Aștep un miracol. Miracolul unității Luptei Naționaliste !

Anticiparea luptei electorale din 2012 adâncește animozitățile din rândurile frontului naționalist din România, și așa măcinat de orgoliile și pretențiile unor lideri veleitari, ce nu concep unirea sub un singur steag.

Pe măsură ce momentul alegerilor se apropie, unii simt nevoia să se departajeze, să iasă din anonimatul în care au trăit în acești ani, urcându-se pe butoiul lui Diogene, în piața dezbaterilor virtuale, țipându-și în gura mare ”crezurile” patriotarde și naționaliste, dar uitând să mai și făptuiască în concretul de zi cu zi, să facă ceva bun ”Pentru Patrie”.

Conform principiului că ”cel care țipă mai tare are dreptate”, s-a iscat o cacofonie de opinii și discuții contradictorii, în care naționaliști de operetă, îmbrăcați în cămășuțe verzi (cu nimic mai presus decât omonimii lor cu șorțulețe, colane și săbiuțe – la capitolul butaforie și circ penibil), fac pasul decisiv de la sublim la ridicol, acuzându-se reciproc de rea credință, interese oculte, apartenență la servicii secrete și toate celelalte rele ce se pot pune în cârca concurenței. Căci despre concurență este vorba !

Mai nou, acești minusculi pixeli din lumea virtuală naționalistă, se învinuiesc reciproc de clonarea unor site-uri cu conținutul schimbat (pentru defăimarea adversarilor), de parcă lumea stă cu ochii țintă pe ei și pe site-urile lor, ca și cum viitorul planetei ar depinde de aceste site-uri și de informațiile vehiculată acolo.

Evident, în această situație, cu greu se mai poate vorbi de camaraderie, susținere reciprocă, unitate și loialitate în drumul spre idealul unei Românii ”ca soarele sfânt de pe cer”. Sunt valori declamate și mimate, dar niciodată puse în practică.

Acestea fiind datele problemei, viitorul mișcării naționaliste din România la următoarele alegeri apare sumbru. Din nou vor apărea zece partidulețe de dreapta mici, care se vor lupta cu ferocitate între ele, acuzându-se și decredibilizându-se reciproc în ochii alegătorilor, decredibilizând și aruncând în derizoriu ideea naționalistă și viitorul ei. Căci acesta va fi rezultatul – per total. Se vor lupta între ei pentru pace, până nu va mai rămâne piatră pe piatră naționalistă, cum spune gluma de rigoare.

Parafrazându-l pe Sfîntul Nicolae Velimirovici în a sa ”rugăciune pentru vrășmași”, ajung să mă rog și eu lui Dumnezeu pentru Neamul Românesc astfel:

Binecuvântează Doamne pe dușmanii Țării Românești !

Binecuvântează-i și-i înmulțește; asmute-i și mai mult împotriva noastră, a românilor, ca fuga noastră spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea noastră în forțele proprii ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărățească deplin în inimile noastre; ca inimile noastre să devină mormântul celor rele. Ca unindu-ne sub acoperământul Tău, uniți în Duhul Tău, să punem pumnul în pieptul furtunii și cu puterea Ta, să fie spulberat viforul răutăților ce încearcă cu mult amar să înnece iubitul nostru neam românesc ! Amin !

Așa mă voi ruga lui Dumnezeu. Căci din cele mai vechi timpuri, omul nu s-a unit cu alt om decât sub imperiul necesității, în fața pericolului iminent, al primejdiei de moarte. Solidaritatea exemplară nu apare decât în condiții limită, în care individul care își vede amenințată existența, renunță la orice orgolii și ambiții personale, și se unește pentru binele comun, chiar și cu vecinul său certăreț, amenințat și el de același pericol.

Sper ca Dumnezeu să ne ofere această șansă, de a ne măsura inamicul din priviri. Până acum, acesta a stat ascuns, cunoscând din trecut lecția amară a înfrângerii unui inamic vizibil, care unește opoziția penru a înfrunta pericolul. Atunci nălucirile și închipuirile vor dispărea ca fumul. Vom vedea atunci că imensa noastră majoritate am fost – în principiu – de bună credință, și că ne-am certat ca proștii, mânați de meschinării și orgolii. Și că putem face mai mult, dacă ne vom acorda unii altora prezumția de nevinovăție, de bună credință. Dacă îi vom privi pe ceilalți așa cum ne-am dori să fim piviți și noi înșine.

Altfel, riscăm să dispărem ca nație, divizați, conduși în continuare de neo-comuniștii care se bucură de ”succesul” dezbinării noastre.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *