Cei care cunosc apusa mea amiciție cu frații Roncea, cunosc de asemenea pasiunea comun pe care o aveam cu George pentru armele albe, n special pentru cele vechi.

Cadourile dintre noi (mai ales la onomastici) se concretizau n pumnale sau baionete ce ne trezeau bucurii pe care numai colecționarii adevrați le nțeleg… Greutatea unui pumnal solid, echilibrul unei lame elegante, un mner stabil, solid, cu priz la mn, toate acestea erau satisfacții secrete, ce ne uneau ntr-o stare de camaraderie și intimitate a unei obsesii comune, ce ne diferenția de restul lumii.

Din pcate, aceste pasiuni comune au plit n fața unui gest absurd, de neiertat, care a stricat prietenia noastr. Nu intru n detalii, din nou, cei apropiați nou cunosc motivul distanțrii mele de frații Roncea. Semne anterioare ale trdrii ncrederii apruser cu ocazia ntlnirii anti-cip de la Mnstirea Petru Vod, unde am ajuns la inițiativa celor doi frați, fiind convins s vin sub cuvnt c Printele Justin Prvu m-a chemat acolo… fapt ce nu s-a adeverit n final.

Chiar dac drumurile noastre se desprțiser, nu ncetasem s i simpatizez. Citeam articolele scrise de ei, m amuzam de giumbușlucurile lingvistice (”limba romn la maxim forțat” – cum ar spune Paraziții) ale lui George, cnd porcia pe cte un ticlos n paginile Curentului…

n ochii mei, aveau aceeași alur de lupttori ai Ortodoxiei (cu un George cam… ”neortodox” n comportament ce e drept), strnși uniți n jurul unor bastioane ale Credinței (mnstiri și cuvioși clugri nduhovniciți).

Apoi, anul trecut, am aflat despre cstoria lui Victor, la Petru Vod. M-a frapat lipsa lui George de la slujba cununiei. N-am nțeles atunci de ce lipsea din pozele cu nuntași postate pe site-ul lui Victor. Astzi, ns, am nțeles.

Probabil c o ntlnire conjunctural, o banal invitație la un convent al Cavalerilor de Malta, s-a transformat (grație fascinației sbiuțelor malteze) ntr-un veritabil act de credinț…

mi pot imagina deja (posibilul) dialog dintre Marele Maestru și George: ”Și dac devin cavaler de Malta, primesc și eu o pelerinuț și o sbiuț ca a ta !?” Raspuns amabil: ”Da George”. Triumful pasiunii asupra credinței și rațiunii…

Unde este acel George ce ridiculiza ”bisericuțele” (lojele) masonice ca fiind ”cluburi unde se ntlnesc niște bieței crora le place s poarte sbiuțe, șorțulețe și colane… ca s se simt și ei brbați adevrați” !?

Unde este mndria unui brbat care se declara de ne-ngenunchiat n fața nimnui, n afar de Dumnezeu și duhovnic ?

Probabil ns c euforia ncntrii de a fi devenit mndru purttor de ”cap și spad” a plit spre finalul ceremoniei, cnd, conștient (probabil) de copilria comis, Geroge a ales s se fac invizibil (pe ultimul rnd, stnga) la poza de grup a cocoșeilor mndri templieri.


Departe de a considera gestul aderrii lui George la o organizație masonic de origine iezuit ca pe un act de abdicare de la ortodoxie ! Probabil c peste cteva luni va fi expulzat din ”ordin” pentru cine știe ce nzbtie pe care o va comite.

Nu cred nici n dedicarea lui cu angajamentele și jurmintele luate faț de Ordinul de Malta. Cine l cunoaște pe George nu poate dect s zmbeasc. Le-a luat pelerina și sbiuța la fraieri și probabil c cu prima ocazie i va bate la cur cu ea, ca s-i nvețe minte s mai racoleze alți ziariști din Romnia.

M bucur c nu a venit la MISA… ar fi fost n stare s decredibilizeze de tot ”cea mai mare școal de yoga din Romnia”, cum o intituleaz Gregorian Bivolaru cu mndrie proletar. Adic, ne ddea cu jet la toți, cu sbiuța lui.

Acu, adevrul este c am și eu o curiozitate. Morbid. Dincolo de rațiune. E mișto sbiuța !? Cum se simte mnerul ? E solid ? Cum se simte șuierul lamei cnd tai aerul cu ea ? Flambeaz, e elastic sau rigid ? Din ce fel de oțel e fcut ?

Totuși, nu m-aș bga s m nrolez templier ca s aflu…

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.