Un articol la ale cărui concluzii subscriu: Cum ratezi un subiect excelent – MISA la TVR

Am urmarit în ultimele două zile documentarul lui Cornel Mihalache despre MISA lui Bivolaru. Și am găsit toate ingredientele ratării unui subiect foarte bun. (niște detalii despre producție aici).

  • singurul moment lăudabil din cele două ore a fost scoaterea în față a greșelilor pe care Adrian Năstase și le recunoaște față de grupare; cîțiva membri care vorbesc despre acea perioadă neagră. Sînt singurele minute bune.
  • apoi intrăm în linia obsedant sexuală. Ok, există o dimensiune erotică importantă a acestei mișcări. Dar de ce trebuie să-ți faci tot materialul tot pe spusele unui ziarist obsedat că a găsit filme “porno” cu MISA (de fapt, niște kitschoșenii erotice, atît de penibile că-ți fac pielea găină)
  • tot materialul e montat și manipulat astfel încît să inducă ideea de: aha, v-am prins, de fapt voi vă întîlniți să v-o trageți! Iar membrii MISA intervievați roșesc sfioși în fața camerei. Și dacă și-o trag ce? Putem merge mai departe să vedem ce i-a unit pe oamenii ăștia, de unde vine succesul etc?
  • ratarea e completă spre final cînd intervine regizorul Cornel Mihalache cu o varză totală despre virilitatea poporului român, cu un Dan C.Mihăilescu vorbind despre Povestea pulii a lui Creangă (fără să zică cuvîntul, că era și Liiceanu lîngă el) și alte penseuri despre Brâncuși aruncate în final de autor. Cea mai periculoasă combinație: să te crezi creativ cînd faci documentar.
  • să-l arunci în tot zarzavatul ăsta pe Gabriel Andreescu, cel care spune multe lucruri de bun simț acolo, lucruri care sînt lăsate să plutească în aer.
  • sînt acuzații că se fac videochaturi erotice, că sînt exploatate fete prin MISA – toate astea sînt lăsate în gura ziaristului antiporno – nici o investigație în plus
  • dacă tot vorbești despre oameni care gîndesc altfel, încearcă să dai o idee despre organizarea mișcării, ce a însemnat ea, momente importante în istoria ei, dă-mi măcar o idee despre universul lor. Dacă tot rîd de spriritul sectant, fă-mă să rîd inteligent…
  • sînt lăsate deoparte multe legende mituri despre grupare. S-a vorbit de un abuz, șeful grupării e refugiat, păi să mergem pe firul abuzului, să vorbim cu cei care-i fugăreau și le devastau sediile acum 10 ani.

Mă rog, toată furia asta vine din faptul că postul public ar fi singurul din media care ar mai da timp și șanse unui material făcut bine, complet, pe subiecte fragile. Dar nu. Avem în schimb eseuri vizuale triste numite pompos “documentar” și servite în prime time.

preluare de pe VoxPublica

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *