BANI PENTRU ECHIPA MORTII

Daca tupeu gretos ar trebui sa poarte un nume atunci i s-ar spune, Gelu Voican Voiculescu.

Sinistrul personaj din decembrie 1989, distribuit în acele zile în rolul Morții, a stabilit suma pe care noi, românii, ar trebui să i-o plătim pentru „suferințele îndurate în timpul regimului comunist”: 748.000 de euro.

Dar să vedem despre ce suferințe este vorba. În 1985, Voican a fost arestat și condamnat la 11 luni de închisoare, fiind găsit vinovat de falsificarea unor deconturi și de trafic de valută. „A fost o înscenare a Securității”, zice barba falsă a Revoluției.

Chiar dacă Voican are certe manifestări de mitoman, e posibil ca în cazul dosarului de infractor mărunt să nu mintă chiar de la un capăt la altul. Justiția lui Ceaușescu obișnuia să-i încadreze la infractori de drept comun pe opozanții regimului, fie ei complotiști sau disidenți. Un exemplu: generalul Ștefan Kostyal, agent sovietic dovedit, nu a fost arestat pentru trădare în favoarea unei puteri străine, ci pentru furt de curent electric prin măsluirea contorului din propriul apartament! Ceaușescu încerca astfel să împuște doi iepuri: 1. să-i scoată din joc pe inamicii săi din interior fără a-i martiriza; 2. să nu supere prea mult „ursul” sovietic.

Nu e exclus ca infracțiunile de drept comun atribuite lui Voican să fi fost doar un pa­ra­van. Orice paravan are însă rolul de a ascunde ceva. Ce fapte teribile o fi săvârșit Voican astfel încât să merite o atenție specială din partea Securității? O atenție similară cu cea acordată generalului Kostyal, dar mai mare decât cea de care a avut parte un alt agent sovietic, generalul Militaru.

Misterul ar fi putut fi risipit de dosarele întocmite de contraspionajul românesc din anii ’70-’80. Cu o condiție: temutele dosare să nu fi picat pe mâna lui Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru în primul guvern Petre Roman și șef al fostelor structuri ale Securității! Există numeroase mărturii ale faptului că, în primele luni de după Revoluție, Voican stătea efectiv cu fundul pe dosare, selectându-le pe cele mai prețioase. Chiar și salteaua pe care dormea cioclul Ceaușeștilor era înțesată cu dosare.

Și ajungem la adevărata „disidență” a lui Gelu Voican Voiculescu: jocul diabolic cu Securitatea. Dosarul de la CNSAS conține dovezi clare ale colaborării lui Voican cu poliția politică a lui Ceaușescu. Ba, mai mult, în anumite împrejurări se comporta ca un șef al ofițerilor de Securitate, admonestându-i că au ratat un flagrant în cazul „Guru Bivolaru”!
Aceste curbe periculoase și-au găsit o reflecție uluitoare în ianuarie 1990, când proaspăt numitul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu l-a angajat ca sfetnic personal (pe o poziție de consilier guvernamental) pe generalul Nicolae Doicaru, unul dintre cei mai mari torționari din istoria Securității!

Acum, Gelu Voican Voiculescu vrea să-l mai și despăgubim pentru combinațiile sale monstruoase cu Securitatea. Poate ne va cere ceva bani și pentru crimele din decembrie 1989, când a jucat în echipa Morții…
AUTOR GRIGORE CARTIANU
articol preluat din ADEVARUL