Maica Domnului cu pruncul Iisus in zeghe, pictura Parintelui Arsenie Boca din Biserica Draganescu

Radu Gyr – Isus in celula

Azi noapte Iisus mi-a intrat īn celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, īn celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a facut semn ca sa tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea capatāna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum īmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…

Cānd m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram īn celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *