Demență sau prostie? Evreiască sau sionistă?

„Evrei mâncători de fecale și cadavre”…

Am mai spus-o: de ani de zile nu mai reușesc să dau de un evreu deștept, cu care să pot sta și eu de vorbă, ca-ntre oameni normal de oameni. Printre alte subiecte pe care i le-aș propune evreului de negăsit este și mirarea mea că toată propaganda despre Holocaustul din România se bazează pe Cartea Neagră a lui Matatias Carp, o lucrare jenantă sub toate aspectele. Alta n-ați găsit, frate?

Ce este Cartea Neagră? Este o carte, în trei volume, publicată în 1946, care și-a propus ca pe parcursul a circa 1000 (una mie) de pagini să demonstreze că românii i-au întrecut cam pe toți în materie de anti-semitism! Chiar și Moses Rozen, unanim cu Hanna Arendt, au fost nevoiți să recunoască, nesiliți de nimeni, că  holocaustul evreilor aici la noi a început, în România, cică!… Că nu nemții sau alți veleitari și impostori, ci românii se înscriu în istoria universală ca detonatori ai Holocaustului! Data magică: 20 și ceva Iulie 1940, la Dorohoi în gară!…

Încă de la apariția Cărții Negre, de această carte le-a fost rușine la toți evreii care știau bine cine mi-era ILYA EHRENBOURG, paranoicul agitator bolșevic, care a asistat și a contribuit din plin la scrierea mizeriei întitulată Cartea Neagră, carte neagră de ură și prostie. Ură și prostie iudaică, pot spune, dat fiind numele autorilor, al celor care au reeditat-o de curând, ba chiar au mai și tradus-o!!..

E drept, au repudiat-o evreii de odinioară de nu s-a mai văzut prin nicio librărie sau bibliotecă! A fost în acei ani singura carte scrisă de un evreu, ba chiar doi, pe care evreii ceilalți, bolșevici, au pus-o la indexul cenzurii ! Ăia da, evrei! Că nu-și permitea pe atunci orice potaie să-și zică evreu! Și să intre la inventar lângă alde un Filderman sau Șafran, un Cajal bătrânul, un Belu Silber sau Nicolae Steinhardt!

Mă întreb de la bun început : cine a avut, evrei dumneavoastră, ideea de a re-edita această carte, ba chiar să dea și la tradus Cartea Neagră?! (Nota bene: Nu cumva pe banii guvernului român s-a tradus?!…)

Bănuiala cade fără să clipesc asupra soților Lya Benjamin! Îi cunosc bine! Am fost cu cei doi împreună în mai multe ocazii, dar mai ales într-o emisiune la DDTV, când s-a discutat cu aprindere despre Cartea Neagră aproape toată emisiunea, iar eu abia la sfârșit m-am și i-am prins că nici unul nu citise Cartea Neagră… Evreu care n-a citit Cartea!?!… Doi chiar: Lya și Haralambrul ei de bărbat! Jos pălăria dinaintea oricărui evreu care nu citește Cartea Neagră! Dar s-o citezi fără s-o citești este deja un gest…

Lucrurile s-au petrecut cam așa la acea emisiune de pomină: zice soțul ceva, de laudă, despre valoarea documentară excepțională a Cărții, iar consoarta – doctoreasă în istorie nepetrecută, îl aprobă zgomotos, arătându-se așadar avizată asupra subiectului. Atunci eu, mereu Gică contra, intervin de le stric toată regia emisiunii zicând că tot eu, Ion Coja, nu pot lua în serios Cartea Neagră plină de cele mai inepte și mai neroade acuzații la adresa mea! A mea, domnilor!

A dumitale?, s-a mirat într-un glas duetul de la Ștefan Gheorghiu.

Adică la adresa ființei umane în ipostaza ei românească! Și mă explic: nu pot să iau nimic în serios de la un autor care afirmă că românii, țăranii români ca să fiu mai exact, adică mama și tata, domnilor, Dumnezeu să-i hodinească!, cumpărau cică de la jandarmii români, la un preț de batjocură, de-a dreptul insultător, cumpărau evrei din cireada mânată spre Nistru să-l treacă dintr-o sorbire, evrei mai rotofei, pe care apoi îi duceau acasă și… și… și ce făceau babacii mei cu babacii dumitale, domnule Hary Culler?, l-am întrebat eu pe tovarășul Haralambie Culea în direct la DDTV, postul TV cel mai urmărit de cenzura Cominternului. Ce făceau românașii noștri cu ovreii dumitale, ai noștri și ei, până la urmă? Hai, curaj, nu vă sfiiți! Sunt sigur că știți! N-aveți cum să nu știți, cetățene Culler, că doar vă trageți mai mult din Cartea Neagră decât din Talmud! Singur recunoașteți că vă e cartea de căpătâi! Că fără ea rămâneați mai departe un umil și necunoscut propagandist al marxism-bolșevismului!

Eh, spuneți-mi așadar, nu mie, căci eu știu, dar telespectatorii noștri nu, nu știu nici în vis, în visul lor cel mai urît sau în cel mai frumos vis – depinde cum privești lucrurile, nu au habar de ceea ce spune nemernicul ăla de ILYA EHRENBOURG, sub semnătura lui Matatias Carp, despre țăranii români că făceau cu evreii târguiți la margine de drum?! Spuneți-le dumneavoastră, domnule Cullică, să nu moară proști proștii de români!… Sunt vestit de ignoranți! De un’ să știe, analfabeții, la ce-s buni evreii, măcar unul-doi la casa românului?!…

N-a știut tovarășul profesor de dialectica marxism-leninismului! Dar eu nu-l puteam crede că nu cunoaște pe dinafară Cartea. Aveam informații precise în acest sens! Mi se părea la fel de absurd ca și cum însăși Lya Benjamin ar fi spus și ea că nu știe de ce românii se apucaseră pe vremea lui Ion Antonescu de târguit evrei, mai rar la bucată, de obicei la un loc, soț și soție, doi lei perechea!

…Ehe, era mare leul pe vremea Mareșalului!

Eh, o întreb eu, dumneavoastră vă amintiți în ce scop, stimată doamnă Lya, țăranii români își cumpărau evrei, sustrăgându-i astfel din convoiul de umbre plecat în Pahod na Bug?

Unii zic acum, post festum, că-i fereau astfel pe bieții jizi să ajungă în Transnistria cea sinistră, unde nu-i aștepta nimic bun! Ăsta să le fi fost scopul? Nobilul țel?

…Eu unul nu cred! Nici dumneavoastră! Ar fi prea frumos ca să fie adevărat! De unde atâta omenie la părinții mei și ai dumitale, iubit cetitorule ?!

Nu, nu-mi puteam imagina că nici Benjamina nu știa, deci, logic, deduc că nu citise nici ea Cartea!, căci doar își dăduse un doctorat strălucit pe Carte, comentând-o din doască în doască, citând din ea ca din Cartea Cărților și declarând-o Cartea din care s-a născut Holocaustul din România! Talmudul noii religii! Fără ea s-ar alege praful de tot Holocaustul românesc! Etc., etc.

O carte, a declarat laureata presei, o carte care ar trebui să fie cercetată și studiată și învățată pe de rost în toate școlile românești, în toate familiile, în toate găștile de cartier, în toate sălile de așteptare, câte una-două în fiecare cabină telefonică, ca să afle tot românul de azi și de mâine și de totdeauna ce făceau urmașii dacilor cu evreii de două parale pe care îi cumpărau pe buza șanțului. Sau, cine avea puțin noroc, îi mai lua și pe gratis, căci unii evrei nu mai puteau merge mai departe și, ajunși la capătul puterilor, renunțau singuri să mai vadă Transnistria, puoi mori!

Da, spre nesfârșita mea mirare i-am prins pe cei doi cu ocaua mică, cu lecția necitită! Mi-a venit să-i întreb, dar m-am jenat de telespectatori – voi ce făceți acasă, măi, nebunatecilor, de nu aveți timp nici să vă citiți Biblia voastră de holocaustologii lui pește, ce sunteți?!

Nu, un nu hotărît! Cei doi, perechea de cominterniști din studioul DDTV, nu jucau teatru, nu jucau nici măcar teatru evreiesc de stat! Ci erau ca niciodată în viața lor de sinceri: nu știau! Pur și simplu nu știau! De necrezut, dar…

…Ce-i drept, nici eu nu știu ceva mai frumos și mai onest decât să recunoști că nu știi! Așa făcea chiar însuși Socrate! Iar eu l-am auzit și pe Petre Țuțea de câteva ori zicând că nu știe.

Nu știau sau nu-și mai aduceau aminte?, s-ar putea băga în vorbă vreun cârcotaș. Unul mai dihai decât mine ! Răspund: exclus! Când afli ce făceau românii cu urmașii Iudei cumpărați pe mai nimica, nu mai poți uita în vecii vecilor! Nici măcar în somn, precum spuneam! E de neuitat! Mai ales pentru un evreu! Un evreu practicant! Dar mite când sunt două bucăți de evrei, un fel de Sara și Abraham ai zilelor noastre?! Unde-s doi mai greu se uită!…

…Când însă cineva spune că nu știe, când recunoaște că nu știe, omul ăla cel puțin pe jumătate nu mai este prost, a-toate-ne-știutor. Iar cu jumătatea cealaltă nu mai este nici ticălos!… Așa că, simțindu-i ceva mai colegi pe cei doi – ce mai pereche!, numai bună de comercializat, m-am îndurat de ei și i-am mai încurajat puțin: deci nu știți? Nu știm! Păi nu știți nimica dacă nu știți că tata, Dumnezeu să-l ierte!, îl lua binișor pe ovreiaș, de ureche sau de chică ori de beregată, și mi ți-l cresta, nenicule, la jugulară, acolo de unde-i curge și porcului tot sângele din carcasă, lăsând-o cusher și bună de făcut pastramă, după rețeta marelui mehenghi numit nenea Iancălă!

Vă mai întreb o dată, ultima strigare!, le-am zis. Nu se poate să nu vă aduceți aminte, e scris în carte cu litere de-o șchioapă, special ca să-i rămână cititorului în tărtăcuță pentru totdeauna: la ce le trebuia, domnule, țăranilor basarabeni atâta sânge evreiesc adunat cu grijă într-o covată? O picătură nu se risipea! Nu știți nici asta, nu vă aduceți aminte?… Nu, îngăimară cei doi, deja livizi și fără de sânge în obraji, măcar o picătură… Exsancvinați prin telepatie? Nu cumva am întins coarda prea tare?!

Dar nici nu mai puteam da înapoi, cum aș fi vrut! Faci ce poți în viață, nu ce vrei! Așa că am încheiat cu precizarea finală: lubrifiant, madam! Lubrifiant făceam! ILYA EHRENBOURG dixit! Iar Matatias Carp confirmă: lu-bri-fi-ant! Avem doi martori, deci! Lu-bri-fi-ant!

Lubri… Ce-i acela lubrifiant?, a întrebat ingenuă Benjaminoaia, fire total atehnică.

Adică unsoare, cucoană ! Românii, încă de la primii iudei aduși pe plaiurile carpatine, adică dintotdeauna, ung osia de la căruțe și alte mecanisme din ogradă cu sânge, cu sânge evreiesc! Se pare că sângele evreiesc e cel mai prima, nu coagulează, nu miroase și se păstrează la temperatura camerei cel mai bine. Oricum, nu aveau frigidere țăranii basarabeni, precum nu au nici azi, nenorociții!…
Pe cine-i faceți nenorociți?

Păi pe evreii ăia făcuți unsoare îi fac, pe cine alții?! Vă dați seama, săracii, din ce motive prozaice, aproape puerile, să rateze Transnistria?!… Ca să ajungă unsoare la osia căruțelor cu care alți evrei treceau bine merci peste Nistrul mântuirii lor!…

*

…Mai departe rezum, căci nu mă mai suport: perechea de evrei din studiourile DDTV au declarat că așa ceva nu se scrie și nici nu scrie și nici măcar nu poate să scrie în Cartea Neagră sau oricare altă carte scrisă de vreun evreu despre Holocaustul din mizerabila asta de țară! Că-i doare pe evrei Holocaustul, pe cine nu-l doare?! Dar cel mai tare te doare, ca evreu, să afli și să-i vezi pe neciopliții ăștia de români cum nu-și mai încap în piele că fără ei nu se mai făcea niciun Holocaust! «Domnule Ion, sunteți insuportabil ce faceți, ce ziceți! Ați depășit orice limită!», și m-au amenințat cu tribunalul, cu Sanhedrinul, cu rabinul și tot Cahalul, bașca presa de peste tot oceanul. «Cum puteți scorni așa ceva?! Evrei storși de sânge și cu sângele evreiesc să fie unse cotigele voastre?!… Cu asemenea bazaconii scandaloase faceți educația studenților dummneavoastră?! Și vă suportă studenții și ceilalți profesori cu astfel de distorsiuni ale adevărului?!…Cu asemenea derapaje ?!… Și telespectatorii ăștia, cu ce au greșit ca să vă asculte fabulațiile, absolut inca-li-fi-ca-bi-le!» Și tot așa, aproape să se termine emisiunea pe vocalizele lor!

…Dar mi-a venit și mie rândul, nenicule, și le-am spus verde în față că prefer Carmelul, și că nu vreau mai mult de trei sticle! Trei! Iar eu pun la bătaie un butoi cu vin din Valea Nucarilor, cea mai faină podgorie din Dobrogea, contra Carmel, trei sticloanțe! Cine pierde, plătește! Și am bătut palma în fața tuturor telespectatorilor care ne urmăreau cu sufletul la gură: ei, adversarii mei, Lia Benjamin și Hary Culler, spunând, ba chiar sus-ținând că în Cartea Neagră nu poate fi găsită o asemenea, citez, «abjecție» – aprecierea deci le aparține, iar eu dimpotrivă, sus-țineam mai departe că minunata poveste de Crăciun este cuprinsă în volumul întâi, la pagina 23, vedeți că nu se poate uita?! Nu numai pagina, am dat și citatul, corectându-l nițel la punctuație și intonându-l cât mai expresiv: « Fascismul românesc a avut metodele sale originale de exterminare a evreilor.(…) Evreii erau bătuți până la istovire și expiere, sufocați în vagoane cu răsuflătorile astupate, vânduți din mijlocul convoaielor… Până aici nimic nou. Nu reproșez nimic, nimănui! Acum vă rog să fiți atenți ! Așa… reiau citatul: vânduți din mijlocul convoaielor pentru a fi omorîți și a li se comercializa îmbrăcămintea, pentru a fi, atenție !, pentru a fi tăiați bucăți pentru ca… acu-i acu !, …cu sângele lor să se ungă osiile căruțelor ș.a.m.d. » (s.n.) Exact așa scrie : « ș.a.m.d. » Așadar, osiile căruțelor… Scrie clar, la pagina 23, ediția de după 1989! Pagina din dreapta, pe la mijloc, cules cu litere îngroșate, am uitat cum le zice. Aldine? …Pentru ca cu sângele lor să se ungă osiile căruțelor…

Firește că am câștigat pariul detașat, dar… dar nici până azi nu am văzut măcar un  gât de Carmel de la Comunitatea Evreiască!… Nu știu, domnule, evreii să piardă!…

*

…Așadar, acum, prin traducerea Cărții, va căpăta circulație mondială informația că românii mei – dar nici nu-mi mai vine să mai zic că-s ai mei, nici măcar lu’ bietul tata, criminalul!, îl reneg!, n-am astfel de tată!, care tăia vasăzică evreii bucăți-bucățele și îi storcea bine de sânge și de bani, ba chiar «ș.a.m.d.». Că-ți vine să-i feliciți și să le strângi mâna recunoscător jandarmilor români care nu au tăiat bucăți niciun evreu,  nici unul dintre cei peste două sute de mii, pe care jandarmii i-au împușcat numai: cinstit, gospodărește, ecologicamente, gest infinit mai generos, mai omenos, mai tradițional românesc decât tranșarea trupului în pachețele de un kilogram, cel mult două, trebuie să ajungă la toată lumea aflată la rând! Ia nu vă mai înghesuiți ca la pomană! Și liniște, vă rog! Mucles!

…Și-l întreb pe evreul deștept foc sau măcar pe aproape, după care tânjesc ca norii după soare, cititor vreodată al acestor pagini, rugându-l să-mi explice nu cum de a putut să scrie fratele său Matatias Carp asemenea mârșăvie – de imbecil și de ticălos ce a fost a scris-o!, se știe asta!, ci de ce? O întreb deci și pe coana Comunitate Evreiască din România, care nu poate fi străină de traducerea și publicarea în lumea largă a acestei cărți mizerabile, de ce, madam, te înhăitezi cu niște autori decervelați și îți simți interesele mai bine reprezentate și apărate prin asemenea nemernicii?!
Căci mai sunt și altele în de mâine-poimâine vestita în lumea toată Carte Neagră. Alte porcării și mai mari! Mizerii și minciuni mai «negre»! Nu vă vine a crede?! Știu… Dar nu puteam atunci, la televizor, de față cu lumea de bună calitate care urmărește emisiunile dlui Marian Oprea, să pun în discuție chestii încă și mai jenante. Nici nu mi-aș fi putut eu îmagina pe atunci o carieră internațională pentru  această culegere de minciuni deșucheate care nu mai sunt nici măcar minciuni, sunt altceva, căci minciunile au farmecul și hazul lor, sunt un soi mai ciudat de creații ale imaginației, sunt deseori creații literare veritabile. Mecanismele minciunii sunt dintotdeauna interesante și stârnesc amuzamentul ori chiar simpatia noastră. Minciuna de calitate este credibilă. Cât de cât credibilă. E vecina proximă a literaturii. Te farmecă, te vrăjește ! Cum este și acest ciudat sinonim pentru minciună, explicit numai în limba română : vrăjeală ! Asta ne face minciuna minciună, minciuna de dragul minciunii: ne vrăjește, ca-n Șeherezada ! Sau ca baronul ăla neamț! Să te tot mintă cine-i în stare !…

…Mă înșel eu cumva și nu-mi dau seama că povestea cu sângele de uns osiile este o poveste totuși credibilă?!… Oare există cumva pe lumea asta imbecilii evrei și ne-evrei care s-o creadă?!… Se pare că va trebui să cedez evidenței și să accept că există, inclusiv în conducerea Comunității evreiești din România, năuci care să creadă că într-adevăr evreii au ajuns în România să fie tăiați bucată cu bucată pentru ca cu sângele lor iudaic tătâne-meu și tot neamul lui de goimi să ungă osia căruțelor, indiferent de naționalitatea, sexul ori vârsta acestora!…

Așa că mergem mai departe, să vedem dacă evreii aceștia, probabil cei mai evrei, îl pot crede și poate îl vor fi crezut deja, chiar și pe «martorul» evreu cel mai deșucheat, cel mai ne-evreu și mai ne-om din toată Cartea Neagră, care, în volumul al III-lea semnează justițiar sub declarația că în Transnistria – țineți-vă bine, evrei de evrei ce sunteți!, declarația sub semnătură cum că în Transnistria administrată de românii lui Antonescu, evreii internați «neavând posibilitatea aprovizionării cu alimente, se hrăneau cu excremente omenești, iar mai târziu cu cadavre omenești.» Da, ați citit bine : « excremente omenești și cadavre omenești… » Declarația este semnată de un « dl M.Katz, fost președinte al Comitetului Evreiesc din Moghilău ». (După Dorohoi, acum Moghilău… Alt nume de belea! Cum să facă holocasutul nostru carieră internațională cu toponime de-astea, Dorohoi, Moghilău… Păi se compară bietul Moghilău cu Auschwitz sau Dackau ori Buchenwald ?!…)

Așadar, acum, prin traducerea acestei cărți bezmetice va căpăta circulație internațională și bomba asta : evrei care se hrănesc cu excremente omenești!… Și cine ne dă asigurări că-i adevărată dintotdeauna povestea asta? Nu doar ILYA EHRENBOUR, ci însăși întreaga onor comunitate evreiască din România, președinte unul VAINER, cine altul?! Bașca cei trei președinți români, ILIESCU, CONSTANTINESCU, BĂSESCU, care au plâns cu batista la nas la memorialul fecalelor mâncate de evrei în timpul Holocaustului și după!

Deci nu e glumă și nici limbaj de ăla figurat ! Ci pe bune : evrei care se hrănesc cu excremente omenești… Evrei care se hrănesc cu cadavre omenești…

Trebuie scris cu majuscule și asemenea veste: EVREI CARE SE HRĂNESC CU EXCREMENTE ȘI CADAVRE… (N-aș preciza pagina și aș pune pariu și cu cititorii care, ca oameni normali, refuză să creadă că asemenea minciuni demente pot vedea lumina întinată a tiparului. Dar nu e de joacă totuși cu asemenea lucruri. Și cu asemenea ne-oameni. Pagina 380, deci, volumul 3 din Cartea Neagră, Talmudul sioniștilor holocaustizanți…)

Oare în toată Federația de Evrei Năuci din România nu s-a găsit niciunul care să-și dea seama cât e de jignitor acest text pentru memoria tuturor evreilor care au făcut vreodată umbră pămîntului de cinci mii și ceva de ani încoace?!… Evrei care se hrănesc cu… Nu, nu cunosc text mai antisemit ca acesta!… Iar Vainer & comp. l-au dat la tradus, în toate limbile pământului !…

Tare-s curios să văd cum sună în franceză ori laponă acest text cum nu poate fi altul mai succint anti-semit!… Autorul, după bună regula că cei mai sinceri și mai eficienți antisemiți sunt evreii, un evreu, nu degeaba numit Katz. Katz! Nume predestinat! M.Katz ! Cumva Maximilian ?! Că chiar că s-ar potrivi!…

Întâmplarea, adică mânuța Domnului, face însă ca un alt fost președinte, al aceluiași comitet evreiesc din Moghilău, Siegfried Jaegendorf, cu majuscule binemeritate îi voi scrie numele, SIEGFRIED JAEGENDORF, nume predestinat și el, să ajungă după război în America și să scrie acolo câteva sute de pagini despre cele văzute și trăite de el tot în Transnistria, și tot la Moghilău! Un veritabil raport de activitate, depus la Yad Vashem ca mărturie cu care se simțea dator, iar marile caiafe care administrează holocaustul, după ce s-au crucit citind mărturia jidovului, l-au luat la început cu binișorul și i-au cerut surîzându-i complice să-și schimbe viziunea asupra vieții duse de el în Transnistria, căci, așa cum reieșea din cartea sa, Transnistria le oferise celor interesați condiții de alimentare inacceptabil de decente, de omenești. Nici tu cadavre, nici tu excremente! Făcându-i astfel de fecale pe toți mărturisitorii Holocaustului din România !… Ceea ce la Yad Vashem nu se poate accepta!

Încăpățânat și apostaziatic însă, JAEGENDORF, evreu cinstit, cum nu puțini au fost cândva în România, dar le-a pierit sămînța!, a refuzat să mănânce în America ce nu mâncase el în Transnistria, căcat adică, și și-a retras manuscrisul, plin de indignare. Manevră zadarnică: a urmat moartea suspectă a autorului, iar manuscrisul a fost publicat cu vizibile intervenții asupra textului, corectându-l la viziune… (A se vedea și Jurnalul lui Mihail Sebastian, mort și publicat în aceleași condiții maloneste!) Ne vom ocupa de acest caz, cu detalii, cât de curând…

Deocamdată să consemnăm că Comunitatea Evreiască din România, susținând traducerea și re-publicarea Cărții Negre, își dă girul credibilității totale pentru declarația deplin tembelă a acestui Katz cum că în Transnistria evreii – probabil nu chiar toți, ci numai prin reprezentanți?, și nu toată vremea, ci numai în momente mai inspirate, mai faste, evreii s-au hrănit cu fecale, iar mai târziu – probabil când nu s-au mai găsit excremente omenești, cu cadavre omenești… (sublinierea noastră !)

Declarația este însă, slavă Domnului și din păcate, complet lacunară, incompletă, și nu rezistă la un examen critic al subsemnatului. Mai întâi: omenești, omenești ! Dar ale cui cadavre, oameni buni? Cadavre românești sau evreiești?…

Ca și fecalele! Ale cui excremente? De goim sau de evreu? Și ce fel de evreu? Căci dacă erau fecale de evreu mâncător și el de căcat, valoarea nutritivă a fecalelor re-excrementate era egală cu zero! Un fel de fecale second bouche! Sau second …pardon! …Mai bine nu le mâncau! Le-au mâncat așa, fără niciun aport nutritiv?! Degeaba ?! Gratis?! Fără niciun gheșeft caloric?! Cine să creadă așa ceva?!…

Mii de evrei care au acceptat așadar să consume fecale expirate!! Cum să nu devină cadavre?! Hoituri împuțite!

Eu unu, nu! Nu cred povestea asta! Neg categoric! Chiar cu riscul de a mai fi o dată dat în judecată ca negaționist! Da! Neg fecalele mâncate de evrei în Transnistria! Nu le neagă Federația evreilor din România, nu le neagă nimeni la Yad Vashem, dar eu le neg! În Transnistria evreii nu au mâncat căcat în timpul Holocaustului ! N-aveau ei timp de așa ceva, săracii! L-au mâncat mult mai târziu, când nu mai conta pentru istorie, și nu la Moghilău, ci la București, la Institutul de cercetare a Holocaustului și alte oficine, inclusiv în ședința guvernului care a dat ordonanța cu Holocaustul !

…Insist asupra caracterului vag al mărturiei Katzului, poate chiar echivoc, duplicitar: dacă evreii cacofagi nu reușeau să se aprovizioneze cu alimente, cum făceau de reușeau «să se aprovizioneze» în cantități salutare cu (1) fecale alias excremente și, respectiv și ulterior, evreii necrofagi, de unde se aprovizionau cu (2) mortăciuni, adică cadavre? Întrebarea noastră poate să pară redundantă, chiar retorică, dar debarasându-ne de cuvinte, de povara lor metafizică, nu ne va fi ușor să reconstituim, fără prea multe documente din epocă, căci au fost deteriorate prin folosirea lor ca hârtie higienică pe cale bucală, nu ne va fi deloc ușor să reconstituim modalitățile prin care, teoretic vorbind, se putea practic face aprovizionarea cu fecale de-ale gurii pentru comunități întregi!… Încercați să vă imaginați!… Eram totuși în plin război mondial! Cine le producea pe fecale, cine le achiziționa, cine le transporta, cine le depozita și cine le distribuia echitabil? Nu putea fi deloc ușor! Ci cumplit! Cumplite au fost toate în cumplita Transnistrie… (Eh, ăsta da toponim sortit unei meritate cariere internaționale!… Merci, Matatias!)

Cred că marii holocaustologi ar avea obligația morală să fie curioși în acest sens, să cerceteze subiectul și să explice întregii omeniri cum s-a putut face aprovizionarea cu atâtea excremente în vreme de foamete?! Firește, la vreme de război, aprovizionarea cu cadavre nu punea nicio problemă! Problema problemelor este fecalele! Cum le-au recoltat, dacă se poate spune așa?… De unde și până unde?!

Ba chiar invit oficial onor cititorii acestor rânduri să se pună în postura onorabilului Maximilian Katz, dar și a lui Matatias Carp, precum și a celor care au dat la tradus Cartea Neagră, inclusiv conducerea Federației și sponsorii traducerii, bașca cei ce o vor citi, chiar dacă prin traducere își va pierde mult din parfumul autentic, din izul ei reavăn… Așadar îi invit să facă un exercițiu de imaginație în sensul arătat. Vor descoperi că nu e deloc ușor să pricepi cum reușeau totuși evreii, oricât vor fi fost ei de descurcăreți, să-și procure în cantități îndestulătoare și ritmic substanța respectivă, de unde o luau și cum: cumpărată sau furată? En gros sau en detail? La prețul pieții sau de speculă, profitând cu cinism de condiția socială a evreului rătăcitor?

Cu riscul de a mă repeta mă mai mir o dată: pe vremea aceea nici nu putea fi vorba de frigidere! Ceea ce complică mult lucrurile. Ca să nu spun că trezește legitime suspiciuni: cum le-au depozitat pe fecale? Cum au făcut să nu se altereze ? Etc., etc. Chiar să fie oare așa cum susține Federația evreilor din România?! Fecale și cadavre?! Excremente și hoituri?!… În cantități și varii calități imposibil de reconstituit?!  Unde mai pui că, cum spuneam mai sus, era și în vreme de război! …Nu cumva e prea de tot?! Nu cumva măcăne?!… Nu cumva miroase a… a altceva?!

Parcă n-aș crede și chiar nici nu am crezut până deunăzi nici măcar o iotă din povestea asta urît mirositoare, dar când aflu acum că onor Federația Evreiască și Sanhedrinul adiacent, inclusiv Congresul Mondial Evreiesc, și-au dat acordul pentru traducerea cărții, pentru cariera ei internațională, mi-am zis că gata! Tot ce scrie în Carte este adevărat, nebun este cine, ca mine, nu crede!  Este adevărul cel mai adevărat, atât la o lectură ad litteram, cât și la una în spirit ! Așadar, teoretic, dar mai ales practic, cu valoare simbolică, niciun evreu nu o contestă! Nici cartea, nici titlul acestor rânduri! Pas de te mai îndoiește! Pas de mai neag-o! Negaționiștii dracului și caraghioși ce suntem! Ce avem noi împotrivă ca evreii din Transnistria să fii mâncat de toate acolo?!… Inclusiv pâine albă, cum susține negaționistul avant la lettre care a fost SIEGFRIED JAEGENDORF, fie-i amintirea binecuvîntată.

*

Un alt argument, o altă dovadă că Cartea Neagră nu minte, așa cum, recunosc, eu încerc de ani de zile să mint lumea cum că Cartea ar minți, un alt argument zic, că nu minte vestita Carte, este că niciun evreu n-a murit de foame în Transnistria! Nici unul măcar! Au murit evreii din toate cauzele și motivele posibile în timp de război și de pace: de tifos, de apendicită, de brâncă, de dalac, de bătături, de indigestie, de mațe încurcate, de mațe fripte, de glonț, de otită, de gaze, de plictiseală, de oftică, de orice, numai de foame nu! Or, de foame s-a murit berechet în timpul războiului pretutindeni și zi de zi! Numai în Transnistria, nu! Ceea ce confirmă teza și explicația dumnealor Matatias Carp & M.Katz comp., cu fecalele și cadavrele, dovedind tuturor scepticilor că nu sunt deloc inventate nici primele – respectiv excrementele, nici secundele, adică cadavrele… Au fost autentice, ca și evreii care s-au înfruptat din ele. Este de-acum versiune oficială! Semnează sponsorii și inspiratorii mult gustatei traduceri! Inclusiv guvernul român dacă, așa cum nu m-aș mira deloc, traducerea și publicarea au fost plătite din bugetul de căcat al României! Din fondurile de propagandă a excelenței românești în materie! Materie de fecale și de Holocaust materie!…

De precizat că, din păcate pentru această poveste, nimeni nu este perfectul ticălos, așa că Matatias Carp în Cartea Neagră publică – din neglijență?, și câteva texte semnate de disidentul JAEGENDORF. Dacă le compari cu cele semnate de MAXIMILIAN KATZ al nostru, cam nu-ți mai vine să crezi versiunea oficială, cea cu, pardon, fecalele și excrementele, a(le) Federației Comunităților Evreiești din România… Aceasta este denumirea completă, așa cum o să apară la Tribunal, ca parte lezată după publicarea acestor rânduri calomnios de antisemite!

*

…Îmi vine în minte altă emisiune TV, la care un alt martor, un alt Katz, ceva mai mic, nu prea a știut să răspundă la întrebarea întrebărilor: «ce s-a întâmplat, bre, omule, cu cadavrele celor 250.000 de evrei uciși de Antonescu în Transnistria? Unde s-au evaporat?» Întrebare gordiană, în care s-au împotmolit până la gât marii specialiști în materia respectivă, istorici nerozi și neinformați, de renume mondial, inclusiv evreul, katzul degenerat de la TV, care nici el nu citise Cartea Neagră, așa că a tăcut încurcat și capitulard, prostuțul, neștiind să dea replica atât de logică că acei evrei deveniți cadavre, celebre cadavre de mâine încolo în toată lumea, au fost mâncați de ceilalți evrei, supraviețuitori cu acest preț deloc abominabil după unii sau, după alții, deloc neglijabil!… Ce putea fi mai simplu?! Evreii și-au mâncat cadavrele proprii! Alții fecalele! De aceea nu a fost nevoie în Transnistria nici de cuptoarele acelea nemțești atât de energofage și, mai ales, semitofage, ca să dispară cele 250.000 de cadavre evreiești și scatofage! Au fost masticate și îngurgitate de evreii care au supraviețuit! Mai rămâne de stabilit cine a avut ideea reciclării evreilor, atât de ecologică avant la lettre. Cumva tot noi, românii?… Pariez că! Din protocronism, desigur!…

Și se lămurește astfel marele mister al celor 250 000 de cadavre din Transnistria de negăsit în toată Transnistria: nu le-au mâncat câinii, Doamne, ferește!, cum afirmă bezmetici istoricii din școala de gândire a holocaustrologilor de la Chișinău! Din nou lumina adevărului românesc răsare de la București, din ograda Federației evreiești de specialitate, și nu e prima oară: evreii din Transnistria au fost haliți, cu fecale cu tot, de ceilalți evrei din Transnistria, mai supraviețuitori… Evreii și-au mâncat astfel unii pe alții, între ei, fără nicio imixtiune străină, fecalele, în cea mai pură tradiție autarhică a ghettoului, vie și azi… Drept care așa s-a produs alt miracol transnistrean : niciun evreu în zonă nu a murit de foame! Ba chiar la întoarcere – câți s-au mai întors, toți supraponderali!

…Limitat la puterea de circulație, infimă, a limbii române,  acest adevăr – evreii mâncători de căcat, corect: EVREII MÂNCĂTORI DE CĂCAT, va irumpe de mâine pe media mondială prin traducerea în limba lui Céline, să i se bucure toți urmașii! Ce victorie postumă, niciodată imaginată sau măcar visată de vestitul antisemitolog! Al drăcuțului drac, cum le mai aranjează el, mereu pe mâna proprie a altora! Că ce face ovreiul cu mâna lui…

Viața bate filmul încă o dată! Îl bate la curul gol! Scor general: scor de maidan, de forfait!…

…Să mai dăm o dată, întru înfiorată neuitarea noastră planetară, citatul care prin generoasa inițiativă, dezinteresat subvenționată de onor guvernul român, își deschide largi aripile pentru a porni în zbor planat să facă ocolul Terrei, într-un de-acum perpetuu turneu al demascării impostorilor români – vezi mitologia omeniei la acești veritabili și binecunoscuți mâncători de… de… Dar nu !, pe români nu-i mai poți numi mâncători de căcat, ca până acum, acest brand se întoarce definitiv, așa cum e drept, la cei care îl și merită dintotdeauna, și devine binemeritatul lor monopol: «Neavând posibilitatea aprovizionării cu alimente (alimente cusher, se înțelege – n.n.), evreii se hrăneau cu excremente omenești (tot cusher), iar mai târziu cu cadavre omenești.» De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii…

E de văzut ce ar putea să însemne și precizarea „iar mai târziu”… Când nu s-au mai produs fecale, s-au aprovizionat bieții oameni cu ce se mai putea găsi pe piață: cadavre?

Desigur, e posibil să se fi produs în această vastă campanie și niscai abuzuri, poate chiar acte de corupție, de speculă și stocare de produse alimentare, gesturi nedemne de poporul ales! Evreii sunt însă și ei tot oameni, săracii. Supuși acelorași patimi și slăbiciuni! Nu e de mirare că s-au mâncat între ei, conform principiului Iuda Iudae Iuda est! E foarte probabil că dacă românii ar fi și ei evrei, sau vice-versa, ar proceda la fel! Natura umană este aceeași. Inclusiv gustul sau mirosul. Să nu ne îmbătăm cu apă rece!… Dacă există evrei care mănâncă căcat și trăiesc mișto de tot de pe urma cadavrelor, asta înseamnă că, în principiu, specia om este cea care mai mănâncă la nevoie și căcat, respectiv hoituri!… Că semenul și aproapele nostru este chiar omnivor! Mănâncă de toate! Mănâncă orice! Poftă bună, frățioare!

*

…Da, ca lingvist pasionat de mecanismele sufletești ale graiului, am scris cu plăcere, cu pasiunea adevărului!, câteva zeci de pagini despre celebrul  paradox al mincinosului, iar ani de zile, în fața studenților, le-am îndemnat pe domnișoare, când vor ajunge mame și-și vor (sur)prinde copilul că va spune prima oară o minciună, să se bucure ca de a doua naștere a odorului, nu cumva să-l descurajeze ori să-l pedepsească, căci minciuna, la copii, în primii ani de viață, nu este semn de proastă creștere, de nărav sau vițiu, ci dimpotrivă, este semnul dezvoltării intelectuale normale, semn că  plodul a depășit limitele limbajului și s-a instalat comod în metalimbaj! Dintre toate viețuitoarele lăsate de bunul Doamne-Doamne, numai omul minte, căci poate despărți semnificatul de semnificant, ceea ce alte dobitoace nu sunt în stare să facă! Etc., etc.

Dar m-am înșelat! Și-mi vine să strig ca Octavian Goga : M-ai învins, Israele! Mi-ai dat dovada că am greșit mereu! Minciuna nu înseamnă numai calcul ticălos! Ea mai poate fi și semnul nevinovat și inocent al prostiei, ba chiar și mai ales al paranoiei! Prostie și paranoie iudaică! Concentrate în de-acum universal valabila Carte Neagră… Deh, tu l-as voulu, Maximilian Katz! Iar din voia lui Vainer & comp. aceste minciuni capătă circulație planetară!… Căci numai un evreu prost ca noaptea putea să-și imagineze că cu asemenea minciună – evrei mâncători de fecale și cadavre, va stârni compasiune pentru evreii din Transnistria! La fel, numai niște evrei imbecili, oricât ar fi ei de președinți ai Federației, își pot imagina că fac un serviciu de imagine evreimii prin publicarea și traducerea unor asemenea schizofrenii paranoice ( !), imposibil de calificat în cuvintele limbajului comun!

Iar paranoia fiind ceea ce este, o biată boală, (ereditară?), cum să mă mai supăr eu pe autorii evrei care, deci, nu au mințit din rafinament stilistic atunci când au afirmat bunăoară că românii, în bestialitatea lor meschină, nu le dădeau nici sare evreilor ca să-și îndulcească cât de cât hrana mizeră ! (Nu, nu vă gândiți la săratul fecalelor de mai sus! Sarea oricum intră obligatoriu în rețeta oricărei fecale… Nu există fecale nesărate! Nici măcar în Transnistria! Avem mărturii incontestabile din acele locuri și vremuri.) Penuria de sare – zice mai departe Realitatea Evreiască, oficiosul Federației Comunităților Evreiești din România, îi făcea mai ales pe copilașii evrei din Transnistria să sufere și, natural, îi făcea să plângă. De trista împrejurare profitau fără rușine vecinii familiei, tot evrei, sărmanii, care-și puneau farfuria cu supă chioară sub ochii lacrimogeni ca să-și săreze astfel bucatele!…

…Ce părere ai, amice Teșu, despre această poveste cu sarea din Transnistria?, l-am întrebat pe dl Teșu Solomovici, domn pe care, o vreme, l-am suspectat că el ar fi evreul căutat. «E chiar ușor ingenioasă povestea, este, da, o metaforă !», mi-a explicat comprehensiv Teșu Solomovici când m-am arătat contrariat de paradox: tocmai celor care sunt sarea pământului să li se ia sarea!… Cât de subtili au fost românii în cinismul lor – cine ar fi zis ?!, auzi la ei, să nu le dea nici sare nevinovați fraților lui Josef?!

Din păcate, nici cu Teșu nu mi-e rușine!… Iată-l ce scrie despre scufundarea vasului Merkure, plin ochi de evrei: « Vasul a fost torpilat de un submarin german. Soldații germani i-au mitraliat pe evreii care încercau să se salveze și asupra lor au fost lansați câini dresați ca să-i ucidă în apă »… Așadar, câini dresați să fie « lansați » în apă și să ucidă, în largul mării, evrei… Câini care stau zile și săptămâni întregi într-un submarin, domule Teșu ?! Câini care vin la tine înot și te mușcă, te bagă cu capul la fund?!… Dragă domnule Teșu, n-ai văzut niciodată un câine cum înoată? Păi nu aveai voie nici măcar să citezi asemenea inepție! Iar dacă nu dai sursa acestei «informații», dacă deci dumneata ți-ai imaginat singur și nesilit de nimeni această gugumănie, cu ochișorii minții tale dacă ai vizualizat-o, atunci se întâmplă ceva foarte grav cu mintea dumitale!… Și zău că nu mă bucur ! Așa cum nu mă bucur să aflu și să știu că submarinul criminal a fost unul sovietic, nu german… Nu schimbă cu nimic destinul pasagerilor de pe Merkure… Dar ar trebui să schimbe destinul cărților și al autorilor care propun asemenea netrebnice fantasmagorii! N-au ce căuta pe tarabele librarilor ori în casa unor oameni normali, cu frica lui Dumnezeu! Afară din librării și tipografii, din biblioteci, nebunelor!! Paparude smintite! Ați împuțit destul planeta!

*

…Câini “dresați să ucidă în apă”! E antologică! Iar antologia asta cum s-o numesc? A paranoiei holocaustice sau holocaustizante? Holocaustisite? Holocaustologizante, cumva? Care-i termenul potrivit? Capabil să exprime tot adevărul, dar numai și numai adevărul adevărat despre suferințele evreiești din România, nu și adevărul despre formele paranoiei și prostiei complet iudaice, nu au românii de noi niciun amestec! Noi doar am descătușat-o! Și îi suportăm consecințele, căci pe asemenea mizerii se întemeiază acuzațiile de holcaust, care au atras asupra României și a românilor atâtea consecințe, atâtea sancțiuni, atâta oprobiu, fără niciun temei serios! Valabil!

*

…Cam acesta este nivelul literaturii care a împuțit și a murdărit planeta cu Holocaustul din România : osii unse cu sângele unor evrei tăiați în bucăți, evrei care nesiliți de nimeni mănâncă căcat și hoituri, evrei care își procură sarea pentru bucate din lacrimile copiilor,  câini dresați să înece evrei… Și tot așa, pe zeci de mii de pagini! O literatură debilă în toate, care compromite definitiv chiar și minciuna, denaturând-o, depreciind-o, depravând-o! Cu această literatură îmi amărăsc zilele și nopțile de aproape 20 de ani! Mai întâi ca s-o citesc, s-o citesc cu atenție, mizerabila!, oricât de copleșitor ar fi dezgustul, căci nu m-a obligat nimeni la acest supliciu! Mai apoi ca să găsesc argumentele …respingătoare. Risipă de inteligență și de energie sufletească din partea mea, numai și numai pentru că prea ne cred proști cei care-și împing prostănacii să vină dinaintea noastră cu scorniciuni atât de neroade! De demente ! N-aș da două parale pe ei și pe ele! Dar cum să le taci când ținta le este atât de criminală: să te lase pe drumuri, alungându-te din țara ta, din sălașul tău?!

…Măcar de ar fi niște ticăloși înrăiți, să poți pune biciul pe ei! Dar nu sunt decât niște triste compromisuri între oligofreni închipuiți și paranoici aroganți! Ce păcate ale părinților le trag degenerații mei preopinenți?!

…Așa că de la o vreme mă încearcă un sentiment tare incomod: dar dacă toate aceste inepții nu sunt minciuni, ci, da, sunt neadevăruri, evident neadevăruri, dar neadevăruri smintite, căci cei care le propagă nu știu nevolnicii că mint, ci le consideră adevăruri și cred în ele ca neoamenii ce sunt?! Nu cumva?… Nu cumva am luat eu în serios niște paranoiaci?! Niște rebuturi nefericite ale Creației?!… Niște bolnavi nevinovați?… Niște ne-isprăviți, rămași pe undeva la jumătatea drumului de la fiară la om?!

Caz în care aș simți și chiar asta și simt, că am irosit caimacul din șansa dată de Dumnezeu care se cheamă viață. L-am irosit-o cu prostii și cu proștii. Anii cei mai buni, cei mai puternici: 1991-2011! Iartă-mă, Doamne, că Tu mi i-ai dat, iar eu, nevrednicul, mi-am bătut joc de ei! I-am cheltuit pe niște fleacuri de autori, de ne-oameni, ne-asemeni cu noi! Data viitoare – dacă va fi să mai fie, promit că nu voi mai amâna nicio întâlnire la Șosea, nicio petrecere cu prietenii, nicio carte mișto,  nicio excursie sau plimbare prin ploaie…  Al dracu’ să fie cine va mai pune mâna pe vreo Carte Neagră, oricât de tradusă ar fi în toate limbile planetei, săracele de ele!… Ce batjocură le paște!

Ion  Coja

Post scriptum: Acest text a fost scris cu ani în urmă, atunci când am aflat că urmează să se traducă în limba franceză Cartea Neagră. Am ezitat totuși să-l public. Ca și textul despre săpunul evreiesc, de mai jos. Par delicatesse, cum ar zice Rimbaud… De dragul unor prieteni și colegi evrei.

Am greșit procedând astfel, și nu mi-aș fi dat seama, dacă nu apărea în viața noastră publică individul care ne promite un film despre cei 20.000 de evrei uciși și arși de vii de Ion Antonescu la Odessa… Douăzeci de mii de oameni uciși de români și arși apoi… Deh, îmi vine să zic, cadavrele au un gust mai bun când sunt bine rumenite…

Precum se vede, dovezile holocaustului din România se leagă de minune între ele!

Povestea cu cei 20.000 de evrei uciși la Odessa nu a primit nicio confirmare, nici măcar după eliberarea Odessei. Prezent la fața locului în primele zile după retragerea armatei române, un corespondent de front, scriitorul evreu Vasile Grossman, din tot ce află, conchide asupra românilor că au avut un comportament „gentil” față de evrei și de populația civilă. Citez: „Regimul de ocupație a Ucrainei de sud-est a fost aproape plăcut sub români în comparație cu regimul german al ocupației”. Concluzie care se potrivește întocmai cu mărturiile depuse de alți evrei serioși, precum Wilhelm Filderman, șeful comunității evreiești din România acelor ani, Alexandreu Șafran, rabinul șef al evreilor din România, Sigismund Jagendorf, liderul evreilor din lagărul de la Moghilău, rabinul Moshe Carmilly Weinberger și mulți alții.

Minciuna cu cei 20.000 de civili evrei uciși din ordinul lui Ion Antonescu a fost lansată tot de un evreu, și a ajuns în presa comunistă din Suedia. Se spune că a ajuns și la Stalin care, în replică la masacrul de la Odessa, a dat ordin ca 20.000 de prizonieri români să fie împușcați… Să fie adevărat oare?

N-ar fi prima oară când minciuna sionistă se dovedește a fi criminală! Vinovată de omoruri în masă ! Cu cele mai tragice consecințe. Și, iată, se dovedește a avea putere de a suci mințile necoapte și după 70 de ani!… Știu ei ce știu, fiii minciunii de pretutindeni!

Ion  Coja

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *