Dedic pentru ei, pentru ”fratii” mei (”spirituali”)…

Observ o tendință agresivă din partea unor colegi de la curs de a se contra cu orice ocazie, din dorința disperată de a-și adânci și mai mult capul în nisip (ca struții), doar doar or putea să ignore chestiile deranjante despre care scriu, și la care ei rămân muți ca peștii, căci nu au replică. Grijă mare, băieți, să nu vă suciți gâtu de atâta împins capu în nisip, nu de alta dar riscați să nu mai puteți realiza shirshasana și să vă prăbușiți spiritual pe-o parte și să deviați de la calea spirituală…

La cate mizerii, insulte si calomnii mi-ati deversat in comentarii, cred că puteți da lecții cu ușurință masoneriei în materie de minciună și manipulare. Culmea este că din tonul mesajelor unora dintre voi răzbate o ranchiună ce nu face cinste căii pe care pretindeți că o urmați. Deh, yoghinul se cunoaște după stările pe care le trăiește, nu ?!

Cel mai trist este faptul că sunteți emasculați și lipsiți de curaj. Vă semnați cu tot felul de pseudonime, ați ajuns să vă logați prin proxy-servere – de când v-am atras atenția că recunosc IP-urile, nu aveți curajul propriilor opinii. Cu excepția lui unuia singur, care m-a sunat și mi-a spus verde în față ce mi-a scris și pe site (lucru pentru care îl respect, chiar dacă nu îl agreez), restul nu sunteți decât o listă de opinii fantomatice fără chip și fără nume. Și fără coaie. În fiecare duminică merg la curs și nu s-a găsit măcar unul dintre voi să îmi spună deschis, ca de la bărbat la bărbat, ceea ce scrie din spatele anonimatului cu atâta ”curaj”.

Pentru acești ”fătălăi” dedic piesa următoare, poate vor avea o sclipire de curaj. Curajul – în primul rând – de a nu mai fugi de ceea ce nu le convine, de adevărurile incomode. Curajul de a înfrunta o realitate, cu bune și cu rele.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *