DMT – Molecula Spiritului. O carte și un film documentar de excepție

“Am fost atras de DMT din cauza prezenței sale în orice corp uman. Am considerat că sursa acestui DMT o reprezintă misterioasa glandă pineală, un mic organ situat în mijlocul creierului. Medicina modernă știe puține despre rolul acestei mici glande, în schimb în istoria “metafizicii” ea ocupă un rol important.. Descartes, de exemplu, credea că pineala este “sediul sufletului” și atât tradițiile mistice Vestice cât și cele Orientale situează cel mai înalt centru spiritual al nostru între granițele sale. De aceea, m-am întrebat dacă producerea în exces a DMT contribuie, cumva, la stările “psihedelice” apărute în mod natural. Acestea ar putea include nașterea, moartea, apropierea morții, psihoza și experiențele mistice. Abia mai târziu, când studiul se afla de mult în desfășurare, am început să mă gândesc și la posibilul rol al DMT în ceea ce noi am numit experiența “răpirilor extraterestre.”

Proiectul DMT a fost creat în legătură cu ceea ce se poate considera a fi un domeniu de interferență al științei neurologice, ocupându-se de psihofarmacologia serotoninei. Oricum, propria mea experiență, care include o relație lungă de zeci de ani cu o mănăstire budistă Zen, a determinat în mare măsură modul în care ne-am ocupat de pregătirea, prealabilă, a oamenilor selectați și am supravegheat ședințele de administrare a drogurilor.
“DMT: Molecula Spiritului” trece în revistă ceea ce cunoaștem despre drogurile psihedelice în general și despre DMT în mod special. Apoi, prezintă desfășurarea proiectului de cercetare legat de DMT, începând cu primele faze de aplicare, dar și de descriere, la nivel oficial, a rezultatelor sale, continunând cu observațiile și rapoartele la care a fost supus din partea unei multitudini de comitete și comisii de specialitate și încheind cu concluziile la care s-a ajuns într-un final.
Chiar dacă noi toți am crezut în proprietățile potențial benefice ale drogurilor psihedelice, nu s-a intenționat ca studiile să aibă o natură terapeutică, astfel încât subiecții aleși de către noi pentru munca de cercetare au fost oameni sănătoși. Proiectul a dus la obținerea unei adevărate comori de date biologice și psihologice, din care mare parte au fost deja publicate de către mine în literatura științifică. Pe de altă parte, nu am scris aproape nimic despre cele experimentate de voluntari. Sper ca multele citate pe care le-am inclus aici, culese din cele peste o mie de pagini ale observațiilor mele, vor oferi măcar o idee despre remarcabilele efecte de ordin emoțional, psihologic și spiritual ale acestei substanțe.
Acest gen de abordare nu va satisface pe toată lumea, cel puțin nu din toate punctele de vedere. Există un mare antagonism între ceea ce cunoaștem la nivel intelectual, sau chiar intuitiv, și ceea ce experimentăm cu ajutorul DMT. După cum a exclamat unul dintre voluntari, după ce i-a fost administrată prima doză mare de drog, “Uau! Nu m-am așteptat niciodată la așa ceva!” Sau după cum a spus Dogen, un maestru budist japonez din secolul al treisprezecelea, “întotdeauna trebuie să fim perturbați de adevăr.”
Adepții entuziaști ai folosirii drogurilor psihedelice s-ar putea să nu fie mulțumiți de concluziile mele: că DMT nu are nici un efect benefic prin sine însuși și că probabil cel mai mult contează contextul în care îl ingerează oamenii. Susținătorii controlului asupra drogurilor s-ar putea să condamne ceea ce citesc, considerând acest material drept un factor de încurajare în vederea consumării drogurilor psihedelice și o glorificare a experiențelor declanșate de DMT. Practicanții și reprezentanții tradițiilor religioase s-ar putea să respingă sugestia potrivit căreia stările spirituale și informațiile de natura mistică pot fi dobândite prin droguri. Cei care au suferit “răpiri extraterestre”, împreună cu cei care cred în acestea, s-ar putea să interpreteze sugestia mea, că DMT este direct și adânc implicat în aceste evenimente, ca pe contestare a “realității” experiențelor trăite de ei. Oponenții și susținătorii avortului s-ar putea să nu fie de acord cu ideea că emiterea de DMT pineal la patruzeci și nouă de zile după concepție marchează pătrunderea spiritului în fetus. Neurologii s-ar putea să obiecteze împotriva teoriei mele prin care afirm că DMT influențează capacitatea creierului de a primi informații, făcând deci mai mult decât să genereze anumite percepții. Tot aceștia s-ar putea să respingă și ideea că DMT poate permite creierelor noastre să perceapă materie neagră sau universuri paralele, tărâmuri locuite de entități conștiente.
Totuși, dacă nu aș descrie toate ideile reliefate de studierea DMT și întreaga gamă de experiențe pe care le-au trăit voluntarii folosiți de noi, nu aș spune întreaga poveste. Și fără sugestiile radicale oferite de mine în conformitate cu ceea ce am înțeles din cele trăite de voluntari, DMT: Molecula Spiritului ar putea avea cel mult un efect minor asupra discuției despre drogurile psihedelice, iar în cel mai rău caz cartea ar reduce perspectivele cercetării. De asemenea, n-aș fi cinstit dacă nu mi-aș face cunoscute toate speculațiile și teoriile, care se bazează pe zeci de ani de studiu și de ascultare a sute de înregistrări cu ședințele celor ce au experimentat efectele DMT. De aceea am făcut ceea ce am făcut. Nu povestesc decât ceea ce s-a întâmplat și nu expun decât ceea ce cred.
Este foarte important pentru noi toți să ne înțelegem propria conștiință. Este la fel de important să încadrăm drogurile în general și DMT în special într-o matrice culturală și personală care să ne permită să facem cât mai mult bine și cât mai puțin rău. în raport cu o arie de cercetare atât de vastă, este mai bine să nu respingem nicio idee până când nu ajungem să avem o cunoaștere efectivă a fenomenului. Am scris DMT: Molecula Spiritului în interesul lărgirii cadrului de discuție despre drogurile psihedelice. (Rick Strassman)

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *