă nu ar fi fost posibil fără oameni precum Dan Iosif, ”fidelul” lui Ion Iliescu, sau George Costin, secretarul de Stat pe problemele revoluționarilor. Care probleme ? Ei au probleme ?! Problema lor era că nu le mai ajungeau privilegiile și avantajele. Noua lege a revoluționarilor le mai dădea o pâine de mâncat liderilor acestor farsori.

Până acum 2 ani, pe vechea lege, circuitul prin care deveneai rivuluționar era mai sinuos (presupunea să te dai bine pe lângă liderul de la 21 decembrie, Mărieș – sau cineva care îl cunoștea), apoi să îți facă intrarea la procurorul militar Dan Voinea, cel însărcinat cu cercetarea în ”dosarul revoluției”, care îți lua o declarație cu 2 martori cum și unde ai visat că erai la ”revoluție” – și gata adeverința și certificatul ! E binecunoscut cazul celebrului rivuluționar care nu avea altă ”vină” decât că, auzind împușcăturile din stradă (el fiind în apartament), a căzut pe jos prin casă – de frică, și și-a rupt un picior, fiind instant considerat ”erou rănit în rivuluția română din decembrie 89” !!!

Ei, acu pe noua lege, e un pic mai complicat. Trebuia să ai certificatul vechi și să îl preschimbi, prilej de noi beneficii și șpăgi pentru unii.

Pe noul sistem, dacă ai pierdut termenul de preschimbare a certificatului, adio avantaje. Și mulți l-au pierdut, pentru că au aflat târziu de noua lege. Unii au aflat când nu le-au mai venit acasă, la botu calului purcoiu` de bani, cum le venea lunar.

În disperare de cauză, unii au apelat la „domnu` George Costin”, care le face și desface, leagă și dezleagă, zice și de-zice și-ți scoate arginții vii din buzunare mai ceva ca vrăjitoarele din Chitila – în materie de rivuluție. Numa că domnu Costin a fost pățit cu niște ”tovarăși de luptă rivuluționară” pe care i-a ajutat să-și obțină noile certificate și nu i-au mai virat șpaga aferentă din ”drepturile” restante (destul de consistente, unele dintre ele de miliarde de lei vechi – aproximativ 10.000 de euro, cum spuneam) așa că a inovat o nouă metodologie în materie de șpăgăreală rivuluționară: Nu te ajuta să îți iei dreptul decât dacă îi dădeai procură să te reprezinte și să îți ridice el banii (ca să fie sigur că își încasează partea), cam în același sistem clientelar și mafiot care parazitează ANRP-ul. Dar acu, a înțărcat bălaia, cum zice românu.

Gurile rele spun că niște rozalii flămânzi de prin guvern, supărați că domnu Costin ”își face parte da` nu împarte mai departe”, păstrând pentru el tot ”argintu viu” extras din certificatele reânnoite, au asmuțit pe el ”câinii de pază ai democrației” (aia adevărate, nu pentru toți !) – adică procurorii și mascații de la DNA (da, ați înțeles bine, nu mai e presa ”câinele de pază”, ea stă cuminte cu ochii pe os și dă din coadă în fața stăpânilor României).

Cum spuneam, în data de 5 și 6 ianuarie, urătorii cu cagule au început să bată sfios pe la ușile de la sediul asociației 22 metrou, conduse de domnu Costin, cu legala strigare ”primiți cu percheziția !?”.

S-a iscat – se povestește din bătrâni – mare vânzoleală și agitație în sediu. Se ascundeau oalele cu sarmale, sticlele de tărie și cozonacii rămași după festinul rivuluționar, să nu pună ochii pe bucate (și actele aferente) ”colindătorii” cei lacomi.

Simțind în ceafă ”jilava” suflare a pușcăriei, ”sărmanul” domn Costin a plâns cu lacrimi de crocodil pe la Cotroceni, dar lumea era prea mahmură după revelion ca să-l bage cineva în seamă.

Disperat, a apelat la vechiul său tovarăș de matrapazlâcuri rivuluționare, Teodor Mărieș, care și-a convocat ”oastea” de ”noi golani” să dea piept cu mascații. Se povestește că s-au redeșteptat – în toiul luptelor vechi amintiri, regăsiri și iubiri de stadion – dintre bulanele jandarmerești ”cu 7 clase, care nu știu decât să rupă oase” și vechii membrii ai unor galerii ”noi golănești”, în fapt noii mercenari (pe sticle de vodcă) ai lui Mărieș.

În final, ”colindătorii” și-au luat partea. Probabil că nu vom mai auzi nimic de povestea asta (presa oricum a pus batista pe țambal), dar scopul a fost atins. Aliluia !!! Portocalii vor avea ce mânca la primăvara electorală !

Se putea și altfel: îi ”vindem” gratis un pont domnului Boc. Putea să îl ”decapiteze” pe ”sărmanul domn Costin” și altfel: legal, constatând incompatibilitatea acestuia între funcția de demnitar (presupusă de poziția de secretar de stat) și cea de administrator și membru al unor consilii de administrație la niște societăți comerciale – la care ”mulge” încă.

Herpesicius

În final, noi recomandăm autorităților să îi recompenseze cu câte o pereche de ”brățări dacice” pe toți acești ”eroi” care au ”luptat” pentru libertatea ”emanaților

rivuluției de a se face stăpâni pe noi și pe viitorul copiilor noștri, dar care au luptat și pentru dreptul nostru de a muri de foame îndatorați la FMI pentru a le plăti lor subsidiile de rivuluționari.

  • revolutionar

    in final despagubirile acordate sunt insegnifiante comparativ cu sacrificiul dat la revolutie.Sunt oameni care au avut curajul sa strige SCHIMBARE si sa faca lucrul acesta,iar acum se trezesc unii care dormeau in patutul lor cald in zilele de foc sa faca acuzatii si conspiratii cu privire la Revolutie.Noi am schimbat viitorul Romaniei si istoria acesteia.Sa le fie rusine celor care inca,dupa 20 de ani,se trezesc sa denigreze imaginea noastra.
    Exista si impostori si profitori, dar sa nu-i bagam in aceiasi oala cu cei care au luptat si si-au sacrificat viata pentru LIBERTATE!

  • revolutionar@

    Daca voi ati facut ”revolutia” de dragul libertatii, de ce ati acceptat si acceptati mita din partea lui Iliescu (toate foloasele materiale trase in urma certificatelor de revolutionar) ?

    Oare cum s-a azjuns la zeci de mii de certificate emise ? Cum de s-a inmultit subit numarul certificatelor ?

    De ce v-ati prostituat si ati primit spaga lui Iliescu si ai lui ? Victimele, cei impuscati, cei care au murit acolo, nu aveau voie sa primeasca decat o singura compensatie si despagubire pentru pierderile suferite: Condamnarea criminalilor, a celor ce cereau oamenilor sa iasa in strada in noaptea de 21-22, ca sa obtina miile de morti pe care ii planuiau.

    Rusine voua, celor ce acceptati banii nostrii ai tuturor pentru ”curajul” si imbecilitatea de a fi strigat LIBERTATE intr-un scenariu pus la cale de altii.

    Daca cei raniti in ”revolutie” meritau vre-o despagubire, nu aveau voie sa o primeasca decat de la cei vinovati de crime, in urma judecarii si condamnarii lor.

    Adevaratii revolutionari nu s-au dat cu Iliescu, ci au iesit in Piata si pe 13-15 iunie. Acei revolutionari nu si-au luat certificate pentru o revolutie confiscata, au refuzat adoptarea unei legi a despagubirilor si certificatelor de Victime ale Mineriadelor (propusa de Iliescu in 1997) si au solicitat despagubiri NUMAI din dosarul penal, de la cei VINOVATI, nu de la poporul roman.

    Ce vina are poporul roman ca ai strigat tu ”libertate” in 89, ca sa-ti plateasca tie pentru asta pensie de ”revolutionar” toata viata ta ?

    …mai ”animalule” !!!

  • revolutionar

    dar tu unde erai la revolutie?cumva sub pat?
    E bine ca dupa razboi multi viteji se arata si arata cu degetul spre aceia care au luptat si au avut curajul sa iasa in strada pentru Libertate.
    Eu cred ca tu esti un pic invidios:))

  • revolutionar

    revolutionar-Merry

  • MR

    Eu aveam 15 ani la revolutie. Eram cu maicamea, mergeam la ea la servici, cand am vazut tancurile intrand in Bucuresti, pe la Piata Sudului (coborau pe Vacaresti). Am urcat pe tanc si am mers cu el pana la Televiziune. Acolo, in curte, la o… fereastra, de la parter, era scos un televizor. Eram o multime de oameni acolo, ne uitam, era prima stire ca a fugit Ceausescu. Am plecat de acolo foarte vesel, era agitatie, se auzise ca la Universitate murisera cu o seara inainte oameni iar securistii spalau sangele de pe asfalt cu masinile de stropit pavajul. Cand sa plec, au inceput impuscaturile. Un tip de langa mine a cazut ca un sac de cartofi, s-a prelins la pamanty practic, fara un sunet. fusese impuscat intre ochi, fara sa se auda nici un foc de arma. Lumea a intrat in panica. Un alt tip, de pe oblonul unui camion care impartea oamenilor stransi acolo paine si conserve, a fost impuscat. Lumea incepuse sa se ascunda, se auzeau focurti de arma razlete. M-am strecurat pe langa ziduri si am plecat pe jos spre casaă. Se tragea pe Magheru, fugeam ascunzandu-ma din masina in masina (acolo ma intalnisem cu cun prieten de-al meu – coleg de scoala, Munteanu Alexandru, cam nebunatic, care luase dintr-o vitrina sparta o peruca si mergea pe cap cu ea). Am ajuns amandoi la Tineretului (unde locuiau bunicii lui, unde ne-am despartit. In noaptea aia am vazut din balcon trasoare pe cerul Bucurestiului, iar ai mei mi-au interzis sa mai ies din casa, desi voiam sa merg in Piata, si la televiziune, ”sa salvam revolutia” la indemnul dementului de Iliescu. In noapte aceea nu a dormit nimeni, noi si vecinii de la alte scari ne-am sudat grilaje de fier la intrarile in bloc si barbatii am facut garda in ture cateva nopti de teama ”teroristilor” de care se vorbea la televizor. Dupa care a urmat ce a urmat. Asa ca nu imi spuneti voi cine si cand a stat acasa. Si eu am fost acolo si am strigat libertate, dar nu asta l-a dat jos pe Ceausescu.