Aglomerat cu munca sau nu, obișnuiesc s mai trag și eu cu ochiul la ”concurenț”, pe site-urile și blogurile altora.

Urmrind evoluția subiectelor abordate de-a lungul timpului, descopr o tendinț n lumea virtual romneasc, ctre un gen de misticism milenarist, cu accente mesianico-catastrofico-apocaliptice, n care profețiile despre sfrșitul lumii și scenariile fantasmagorice se impun cu predilecție.

Observ cu ngrijorare instalarea unei isterii colective, argumentat copios cu viziuni și profeții ale unor mistici – majoritatea din snul Ortodoxiei, care nu transmite n nici un caz esența mesajului lui Hristos (iubirea, credința și speranța) ci mai degrab martiriul și suferința pentru un Hristos pe care majoritatea l-au cunoscut prea puțin, darmi-te s l mai și primeasc n inima lor și s l urmeze !

Interesant este și tendința acestor bloggeri de a teoretiza și ”bate apa n piu” pe aceste teme pseudo-creștine, datorit apetenței publicului pentru acest subiect, fenomen similar celui existent n presa audio-vizual, n care scandalul și galceava steril (denumit pompos ”talk-show”) acapareaz atenția maselor de oameni hipnotizate și plictisite.

S-a ajuns la un gen de saturație pe acest subiect ”spiritualist”, n care oamenii caut cu aviditate s vad ce a mai spus cutare duhovnic sau sfnt despre vremurile din urm, fr ca mesajul respectiv s mai provoace vre-o schimbare n inima respectivului rsfoitor de pagini de internet.

Și astfel, se ajunge ca prin cantitate și varietate, s se ”toceasc” prospețimea și forța mesajului profetic, nnoitor.

Ceea ce ar fi trebuit s produc lacrimi sincere de cinț, cutremur sufletesc și hotrre nestrmutat spre ndreptare, ”aici și acum !!!”, ajunge s produc doar un cscat plictisit, critici, cutri ale sursei, comentarii acide privind calitatea transcrierii sau traducerii, etc.

Și astfel, de la zi la zi, publicul acestui gen de creștinism virtual, sporește ca numr, dar scade ca trire duhovniceasc, dup glumeața formul: ”Populația uman se dubleaz la fiecare 100 de ani, n vreme ce cantitatea de inteligent rmne aceeași.”

Ce este mai grav e faptul c cititorul sincer și bine intenționat al unor astfel de ”comori” ale ”ortodoxiei virtuale” ajunge s devin o specie de individ obtuz, ce poart ochelarii de cal ai unor convingeri de un extremism nspimnttor, dar care este – n mod paradoxal -de o pasivitate vecin cu nesimțirea, ceea ce l face la fel de inofensiv ca și un personaj virtual al unui joc video, cu opinii, acțiuni și reacții doar n spațiul virtual.

Este interesant acest fenomen de acaparare a atenției – și implicit a conștiinței individului – n spațiul virtual, fenomen ce funcționeaz precum sorbul unui maelstrom digital, ce prinde n capcana lui cibernetic, minți și suflete, rupndu-le de realitatea palpabil, proiectndu-le și menținndu-le artificial ntr-o lume fantasmagoric, LUMEA VIRTUAL A INTERNETULUI.

Ca de obicei, mulți se vor grbi s m contrazic, chiar și numai de dragul polemicii. Dar voi aduce cteva argumente n sprijinul observațiilor mele:

Pe unii dintre acești bloggeri cu specific ortodox, i cunosc personal. Judecnd dup ”imaginea” site-urilor lor, ai spune c acești oameni se roag 36 din 24 de ore ncontinuu, postesc de cnd s-au nscut și sunt la un pas de sfințenie, ce mai, adevrate modele demne de urmat. ”Mai catolici dect Papa”, cum spune o vorb din popor.

Binențeles, n fapt lucrurile nu stau tocmai așa. Respectivii sunt oameni ca și noi, cu pcate și greșeli, dar buni n esența lor, bine intenționați, care cred n ceea ce fac.

O singur problem zic eu c au: dorința exacerbat de ”misionarism” greșit nțeles, uneori mpletit cu o gdilitur plcut la orgoliu – datorit ”succesului” de care se bucur la cititori materialele publicate de ei, succes ce se transform ntr-o confirmare tacit c acolo e vorba de Voia lui Dumnezeu ce se face prin ei, de convingerea nestrmutat c fac ceea ce trebuie.

Și astfel, roata se nvrte mai departe, zi dup zi, articol dup articol, iar pentru cititorul ortodox, lumea devine un loc sumbru, nțesat de pericole și conspirații, n care sfrșitul terifiant al lumii este aproape, cu toat cohorta de nenorociri prevzute din timp, desigur, de profețiile cu care se hrnesc zi de zi cu aviditate.

Acești oameni uit și se tem s mai triasc normal, refuz s se mai bucure de prospețimea unei zile nsorite, de zmbetul unui copil, de darul neprețuit care este viața. Paralizați de frica Apocalipsei, unii refuz s mai triasc, s se mai cstoreasc, s mai dea naștere la copii, n așteptarea iminentului Sfrșit.

De aceea, nu poți conta ca acești oameni s acționeze n vre-un fel, n viața real, cnd vine vorba s trebuiasc s se mobilizeze pentru un țel comun. Atunci, prefer s și gseasc tot felul de scuze penibile dect s ias din pasivitatea ”clduț” cu care s-au obișnuit.

Interesant este c acești oameni fantazeaz – pn la obsesie, preocupați s și salveze pielea – cnd va veni SFRȘITUL – visnd fie s ntemeieze comunitți departe de lume și de tehnologia dezlnțuit (precum populațiile Amish din SUA), fie s se retrag n munți – n pduri sau n peșteri – ”pn va trece urgia”, uitnd tocmai sfatul Mntuitorului, care spune c „Cine vrea si salveze viaa o va pierde; cine, ns, i va pierde viaa pentru mine i pentru evanghelie o va salva” (Mc 8,35).

Astfel, ntr-un mod straniu și cu totul paradoxal, ceea c ear fi trebuit s constituie ”hran cereasc” pentru suflet, ”cuvnt de nvțtur”, devine ”lectur”, ”articol interesant”, informație senzațional, ce satisface pentru o clip curiozitatea zmislit de mama ei, plictiseala, fiica cea mic a Diavolului.

n timp, se creeaz dependențe extrem de puternice și de toxice, care la generațiile mai noi iau forma unor boli nou aprute, cum este Nomofobia („no mobile phobia”), frica de a ramane fara telefonul mobil (fr semnal sau baterie), ca principala sursa de comunicare.

Dependența respectiv nu privește doar telefonul mobil, ea cunoaște și forme mai subtile, cum este dependența de internet (ca mijloc de comunicare și informare).

Toate acestea exprim doar un singur lucru: frica de ”singurtate”, refuzul permanent al individului de a se regsi, de a se centra n inima lui, ca ”oglind a tuturor lucrurilor”, de a se regsi acolo unde nu s-a cutat niciodat.

M opresc aici cu meditația asupra acestei teme, dar promit s revin cu alt ocazie și s continui ideea pn la finalitatea ei.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *