Ați privit vreodată cu atenție un bandit de pensionar ?

Ați privit vreodată cu atenție un bandit de pensionar ?

I-ați văzut lucirea aia din ochi ?

Nu vă lăsați păcăliți, nu e o lacrimă. E o sticlire parșivă. Un ben Ladescu d-ăsta e în stare să se detoneze cu butelia. Știți voi ce clocește el ? Guvernanții știu. Cu fața aia scârbită, de zici că și-a luat medicamentele pe stomacul gol, pensionarul e un pericol potențial. Chiar faptul că se încăpățânează să trăiască pare suspect. Nu se lasă convins să iasă din sistem (ce metaforă shakespeariană a găsit ministrul Protecției Sociale !).El vrea, mai întâi, să golească vistieria, să sece economia. Uite-l cum stă atârnat de buget, ca bunica lu’ Bulă ! E clar că pensionarii, în cârdășie cu bugetarii, în complicitate cu lehuzele, de conivență cu șomerii, ne-au adus la dezastru.

Un bătrânel de-ăsta periculos înhață pensia și-o ține la saltea. Ce face un bugetar cu mentalitatea lui de îmbuibat ? Investește în ștevie și urzicuță, consumă ca la balamuc mai mult decât produce. O lehuză, care are pretenția să primească 85 la sută din salariu, alimentează economia gri (ca să nu zic mai mult): bagă banii în pamperși ! Mai e nevoie să explic cum înțelege să-și folosească indemnizația de șomaj un disponibilizat ? Azi o ia, mâine o toacă. Dacă însă un demnitar, un client politic se îndestulează (“fură” e un termen științific), el împarte cu alții (“le dă dreptul” e o sintagmă intraductibilă), economisește inteligent, iese iar la produs, face PIB-ul să latre.

Pensionarii, bugetarii, lehuzele, șomerii uneltesc de multă vreme împotriva statului. De-acum, când complotul lor a fost dat în fapt, nu mai e mult până patria scapă de ei. Nu, nu vă gândiți prea departe: să-i extrădezi nu se poate, fiindcă-s aici pe inventar; să-i exporți – nu-i ia nimeni. Dar, dacă Boc-Executivul își ascute bine coasa, problema e ca și rezolvată. O să rămână guvernanții singuri, singurei ca să poată lucra în liniște. Pentru binele nației.

ESEU – de Lelia Munteanu