“Ortodoxia” într-o coajă de nucă

Am ales să pun în ghilimele cuvântul ortodoxie tocmai pentru o deosebi de Ortodoxia (dreapta credință a creștinilor) reală, curățată de praful și zurgălăii dogmelor ce i s-au atașat în cei peste 2000 de ani de biserică instituționalizată.

De ce într-o coajă de nucă ? Pentru că în atâta încape concepția ei ciuntită despre lume, viață și univers. Iar cei ce doresc să trăiască într-o coajă de nucă, nu au decât să o facă, dacă așa se simt ok.

Am observat că cei care aderă cu fanatism la ”coaja de nucă” a dogmelor ”ortodoxe” trăiesc – ca și concepții – în secolul I după Hristos și se împart în două categorii:

O primă categorie sunt persoane slabe (inclusiv din punct de vedere volitiv și intelectual, ce nu au capacitatea de a asimila și integra noul în concepții vechi), ce au nevoie de certitudini simple și care preferă atunci să refuze în bloc tot ceea ce contravine ”credinței” lor (a se citi dogmei în care s-au refugiat).

Pe aceștia ”îi ia durerea de cap” la propriu dacă încearcă să integreze (înțeleagă) în concepția lor cosmologică arhaică despre viață și univers realitățile acestei lumi, descoperirile științei, etc. Și atunci, preferă să își apere cu înverșunarea dată de lupta pentru salvarea propriei identități (strâns legată de aceste concepții) aceste dogme, imaginându-și ca fac o faptă bună și că în realitate ei îl apără pe Hristos și Ortodoxia !!

Hristos, Lumina Lumii, nu are nevoie să îl apere asemenea pitici nevolnici (intelectualicește și sufletește) !!! De fapt, se apără pe ei, în fața unei lumi pe care refuză să o cunoască și să o accepte cu diversitatea și contradicțiile ei (aparente).

Pe Hristos l-au apărat pentru români, un Dumitru Stăniloae, un Petre Țuțea, un Arsenie Boca, care prin opera și prin exemplul lor de rezistență națională, au actualizat mesajul ortodoxiei, l-au adus în concordanță cu actual bagaj de cunoștințe despre lume și univers al umanității, cu lumea modernă. Pentru mine, ei sunt Ortodoxia.

Bineânțeles, acești ”cruciați” ce apără vajnic pe internet dogma ”ortodoxă” nu se obosesc să citească și să înțeleagă un pic de filosofie creștină de teama să nu fie obligață de crezurile lor rudimentare, să îi declare și pe acești titani ai credinței în Hristos, drept ”eretici” pentru universalitatea și orizontul prea vast al Creștinismului lor, așa cum au procedat cu Parintele Ghelasie Gheorghe, și cum sunt pe cale să facă cu părintele Arsenie Boca, cel martirizat la ordinul lui Ceaușescu, și căruia i se refuză canonizarea (în ciuda puzderiei de minuni făcute chiar în timpul vieții)… doar pentru că pictura profetică de la Biserica Drăgănescu este… necanonică (a îndrăznit să îl picteze în Biserică pe Francisc din Assisi, a pictat momentul atacării turmurilor gemene, etc.) !!!

O a doua categorie de zeloți fanatizați ai unor dogme așa-zis ”ortodoxe” sunt ”convertiții”, cei care au trăit până la ”convertire” (sau întoarcere la credință) în păcat, în concepții greșite, neconforme dogmelor și canoanelor Bisericii, iar acum – cu un avânt pionieresc demn de cauze mai bune, iau de-a gata toate absurditățile și gogomăniile unui sistem de gândire ce nu are pe alocuri nimic de-a face cu Iisus Hristos și cu iubirea Lui de oameni.

Aceste două categorii de zeloți ”credincioși” sunt noua ”poliție a gândirii”, noii ”activiști de partid” ai Bisericii, mai răi și mai aprigi de cât activiștii comuniști, care înlătură, șterg și rescriu (pe cât le stă în putere) ceea ce nu le convine, și nu pierd ocazia de a predica de la amvon ”adevărurile” dogmei lor, pentru ca nu cumva ”oițele necuvântătoare” ale credincioșilor să se zmintească de evidențele unei lumi pe care chiar și ei se prefac că o ignoră.

Fanatismul și lipsa de obiectivitate a unor astfel de indivizi dogmatici nu este egalată decât de ipocrizia lor. Îi vezi cum vorbesc cu înfocare despre traiul în sărăcie, despre concepția creștină despre viață și univers, despre diavol și pocăință. Ei se arată ”șocați” de acceptarea prezervativelor de către capii unor biserici, aduc argumente nebuloase cu care combat descoperirile moderne despre viață și univers.

Culmea absurdității, ei afirmă cu tărie dogma geocentrismului (pentru contestarea căreia a fost ars pe rug Giordano Bruno, iar Galileo Galilei a fost la un pas de aceeași pedeapsă), în plin secol XXI, cum că Pământul este centrul Universului, deci Soarele și toate planetele din sistemul nostru solar se învârt în jurul acestuia !!! Acești ipocriți găsesc peste tot dovezi ”solide” pentru a-și argumenta tezele medievale, de parcă s-ar aștepta dintr-un moment într-altul ca Cerul să se strângă precum un sul iar Apocalipsa să vină, dar între timp ei se folosesc cu nonșalanță tocmai de instrumentele oferite de o tehnologie și o știință care infirmă dogmele lor arhaice, cum este și cazul emisiunii de mai jos.

Acest paradox puțini îl observă. În ipocrizia lor, acești ”talibani” (așa-ziși) ortodocși folosesc internetul, telefonia mobilă, radioul și televiziunea pentru a-și promova un mesaj ce vine în contradicție fățișă cu adevăruri științifice fără de care chiar tehnologia folosită de ei NU AR PUTEA FUNCȚIONA.

Este de-a dreptul schizofrenic acest mod de viață. Să ai în tine permanent două persoane: Una care știe și acceptă că folosește internet, telefon mobil, (deci și realitățile pe care aceste tehnologii le presupun: comunicare prin sateliți, furtuni solare, electricitate, etc.), iar cealaltă persoană, medievală în concepții, neagă cu vehemență aceste lucruri, considerându-le năluciri diavolești, înșelări satanice.

Dacă printr-un miracol tehnologic ”frații” de dogmă de acum 200 de ani ai acestor biete ”nuci gânditoare” (în limita cojii lor de nucă), ar putea fi aduși în prezent, cu siguranță ar condamna folosirea de către ”talibanii” actuali – a tehnologiilor moderne (ca fiind de la necuratu), și chiar a serviciilor medicale (cum descria cu mult și tragic umor, Umberto Eco în romanul său, ”Numele Trandafirului”, reacția acelor călugări medievali în fața unei banale perechi de ochelari).

Culmea stupidității, am văzut un bătrân (și de altfel venerabil) părinte al Ortodoxiei condamnând folosirea cipurilor, iar el purta la ureche aparat auditiv (cu implant cohlear) cu un cip foarte performant !!!

În toată această nebunie este și o lipsă de sinceritate (în primul rând față de ei înșiși) a acestor oameni, în fond, frați ai noștri, care de dragul unor dogme, refuză și strâmbă realitatea. Dacă postezi o opinie pe un blog ținut de ei, care nu e conformă crezului lor îngust, nu o postează. Vehemenți până la violență (inclusiv de limbaj). Probabil că dacă ar fi la putere, m-ar arde pe rug pentru acest text ”infam”.

Mai dramatic e faptul că nu avem de-a face cu oameni în vârstă, care au pierdut pasul cu tehnologia, cu înțelegerea unei lumi care se mișcă foarte repede. Majoritatea sunt tineri, care aleg această cale facilă, în locul unei alegeri personale. Aceea de a a-și pune întrebări și de a căuta răspunsuri. Din ce în ce mai prost pregătiți intelectual și cultural, această nouă generație ”ortodoxă” devine masă de manevră medievală pentru clericii de amvon. Acești tineri își imaginează că ”trăiesc” ortodox dacă ”bifează” în activitatea lor posturile, prezența săptămânală la slujba bisericească și alte câteva reguli ce țin de dogmă. Dar ei nu trăiesc cu inima Ortodoxia. Probabil că pe ei nu i-ar șoca un astfel de discurs (precum cel din video-ul de mai jos), ci le-ar confirma ideile (chit că cel din filmulețul de mai jos nu este un ortodox !!!).

Pentru astfel de indivizi, prezența mea pe internet este o continuă amenințare la adresa concepțiilor pe care le au despre lume și viață – mai degrabă decât la adresa Ortodoxiei adevărate. Atunci stau și mă întreb: OARE CINE SE TEME DE MIHAI RAPCEA ?! Acestor sărmani ”cu duhul” le voi spune doar atât: eu nu am nimic cu voi. Nu mi-am asumat eu rolul de a vă scoate cu capul din găleata de nisip în care vă ascundeți de lumea reală, ca struții. E treaba voastră. Nu știți ce pierdeți. Minunata lume, cu misterele și tainele ei, ”corola de minuni a lumii”. Dumnezeiești toate.

Priviți video-ul de mai jos, dedicat mie, și judecați voi înșivă. Și, apropos, frate care ridici piatra, înfierându-mă anonim: Vorbești ca un semidoct, despre lucruri pe care nu le-ai citit. Parintele Paisie – despre care vorbești, nu a fost niciodată în India. Din cartea la care faci tu referire ”Mari inițiați ai Indiei și Părintele Paisie” reiese că discipolul său a vizitat ”marii inițiați din India”, și probabil nici acela. Pe lângă toate astea, un pic de gramatică nu ți-ar strica (faci cam multe dezacorduri gramaticale în diatriba ta (probabil că nici nu știi ce e aceea – dă un search cu goagle pe la școală, poate afli ceva nou).

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *