Povestea cu ”Pomul se cunoaște după roade…”

Doi creștini au plantat câte un măr în fața casei. Când a venit vremea să se coacă merele, primul s-a uitat furios la pomul lui: nu avea nici măcar un măr. Când s-a apropiat de casa vecinului, S-a înfuriat și mai tare. Ramurile din pomul vecinului său gemeau de greutatea unor fructe minunate. Atunci el i-a cerut fratelui său: Explică-mi și mie cum vine asta. Am plantat pomii în același timp, slujim aceluiași Dumnezeu. Cum se face că ție ți-a dat așa multe mere și mie nu? Celălalt a răspuns: Poate nu te-ai rugat pen­tru pomul tău. – Cum! Nu m-am rugat?, a strigat primul. M-am rugat în fiecare zi: Doamne dă ploaie; Doamne, destul cu ploaia. Doamne, acum e nevoie de soare; acum e prea mult, o să-mi usu­ce pomul. N-am neglijat nici o clipă rugăciunea și totul a fost zadarnic. Tu cum ai făcut? Fratele i-a răspuns: Nu sunt atât de priceput la rugăciune cum ești tu. M-am rugat numai o dată, la început, în felul acesta: Tată, am sădit un măr și aș vrea să aibă fructe la timpul cuvenit. Nu știu de câtă ploa­ie sau de cât soare are nevoie. Tu ești un grădinar mai experimentat decât mine. Tu ai creat raiul și toți pomii cresc sub îndrumarea Ta. Dăruiește-mi mere la timpul potrivit.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *