Moartea este o certitudine pentru fiecare. ntrebarea care rmne este cum și cnd ? Ca și creștini, noi ne rugm: „Sfrit cretinesc vieii noastre, fr durere, n pace, Domnului s cerem”. „i ne izbvete pe noi de moarte npraznic”. „Nu lua viaa mea la jumtatea zilelor mele”- spune David. Din pcate, prea puțini oameni, tineri sau btrni, și petrec zilele ce le-au mai rmas de trit, cu conștiința Eternitții, a irepetabilitții clipei care trece, a timpului din ce n ce mai puțin rmas n clepsidra existenței.
Astzi, din ce n ce mai mult trim acest sentiment acut al nimicniciei existenței omului de astzi, al pericolelor ce ne pndesc firava noastr suflare de viaț, la tot pasul.
Acum, mai mult ca oricnd n istoria recent a Umanitții, trim sub semnul primejdiei, al rzboiului, al dezastrelor iminente, aidoma sentimentului pe care l descrie Mircea Eliade n jurnalele sale, acea senzatie c ”nu mai este timp” pentru generația din care fcea parte, c tinerii din perioada interbelic trebuie s ”ard” la maxim, s creeze, s și pun geniul n valoare, cci nu se știe ct vor mai rmne n aceast lume. Iar Istoria i-a confirmat temerile.
Așa cum nțeleputul Zenon din antichitatea greac și sftuia discipolii s triasc fiecare zi ca și cum ar fi ultima (n sensul pozitiv al termenului), la fel trebuie s privim și noi viitorul.
Judecnd dup semnalele tot mai multe pe care marii potentați ai acestei lumi le emit – cum c suntem prea mulți, ne nmulțim prea repede, consumm inutil resursele planetei – lund n considerare și calculele acestor demenți, de reducere drastic a populațirei lumii – prin boli, foamete, srcire, rzboaie – viitorul Umanitții se prezint ntr-o lumin sumbr.
Desigur, acceptm cu senintate astfel de știri, de semnale, le acceptm cu rceal, cu ”detașare” inuman, spernd de fapt n sinea noastr c aceste lucruri nu ni se vor ntmpla tocmai nou, ci altora. Semeni de-ai nostri, dar din alt parte, de aiurea. Unii chiar sunt de acord cu reducerea populației lumii… dar s nu se reduc cu ei. Este vorba despre același sentiment de fals siguranț care ne face s credem n mod cu totul absurd c MOARTEA este un lucru care se ntmpl numai altora, nu și nou, care vom tri veșnic tineri și sntoși.
Și astfel viața se scurge pe lng noi, pe nesimțite, iar noi trim la minim, lund decizii comode, refuznd din lene s ncepem s trim cu adevrat, s ne mobilizm s acționm astfel ca viața noastr s nceap s capete un sens, s nsemne cu adevrat ceva. Lipsa acestei conștiințe a importanței capitale a fiecrei decizii pe care o lum, zi de zi, provine dintr-o lips de trire mistic, religioas.
nțelegnd acest lucru, l-am nvțat pe fiul meu c fiecare fapt, bun sau rea, este scris de nger n Cartea Vieții, iar faptele noastre ne vor sta nainte la judecat. De asemenea, i-am spus c ngerul pzitor se mhnește cnd fptuim ru, și se veselește cnd facem binele. Așa se formeaz osatura moral care d un sens existenței.
Altfel, ajungi la un sfrșit, s te ntrebi: ce sens a avut viața mea ?

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *