Cine au fost primii “teroriști” români

Cinci tineri luptători anticomuniști au produs primul atac „terorist” românesc și au pus stăpânire pe reprezentanța diplomatică a României din Elveția.

Românii au produs, în anii comunismului, un incident diplomatic care, pe undeva, se asea¬mă¬nă cu criza ostaticilor americani din Iran. Dacă în cazul Iranului, islamiștii au atacat Ambasada SUA, în cazul românilor, o serie de luptători anticomuniști au atacat și au pus stăpânire, în februarie 1955, pe Legația Republicii Populare Române din Berna.

Episodul este descris cu lux de amănunte de către istoricul Stejărel Olaru în cartea sa „Cei cinci care au speriat Estul”, apărută la Editura Polirom. Foarte succint, un grup format din cinci tineri luptători anticomuniști români au vrut să jefuiască Legația comunistă și să pună mâna pe documente compromițătoare.

Legația Republicii Populare Române din Elveția era, de fapt, unul dintre cele mai importante centre de spionaj ale Securității. Practic, era vorba de un adevărat „nod” al informațiilor. Acolo erau colectate informații care proveneau din statele NATO și care apoi erau transmise către București și către Moscova. Legația din Berna era un adevărat „releu” în această rețea, în condițiile în care spionii comuniști profitau de statutul de neutralitate al Elveției. Cei cinci tineri voiau să atragă atenția asupra abuzurilor regimului comunist. Atacul asupra Legației a început în seara de 14 februarie 1955. Tinerii au intrat într-una dintre clădirile Legației, mai exact în locuința „șoferului” Aurel Șețu, un agent al Securității. Acesta, împreună cu atașatul Miron al Legației și cu secretarul Șandru tocmai aduseseră de la Zürich curierul diplomatic, sosit din România.

„Șoferul” Șețu a ajuns în clădirea Legației pe la ora 2.00. Unul dintre cei cinci atentatori l-a somat să se oprească, însă Șețu a refuzat. Așa că a tras, iar Șețu a murit după ce ajunsese rănit la spital. Cei mai mulți dintre funcționarii Legației au reușit să părăsească incinta în dimineața de 15 februarie. Clădirea a fost încercuită de poliția elvețiană, care a refuzat să intervină în forță, pentru că existau ostatici. Cei cinci au formulat o serie de revendicări politice, inclusiv eliberarea din închisoare a unor personalități precum Dinu Brătianu. Apoi, în 16 februarie, s-au predat. Ei au primit pedepse ușoare. Șeful grupului, Oliviu Beldeanu, după eliberare, a fost răpit în Berlinul occidental de agenți ai serviciilor de spionaj est-germane STASI și ai Securității. A fost adus în România, legat, într-un coș de nuiele. Apoi, după un proces sumar, a fost executat în data 18 februarie 1960, în București.

Cine sunt cei cinci?

Grupul era format din Ioan Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu, Teodor Ciochină și Oliviu Beldeanu. Ultimul era și șeful grupului. Toți aveau biografii interesante. Teodor Ciochină, basarabean de origine, avea cetățenia germană și s-a înrolat în Wehrmacht pentru a lupta împotriva comuniștilor. La finalul războiului, ca să nu fie deportat în Siberia, a trecut granița în România, cu ajutorul unui cal, care a înotat peste Prut. A fost anchetat de autoritățile comuniste, dar a reușit să fugă în Iugoslavia lui Tito, apoi a ajuns la Trieste, în Italia. S-a întors în Germania, unde a suferit un accident grav de mașină.

Oliviu Beldeanu era fiul unuia dintre șefii PNȚ din Dej. Tatăl său, Oliver Beldeanu, avea un cinematograf în oraș. Oliviu Beldeanu se pare că a fost implicat și în asasinarea unui agent comunist de poliție din Dej. El a fugit în Iugoslavia în data de 1 ianuarie 1949. Se pare că a devenit agent secret titoist și a îndeplinit o serie de misiuni în România.

Apoi, Oliviu Beldeanu a fugit la Trieste, în Italia, și a ajuns în contact cu serviciile secrete americane prin intermediul comandorului Mircea Petru. Pe Chirilă, Beldeanu l-a recrutat în grupul său pe când se aflau în Iugoslavia. Și Chirilă a fost agent titoist, însă împreună cu Beldeanu au decis să fugă în Italia, la Trieste, după ce au primit misiunea de a spiona unitățile militare sovietice dislocate în Timișoara.

Dumitru Ochiu fusese turnător al Securității. El i-a mărturisit acest lucru lui Beldeanu și a transmis apoi informații false Securității. De aceea, surpriza autorităților comuniste a fost totală. Stan Codrescu a avut rude printre luptătorii anticomuniști din munți.

Agenți americani?

Toți cei cinci au fost diabolizați de presa comunistă, care a spus că ar fi fost agenți ai americanilor. Surse documentare arată că, într-adevăr, cei cinci au fost folosiți de serviciile secrete americane, dar nu în această misiune. Mai mult, americanii s-ar fi opus atacării Legației RPR, de aceea, Oliviu Beldeanu a procurat pe cont propriu armamentul folosit în atac. Se pare că acesta provenea de la un dentist din Konstanz, Rolf Rutschmann. Oficial, atacul asupra Legației a fost considerat un act de terorism, mai ales că tinerii luptători au ucis un om. După căderea comunismului, ei sunt considerați eroi. Însă abia istoricii viitorului vor putea răspunde la întrebarea dacă cei cinci au fost spioni, teroriști sau eroi.

Preluare din ziarul Romania Libera

Comentariu rapcea.ro

Tonul articolului este ușor tendențios, părerea mea. Eu nu am văzut nicăieri vre-o referire, în vre-un manual de istorie sau în vre-o publicație, măcar o singură referire despre eroismul acestor tineri. În schimb, în acest articol sunt tratați din capul locului, mai în glumă mai în serios, ”teroriști”