Mihail Kogălniceanu despre jidani

„Toți cei ce poartã un interes viu pentru țara lor s-au preocupat a opri exploatarea poporului prin jidovi. În România, chestiunea jidovilor nu este o chestiune religioasã; ea este o chestiune naționalã și totodatã o chestiune economicã. În România jidovii nu constituiesc numai o comunitate religioasã deosebitã; ei constituiesc în toatã putere cuvântului o naționalitate, strãinã de români prin origine, prin limbã, prin port, prin moravuri și chiar prin sentimente. Nu este, prin urmare, la mijloc persecuțiune religioasã; cãci, de ar fi așa, israeliții ar întâmpina interdicțiunea sau restricțiunea în exercițiul cultului lor, ceea ce nu este. Sinagogile lor nu s-ar ridica libere alãturea cu bisericile creștine. Învãțãmântul lor religios, publicarea lor de cult, asemenea nu ar fi învoite. Toți acei care au vizitat principatele, și îndeosebi Moldova, s-au înspãimântat de aspectul trist, spre a nu zice mai mult, ce-l înfãțișeazã israeliții polonezi care împoporeazã orațele noastre. Când ei au cercetate mai în fond comerțul, industria și mediile de conviețuire a acestei mulțimi, acești cãlãtori s-au spãimântat și mai mult, cãci au vãzut cã jidovii sunt consumatori fãrã a fi producãtori, și cã marea, și pot zice, singura lor industrie, este debitul bãuturilor… Eu nu am scos pe nici un evreu din domiciliul sãu pe simplul cuvânt cã dupã toate legile țãrii, israeliții din România nu au drept de domiciliu la sate, precum acesta este cazul și în Serbia. Eu am mãrginit închirierea pe viitor de cârciume și accisuri la israeliți, și mai în special, al cei ce se numesc galițiani și podoliani. Mãsura aceasta este întemeiatã pe regulamentul organic și pe legea votatã de adunarea generalã și sanctâționatã de Domnul Mihai Sturza si pe care nici o lege posterioarã n-a desfiintat-o pânã astãzi, ba chiar toti ministrii de inter ne si înainte si în urma convietuirii, au ordonat și menținut aplicarea ei. Dovadã sunt ordinele predecesorilor mei si anume: din 17 si 28 iunie 1861, din timpul ministrului Costa Foru, din 5 februarie 1866, subscris de generalul Florescu, din 11 martie și 11 aprilie 1866 cãtre Prefectura de Râmnicul- Sãrat, subscris de PrincipeleDimitrie Ghica etc. În aceastã situațiune nu un ministru, ci zece ministri, succedându-se la putere, unul dupã altul, n-ar putea face altfel decât ceea ce am fãcut eu și predecesorii mei. Miniștri ai României, ai unei tãri cu un regim constituțional, noi nu putem guverna decât cu voința națiunii. Suntem datori a ține seamã de trebuințele, de pãsurile, si pânã la un oarecare punct și chiar și de prejudiciile ei… Aceasta dovedește marea iritațiune din partea populațiunilor române, provenitã din grele suferinte și de o legitimã îngrijire, cãci este vocea unei națiuni ce se simte amenințatã în naționalitatea sa și în interesele sale economice. Aceastã voce strãinii o pot înãbuși, dar nu este permis nici unui ministru român, de orice partid ar fi, de a nu o asculta. De aceea, nu de astãzi, ci de pururea, în tot timpul si sub toate regimele, toți domnii, toți bãrbații de stat ai României, toți acei ce poartã un interes viu pentru țara lor, s-au preocupat de necesitatea de a opri exploatarea poporului român printr-un alt popor strãin lui, prin jidovi”.

(Din comunicarea Ministrului de Interne, Mihail Kogãlniceanu cãtre Ministerul de Externe, în iunie 1869, privitor la chestiunea jidoveascã. Publicatã în „Colectiunea de legiuirile României vechi și noi câte s-au promulgat pânã la finele anului 1870″, de Ioan M. Bujoreanu, București, 1873, Noua tipografie a laboratorilor români, partea F. Titlul, dispozițiuni și circulare, capitolul X, paginile 813-816).

Sursa: Site-ul destainuit

comentariu rapcea.ro: agresiunea evreiască continuă la care este supus poporul român încă din vremea Domnitorului Mihai Sturza nu a încetat. Ea doar și-a schimbat forma, a fost adaptată noilor condiții din România postdecembristă.

Principala problemă a ocultei evreiești a fost aceea de a concepe și duce la îndeplinire un plan de spoliere a avuției naționale, precum și a averii păturii mijlocii (proprietățile personale dobândite sub regimul comunist de așa-zisa clasă muncitoare).

În perioada 89 – 2009 evreii au pompat în România sume imense de bani, cu care au cumpărat tot ce se putea cumpăra, cu predilecție imobile în centrele principalelor orașe din țară. Speculațiile evreiești și pofta de înavuțire a românului corupt de mirajul bogăției ușor dobândite, au aruncat țara într-o spirală dementă a împrumuturilor și tranzacțiilor imobiliare în care nimeni nu producea nimic, dar toată lumea specula.

Apăruse în acea vreme dicționarul anunțurilor imobiliare, care conținea termeni de genul:

  • “bloc nou”
bloc din 1981 (bucurestenii numesc “bloc nou” tot ce e dupa 1977)

  • “fara imbunatatiri”
apartamentul arata ca o pestera, cu huma originala pe pereti (unde se mai vede de mucegai), linoleum in bucatarie, igrasie si tot tacamul

  • “aproape de metrou” ”
locuinta este situata intr-un cartier care are la un capat metrou. ca tre sa schimbi un autobuz si 2 tramvaie pana la el, alta poveste.

  • “fara probleme cu terasa
ploua in casa cam in fiecare an, dar anul asta am zugravit si inca n-au venit ploile

  • “se vinde mobilat”
am niste mobila ramasa de la bunica raposata, pe care nu vreau s-o car la gunoi

  • “vedere mixta”
apartamentul e pe colt, sau daca e mare are 3 pereti afara, o sa-ti inghete curu’ iarna

  • “proaspat renovat”
spoit recent cu cele mai ieftine materiale ca sa pot cere cu 10 000 in plus

  • “finisat lux”
are arcade si spoturi, pereti de diverse culori, faianta rosie in baie

  • “confort 1, sporit”
am spart debaraua

  • “intim”
atat de mic incat nu intra mai mult de 2 persoane adulte

  • “g,f,t,p,um”
mi-e atat de lene si sa scriu, negociaza tu singur si adu-mi banii la sfarsit.

  • “stradal
dupa 12 noaptea se aud motoarele enduro si liniutele, de la 5 dimineata tramvaiele..

  • “Mariott
Rahova

  • “imbunatatiri”
faianta in baie si bucatarie, gresie in baie

  • “adiacent”
strada pe care e imobilul se intersecteaza la un moment dat cu un bulevard mare

  • “vedere lac
Tantari

  • “2 boxe
proprietarul a fost turnator la securitate si pupincurist la locul de munca

  • “15 minute de centru
cu elicopterul, in linie dreapta (de fapt o ora jumate cu masina cand nu ploua)

  • “accept credit
sunt disperat

  • “bloc civilizat
interfon

La finalul jocului, cei avizați s-au retras pe tăcute, iar fraierii au rămas pe piață cu imobile și terenuri ce nu mai valorau nici jumătate din preșul cu care le cumpăraseră pe datorie. Iar acum, băncile ce au în spate tot jidani, culeg pe tăcute prin executări silite, la prețuri de nimic, case și terenuri cu care s-au gajat afacerile și visele năruite ale miliardarilor de carton.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *