Memoriul către BOR al Părintelui Ioan Iovan de la Mănăstirea Vladimirești, la fel de actual și astăzi

Ceea ce voi prezenta în continuare este un extras din volumul ”Părintele Ioan – Mărturisitorul Iubirii”, apărut la Brăila, anul acesta. Din acest volum am extras un document foarte rar, ce mai apare (fragmentar) citat doar în ”Raportul Oficial al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România”, unde la capitolul ”Regimul comunist și cultele religioase”, referindu-se la ”arestările din rândul clerului și la represiunea anti-monahală”, alege ca reprezentativă Mănăstirea Vladimirești, considerată cel mai important bastion de luptă anti-comunistă și anti-ateistă din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Pornind de la premiza că ”Jertfa este un concentrat de asceză”, părintele Ioan Iovan, duhovnicul Mănăstirii Vladimirești, înfruntă plin de curaj fiara comunistă, comunicând în anul 1953 Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române un Memoriu, pe care apoi l-a răspândit prin intermediul credincioșilor âîn întreaga țară, acest memoriu devenind un veritabil act de mărturisire de credință, un manifest anti-comunist.

Gestul său a fost sancționat cu caterisirea și excluderea din monahism, urmate de condamnarea la moarte a Părintelui Ioan, comutată în muncă silnică pe viață.

Executarea sentinței începe la Penitenciarul Semicerc din Galați, chiar în celula unde a zăcut Iuliu Maniu, în condiții de exterminare. Urmează apoi Văcărești, Jilava, Gherla și Aiud. Refuzând reeducarea, este totuși eliberat de la Aiud, în urma decretului de amnistiere de la 1 august 1964.

Memoriul care i-a adus atâta suferință părintelui Ioan este mai actual ca oricând. Mesajul său lovește în aceeași clică de comuniști, în păstorii care și-au vândut turma. Ne face să înțelegem că, în esență, la 21 de ani de la așa-zisa revoluție anti-comunistă, NIMIC NU S-A SCHIMBAT ÎN ROMÂNIA, IAR HRISTOS ȘI ÎNVĂȚĂTURA LUI SUNT MAI PRIGONIȚI CA NICIODATĂ, ÎMPREUNĂ CU CEI CARE ÎL URMEAZĂ. În continuare, din rațiuni lumești și politice, Conducerea Bisericii Ortodoxe Române trădează pe Hristos și turma încredințată spre păstorire, tăcând în mod culpabil și ne-condamnând: manifestările homosexuale (vezi parada homosexualilor din fiecare an), cipurile din documente, apartenența la masonerie a preoților, papismul și ecumenismul. Dimpotrivă, observăm că se practică aceleași metode: înfricoșarea preoților, prin ”delegați” și ”observatori” ce asistă la slujbă și la predică, mutări și scoateri din funcții, caterisiri sau pedepse pentru vini închipuite, etc.

Iată Memoriul:

MEMORIUL

I.P.S.Părinți Mitropoliți și Episcopi,

Membrii ai Sfântului Sinod, înalt Prea Sfințite Părinte Patriarh,

Primind citație de judecată, pentru ziua de 27 ianuarie 1953, anul curent, drept răspuns, cu tot respectul cuvenit harului arhieresc, îndrăznesc a vă face următoarea întâmpinare, care este în consensul întregii noastre Mănăstiri.

1. Socotesc această judecată neavenită și fără temei bisericesc sau juridic, după cum fără temei a fost emisă și decizia de transferare a mea, la Catedrala Patriarhiei.

Dreptul devoluției a fost folosit în cazul acesta în mod abuziv și ce-i mai dureros e că s-a folosit de el pentru satisfacerea unor rațiuni străine de Biserică.

Cronologic vorbind, noi știm că împuterniciții și inspectorii de la Ministerul Cultelor m-au somat prin P. S. Episcop de la Galați și chiar personal, să aleg: ori să nu mai slujesc și să nu mai predic, ori să mă transfer Ia altă mănăstire, ori dacă nu accept aceasta, mă vor transfera dânșii, prin Patriarhie. Este concludent faptul că, îndată după sosirea lor în București, intervenindu-se la Sf-ta Patriarhie, I. P. S. V-stră ați emis acea “Decizie “- retransmisă, dându-i putere de lege bisericească, prezentând-o ca emanată de Ia Duhul Sfânt. P.S. nostru Antim, a predicat-o în biserică, uzând de temeiul scripturistic: “că așa ni s-a părut nouă …”.

în momentul primirii Deciziei, eu eram bolnav la pat. Apoi, fiind în convalescență, a urmat o serie întreagă de telefoane și chemări la București, care, evident fiind regizate din umbră de către Minister, au fost secondate de prezența a câte unui împuternicit. Amestecul lor se desprinde limpede din stăruința cu care mă îndemnau să fac “ascultare bisericească” și să plec din Mănăstire.

Mai târziu, prin mai 1954, v-au determinat sa mă opriți de la slujirea celor sfinte, lucru pe care în consensul soborului, nu l-am respectat, fiind tot o prelungire a unor rațiuni străine și potrivnice Bisericii. Despre aceasta, am dat o declarație inspectorului bisericesc, precum reiese din punctele de acuzație ale citației.

În vară, P. S. nostru Antim (n. ed. Anghelescu – al Buzăului) la îndemnul I. P. S. V-stre și din inițiativă proprie, a căutat personal, prin subalterni și prin preoții agenți, să mă determine să plec din Mănăstire, fie la București, fie în concediu medical, motivând că nu este bine să înfrunt pe Patriarh, că zicea: “are și dânsul motive care îl silesc” Aș fi vrut să ascult, dar nu mă lăsa inima, nu mă lăsa soborul și mai ales conștiința de preot hirotonit pe seama Altarului de aici, știind că decizia de plecare nu emană de Ia Duhui Sfânt.

Mai pe urmă, a venit după mine, cu asentimentul I. P. S. și al P. S. nostru Antim, P. S. Episcop Valerian de la Oradea, care într-un moment de sinceritate, a dezlegat problema și a aruncat masca de pe originea Deciziei, recunoscând public că decizia de plecare, nu este de la Duhul Sfânt, ci din “rațiuni de stat”.

Această mărturisire făcută de un membru activ al sinodului, m-a liniștit atît pe mine cît și soborul și ne-am încredințat că nesatisfăcând o decizie dată de: “interese superioare bisericești ” și străine de toate acestea, nu călcăm nici votul sfintei ascultări și nu înfruntam nici pe Patriarh.

Este de prisos să mai relatez aici amănuntele mai puțin onorabile pentru atitudinea P.S.Valerian, care împreună cu delegata I.P.S.V-stre, maica stareță Constantinescu de la Agapia, s-au erijat în oameni cu puteri în stat, îngrozindu-ne cu consecințe alarmante. P.S.Sa, văzînd stăruința mea și a soborului de a nu ceda patimei și intereselor meschine, potrivnice Bisericii, a început să schimbe binecuvântările arhierești în afurisiri, blesteme și legări de la slujbă. Dar toate acestea nu-și găseau validitatea, fiind date în Eparhia Buzăului și nu a Oradiei, unde își are P.S.Sa Eparhia.

A doua zi, a venit la noi și a încercat să constrângă soborul să mă dea, dar a plecat tot în deșert, după ce mai înainte în Sfântul Altar, la metania făcută pentru blagoslovenie, mi-a întors spatele, făcându-mă “păgân și vameș”. A treia zi, a trimis un preot-agent de la Galați, ca sa mă ia, dar tot în zadar. Este detestabilă această metodă de hingher și a lăsat impresii revoltătoare în sobor și în poporul care era de față.

Cred că e de prisos să mai descriu toate amănuntele umbroase și meschine, în legătură cu numita “Decizie “, ci în concluzie, vom spune că acele “interese superioare bisericești”, au fost tocmai interese inferioare și străine de Biserică. încredințându-ne de acest adevăr, am hotărât cu soborul, să nu mă conformez Deciziei, nici să mă prezint la acest simulacru de judecată, a cărei temeiuri se izbesc de nulitate, prin însăși originea Deciziei.

2. Ceea ce face judecata mea fără rost și-i dă caracterul de teatru, este următorul fapt, foarte dureros și alarmant, în jurul căruia se învârte tot rostul acestei întâmpinări: discreditarea pe țară a Mănăstirii noastre, prin Hotărârea Sinodului permanent, în urma căreia s-au dat circularele în țară, în toată Biserica să se ia măsuri de “extremă urgență”, pentru ca lumea să fie oprită de a mai veni în Mănăstira Maicii Domnului de la Vladimirești.

Concomitent cu aceasta, s-a mai emis un ordin de la Patriarhie cu nr. 8033/1954 prin care să se facă investigații și să se noteze în tablouri nominale, mai ales în mănăstiri, toți oamenii și admiratorii Mănăstrii Vladimirești.

Dacă la data eliberării acestor ordine ați avut conștiința că ați dat o hotărâre legală, izbind public smeritul mădular al Bisericii noastre (Mănăstirea Maicii Domnului), de trupul mistic al Bisericii, căci oficial așa a apărut, prin sigiliul Sf. Sinod, atunci de ce a mai fost chemată, în octombrie 1954, Maica Stareță Veronica la Buzău, pentru judecată și pe mine de ce mă mai urmăriți prin citații, de vreme ce noi nu mai suntem viețuitorii Mănăstirii Maicii Domnului de la Vladimirești, pe care ați declarat-o oarecum ciumată, rătăcită și periculoasă pentru rostul Bisericii?

Iată că și din acest punct de vedere, citația este neavenită.

Faptul acesta, foarte dureros, de a decide emiterea acestor ordine sinodale, ne-a zdruncinat inima, că ne-am văzut Mănăstirea situată în umbra canonicității. Drept aceea, vă întrebăm:

în numele cărei legi din Biserică și în baza cărei Hotărâri sinodale ne-ați înlăturat de la Trupul mistic al Bisericii și ne-ați făcut indirect leproșii ortodoxiei noastre?

în care ședință plenară a vreunui Sfânt Sinod s-a discutat și s-a hotărât pe bază de documente și anchete că Mănăstirea noastră a ieșit din ortodoxie?

Vrem date precise și număr, fiindcă noi știm că niciodată nu am fost anchetați, judecați sau condamnați prentru vreo abatere de la ortodoxie sau de la rânduiala Bisericii. Poate veți spune că nu ne-ați lepădat din sânul Bisericii în mod canonic și legal, ci numai lumea ați oprit-o să nu mai vină la noi. Oare aceasta nu este același lucru?

Noi știm și posedăm circularele I.P.S. și P.S. V-stre, prin care în urma Ordinului Sinodului permanent din 3 septembrie a.c. v-ați intrecut aproape toți ierarhii în a defăima Mănăstirea Maicii Domnului de la Vladimirești. ONOARE EXCEPȚIILOR!

Acest lucru a făcut mare sminteală, a bucurat mult pe satana și pe ucenicii lui, căci semnăturile sinodalilor au reușit să deruteze evlavia către Lucrarea Dumnezeiască de la Vladimirești și a multor clerici nedocumentați și a foarte multor credincioși care în urma circularelor au fost catehizați direct împotriva Mănăstirii Maicii Domnului de aici. Știm că I.P.S. V-stră încă mai demult, în reviste oficiale pe care le patronați, ați încuviințat și ați îndemnat chiar să se scrie articole împotriva Mănăstirii Maicii Domnului, pregătind astfel opinia publică și discreditarea canonică pe care ați făcut-o prin Hotărârea Sinodului permanent din 3 septembrie 1954. Același lucru de compromitere a dumnezeieștii lucrări de aici ați întreprins și în cercurile monahale, vorbind personal împotrivă, apoi trimițând și în mănăstiri diferiți părinți și frați ca: Părintele Cleopa Ilie, Antonie Plămădeală, Bartolomeu Anania, Iustinian Florea, etc. care prin predici, la spovedanii și prin scrisori deschise, au calomniat și au defăimat Mănăstirea noastră. I.P.S. V-stră personal ați vorbit public împotriva Mănăstirii în repetate rînduri și chiar cu ocazia venirii I.P.S. Patriarh Chirii al Bulgariei, în loc să-1 aduceți să se închine și să slujeasca pe locul sfintelor descoperiri, ați căutat să ne puneți în umbră, prihănind Locașul Maicii Sfinte pe motivul că:

“maicile   se   împărtășesc  zilnic   și   preoții   iartă  toate  păcatele, socotindu-se sfinți”.

Desigur, în acțiunea de discreditare ați fost secondat și de alți ierarhi. Astfel, I.P.S.Sebastian a pedepsit pe unii călugări și preoți pentru venirea la Vladimirești. Aceasta chiar în prezența maicilor noastre. Nu s-a sfiit I.P.S. Sa să prihănească maicile noastre pentru: “prea deasa închinare la sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva.”

La masa jubiliară de 70 ani a I.P.S. Sale, știm că s-a consumat în sobor o serie întreagă de calomnii la adresa Mănăstirii noastre. Unele din ele, rușine este a le grăi!

P. S. Teofil de asemenea a pedepsit la Mănăstirea Bogdana, o mulțime de “adepți ” ai Vladimireștilor care au refuzat să semneze împotriva Mănăstirii Vladimirești care i-a născut duhovnicește. Dacă P.S.Sa care a fost la Mănăstirea noastră de 3 ori, s-a rugat mai mult timp pe locul Sfintelor Vedenii, a slujit Liturghia arhierească și a scris următoarele în cartea de aur: “La VLADIMIREȘTI degetul providenței se vădește mai izbitor ca aiurea” (27 martie 1950) a putut în circulară să depășească pe ceilalți ierarhi în defăimarea acestui “Deget al providenței”, așa mărturisim aici, că ne temem că și trecerea P.S. Sale la ortodoxie este numai pretinsă …. Ne va zice poate: “De internis non indicator proeter!”

P. S. nostru Antim, credem că i-au scăpat numai foarte puține prilejuri de a discredita public Lucrarea Dumnezeiască de la Vladimirești, mărginindu-se a lăuda gospodăria și administrația.

P. S. Iosif a prihănit public Vedeniile și fecioria maicilor noastre, prin calomnii, care rușine este a Ie și grăi. Aceasta a făcut-o într-un cerc de profesori și elevi la Școala de cântăreți de la Curtea de Argeș. Printre altele, P.S. Sa sfătuia pe părinții profesori ca să se străduiască prin articole documentate și conferințe, să distrugă cât mai curând ” curentul de prefăcătorie de la Vladimirești “lăudîndu-se că P.S. Sa s-a ostenit și a dus muncă de lămurire împotriva Vedeniilor. Zicem și noi cu Domnul: “Vrednic este lucrătorul de plata sa!”

P. S. Firmilian nu știm cum a alcătuit circulara contra Vladimireștilor, dar ne-am mirat că a putut semna Ordinul Sinodului permanent, de vreme ce cu prilejul vizitei făcute la noi (9 septembrie 1950) a scris în cartea de aur: “Binecuvântăm truda Maicii Veronica la Mănăstirea Vladimirești – Tecuci și vedem în experiența de aici una din metodele de înviorare a monahismului din Biserica Ortodoxă Română.”

Ne doare mult inconsecvența! Ieri Vladimireștii metodă de înviorare, azi Vladimireștii metodă de…. desființare. Lumea, în urma circularelor, nu mai știe pentru care să opteze.

P. S. Andrei a afirmat că pelerinajele de la Vladimirești constituie o calomnie pentru Biserică în vremurile actuale. Dar îl întrebăm: oare pelerinajele întreprinse de P.S. Sa ca episcop în Ardeal sau vicar la Oradea, în alte vremi, nu erau o calomnie pentru Biserică? Există vremi și vremuri în evlavia străbună către Sfintele lăcașuri? Dacă există, atunci P.S. Sa a prihănit vremurile actuale sau vom zice: “La așa vremi, așa arhierei!”

Iată câte ieșiri și compromisuri de conștiință a stârnit campania sinodalilor împotriva Vladimireștilor!

3.  Știm precis, că toate hotărârile luate asupra Așezământului Maicii Domnului de aici, le-ați făcut din ordinul unor atei apostați sau renegați, din Minister sau Partide prin Ministerul Cultelor și aceștia prin împuterniciți, își transmit puterea în Biserică. Acești împuterniciți, care au împînzit ca o rețea țara, în realitate nu sunt decît numai niște intruși neaveniți în Biserică, agenți suspectori, meniți să distrugă credința în popor.

Printr-un asemenea împuternicit (Bâzu Badiu) am aflat noi că Guvernul și Partidul nu vede cu ochi buni afluiența prea mare de lume la Vladimirești, căci spunea dânsul, după Hramul trecut: “S-a alarmat partidul că scârțâie roțile trenului de lumea care vine la Vladimirești, din toată Țara, și că s-a aflat pînă la Moscova, că la o Mănăstire din Moldova (România) s-au adunat la hram peste 30.000 de oameni”. Cu acest prilej, tot el ne-a mărturisit intenția partidului de a interveni prin Minister, la Patriarhie, ca să se interzică imediat cu pelerinajele de la Vladimirești.

Ca niște arhierei ai lui Dumnezeu și păstori ai turmelor Sale, trebuia să vă bucure afluiența lumii (a oilor cuvântătoare) la Mănăstirea Maicii Sale și nicidecum să vă însușiți judecata unor împuterniciți care vă întreabă: “De ce atâta lume la Vladimirești? De ce numai la Vladimirești? Slujba de acolo e mai bună și mai sfântă ca în altă parte?”

P. S. Chesarie de la Galați a dat răspunsul, prin care dealtfel și-a anulat propria circulară. Iată ce scrie P.S. Sa; “Din știrile sosite la centrul eparhial, se constată că, cucernicii preoți nu țin legătura permanentă cu credincioșii și nu-i îndrumează să frecventeze în zile de duminici și sărbători bisericile din parohiile respective, ci pornesc în pelerinaje la Mănăstirea Tudor Vladimirescu, ca și când Dumnezeu nu ar fi Unul și Același, ca și când slujbele de la Mănăstirea Tudor Vladimirescu ar fi altele decît cele ce se săvîrșesc la toate bisericile ortodoxe”.

Nu numai atît: “Sunt credincioși care din lipsă de îndrumare din partea preoților, părăsesc parohiile în zilele de lucru, mergând la Mănăstirea Tudor Vladimirescu. Mai dureros este faptul că preoțimea noastră, ce are o temeinică pregătire teologică, nu caută să lămurească pe credincioși pe bază dogmatica și canonică, că puterea harului pe care ei îl administrează prin Sfintele Taine este aceiași în toate bisericile ortodoxe, ca și la Mănăstirea Tudor Vladimirescu” (Extras din Ordinul cu numărul 6328-1954)

Așa am socotit și credem și noi cu sfințenie până la moarte, că Mănăstirea Tudor Vladimirescu nu este decât un smerit mădular al Bisericii Ortodoxe, cu același har comun tuturor bisericilor, chiar dacă prisosește în harisme rânduite de Pronie prin voia nepătrunsă a lui Dumnezeu.

Dacă P.S.Chesarie – glasul Sfântului Sinod, mărturisește același lucru în cele de mai sus, atunci de ce să mai lămurească preoții să nu mai vină la Vladimirești, când și aici toate sunt la fel? Poporul înțelept, a făcut îndată remarca: “Cei ce azi ne opresc de la Mănăstirea Vladimirești, mâine ne vor opri și de la bisericile noastre din sat!

Adevărul este că la Vladimirești nu se adună lumea cu arcanul, ci vin din îndemn propriu, pentru folosul duhovnicesc. Afluiența lumii e motivată de afluiența Arhiereului lui Dumnezeu. îi aduce Dumnezeu pe oameni, pentru că El a făgăduit în Vedenia din 9 septembrie 1938: “AICISE VOR VINDECA SUFLETELE!”

Timp de 18 ani, lumea s-a folosit real de darul acestui Sfânt Locaș. Mii de suflete s-au întărit în credință, au scăpat de patimi grele, s-au izbăvit de pagube, de scârbe și de grele necazuri. Multe familii necăjite sau învrăjbite și-au dobândit liniștea sufletească. Nenumărați bolnavi de diferite boli s-au vindecat cu desăvîrșire. Și ce-i mai scump ca toate la Vladimirești, este că: mii și mii de suflete au înviat din moartea păcatelor, prin taina Sfintei Mărturisiri și s-au unit cu Hristos prin taina Sfintei împărtășanii.

Toți cei care pizmuiesc “afluiența lumii” și pelerinajele de la Mănăstirea noastră, precum face P.S. Andrei Magheru și indirect toți semnatarii circularelor, ar trebui să vadă și să înțeleagă că AICI NU OMUL, CI DOMNUL ESTE CEL CE LUCREAZĂ CU ATÂTA PUTERE și EFICACITATE!

Ar fi trebuit să cunoașteți toți membrii Sfântului Sinod, că în momentul când ați dat circularele, ați vrut să opriți O LUCRARE A LUI DUMNEZEU, deschisă spre mântuirea credincioșilor. Nu v-ați rememorat în această privință cuvântul Judecații Domnului, care eventual vi s-ar potrivi și v-ar putea ajunge la un moment dat și care zice așa: “Vai vouă că închideți împărăția Cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați” (Matei 23-13).

Rodnica dezvoltare a Așezamîntului de aici, trebuie să vă dea încredințarea că nu este o lucrare omenească, ci operă Dumnezeiască prin MAICA VERONICA, că Vladimireștiul a fost întotdeauna criticat. Unii au făcut aceasta din neștiință și neîndrumare, alții din răutate și pizmă, alții din ură și vrăjmășie deschisă, alții din lașitate și meschine interese materiale și alții din dorința de a se face apărătorii și salvatorii ortodoxiei pe care o socoteau primejduită, erijindu-se în cenzori ai fenomenului supranatural. Cenzori și critici au fost întotdeauna, dar toate acestecritici nu au putut face sminteală în Biserică, de proporțiile pe care le-au făcut circularele I.P.S. și P.S. Voastre. Nu v-ați gândit că dacă Așezământul de aici ar fi fost întemeiat pe minciuni și amăgiri de sine, pe înșelăciune, pe legendă sau pe ispita diavolului, cum s-au ispitit unii să afirme în reviste și circulare, atunci desigur că nu ar fi durat 18 ani și nu s-ar fi putut dezvolta mai departe, cum vedem că s-a dezvoltat de fapt.

în această ordine de idei este bine și necesar să vă aduceți aminte și să meditați asupra cuvintelor celebre ale vestitului Gămăliei, adresate Sinedriului din Ierusalim și care își găsesc o minunată aplicare în cadrul Mănăstirii noastre: “Și acum zic vouă, feriți-vă de oamenii aceștia și-i lăsați pe ei, căci de va fi de la oameni sfatul acesta sau lucrul acesta, se va risipi, iar de este de la Dumnezeu nu veți putea să-1 risipiți, ca nu cumva și luptători de Dumnezeu să vă faceți” (Fapte V 38-40).

Oare nu cumva v-ați făcut și I.P.S.V și P.S.V luptători de Dumnezeu, prin circularele date împotriva Așezământului Dumnezeiesc de la Vladimirești, ridicat prin poruncă Divină, în cinstea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu? Pentru toate ordinele, circularele și defăimările verbale și scrise îndreptate împotriva acestui Sfânt și Sfințitor Locaș al Maicii Domnului, noi vă înfruntam și vă prihănim și ne lepădăm de faptele aceastea ale P.S.V., prețuindu-vă cu sfințenie harul ce-1 purtați.

Să nu vă mire această îndreptățită revoltă, dar o facem de dragul Maicii Domnului, pe care prin acestea ați hulit-o și ați închis multor suflete ușa de intrare la minunata Ei Lucrare de aici. Dacă I.P.S.V și P.S.V. nu credeți în ea sau vă este frică să mărturisiți deschis că credeți, de ce opriți pe alții de a crede și de a veni la ea? De ce ați căutat să opriți izvorul Maicii Domnului care a fost hotărât de însuși Mântuitorul, pentru pocăință, pentru vindecarea și mântuirea sufletească a neamului nostru românesc? Sau ați vrut să ștergeți și Vladimireștiul ca și Maglavitul, numai să puteți fi pe placul vrăjmașilor lui Dumnezeu și a ucenicilor lui Antihrist?

Oare dacă înșivă vă complăceți în consensul fricii de a-L mărturisi pe Hristos și minunile Lui în orice împrejurări și dacă în bună parte imprimați această notă de frică Sfântului consens “bisericesc”, ați dorit ca și Vladimireștiul să capituleze și să devină numitor comun?

Cred că aceasta v-a fost intenția, că P.S. Teofil nu s-a sfiit să ne scrie că I.P.S.Patriarh fiind un “artist al bisericii și avînd în față tabloul culorilor componente, a găsit Vladimireștii în culori prea vii și s-a hotărât să-1 estompeze, a nu ieși din comun” Dar zadarnic încercați aceasta, că cetatea Vladimireștiului a fost ridicată pe muntele ortodoxiei noastre – nu de oameni, ci de Dumnezeu, iar culoarea aprinsă a vieții duhovnicești de aici i-a dat-o Maica Domnului, Ocrotitoarea acestei Cetăți și i-o păstrează focul Dumnezeirii lui Hristos, luat zilnic de toți și de toate, din Sfântul Potir. ACEASTA NU SE POATE ESTOMPA!

Oare nu v-ați gândit că floarea Mănăstirii Vladimirești este una din florile răsădite de Dumnezeu în grădina marii ortodoxii? Și această floare chiar dacă este mai aprinsă, nu iese din ansamblul grădinii, ci dimpotrivă prin rostul ei divers în manifestare, dar unic în Har, se preamărește Dumnezeu pe care L-am învățat a fi unitate în diversitate.

Cunosc încă de la cursurile de îndrumare misionară, această dorință de “estompare” și aducere la numitor comun, că P.S. Teoctist pe atunci rector (1952) m-a oprit să mă împărtășesc des și să nu-mi fac pravila călugărească între preoții de mir, de dragul de a nu ieși din “sobornicitate și ortodoxie”. Bine că unii din preoți m-au prevenit încă din primele zile, să am grijă că sunt dus la cursuri pentru desduhovnicire și interese de numitor comun. La sfirșitul cursurilor, m-am convins că aceste cursuri aduc pe preoți la numitor comun, îi actualizează vrând nevrând pe toți și îi scaldă în consensul slujirii la doi domni și încă mai mult Cezarului decât lui Dumnezeu. Mie mi-a prins mai bine, că înainte eram naiv și credeam că aceste cursuri uniformizează cursul, dar nu că au darul de a “estompa” viața duhovnicească acolo unde ea se aprinde pentru Hristos și Maica Lui. Veți zice poate că suntem mândri. Una e mândria drăcească și alta e mărturisirea conștientă în fața oricui.

Noi vă înfruntăm și vă prihănim, nu atît pentru că nu credeți și nu propovăduiți Minunile lui Dumnezeu de aici, ci pentru sminteala și prihănirea lor în fața credincioșilor, care le cred cu sfințenie. Aveți haine, insigne și dar de păstori ai bisericii și propovăduitori ai minunilor lui Hristos; iată că în fața lumii, oficial, le defăimați.

Nu vă fie cu supărare, dar vă întrebăm: care sinodali au fost după Dumnezeu și au hotărât după Duhul Sfânt? Cei din 1938, care s-au supus poruncii Dumnezeiești primite de Maica Veronica de a zidi aici Mănăstirea Maicii Sale, conform Vedeniei din 5 august 1938 sau sinodalii actuali, care au hotărât oarecum desființarea Mănăstirii?

Am zis sinodali, că pot greși și se vede limpede că actualii greșesc în hotărâri, dar Sfântul Sinod nu poate greși și iată a prelungit revărsarea și lucrativitatea harului Duhului Sfânt și peste actualele hotărâri și decizii. Duhul Sfânt operează și acum aici, mântuirea sufletelor nestingherit, iar poporul care are antene mai curate pentru primirea autenticității, vine mai sporit în urma circularelor date. Creștinul evlavios, cu cât este oprit de la Dumnezeu, cu atât îl caută mai mult. Acest adevăr îl verificăm în urma opreliștilor proiectate de I.P.S. și P.S.V. căci desființați Vladimireștiul și desființîndu-1, loviți în Dumnezeu.

Noi vă prihănim în numele lui Dumnezeu și al poporului drept credincios, pentru că prin faptele și dispozițiile I.P.S. v-ați făcut unelte vrăjmașilor lui Dumnezeu. Ei se folosesc de dumneavoastră pentru distrugerea credinței în popor și dărâmarea Bisericii din inima poporului nostru și pentru că suntem mădulare ale Bisericii, nu putem să tăcem; ci mărturisim deschis și înfruntăm pe toți, chiar și pe I.P.S. și P.S.V când vedem că părăsiți conștiința de păstor, care ar trebui să privegheze neadormit pentru turmă, să o apere în fața oricui și la nevoie să-și dea sufletul pentru oi, căci așa ne învață Marele Păstor Hristos.

Oare cum să nu vă prihănesc, când prin hotărârile luate asupra Mănăstirii noastre, dovediți cu prisosință că v-ați făcut nu unealta lui Dumnezeu, care a poruncit să  susțină acest Așezământ, ci unealta vrăjmașilor Lui de la Minister sau aiurea? Știm că ei v-au cerut să dați acele ordine potrivnice lui Dumnezeu, dar nu trebuia să-i ascultați. Veți zice poate că a trebuit să dați Cezarului ce-i al Cezarului. Nimic de zis, dar I.P.S. și P.S.V ați depășit acest citat, căci ați dat și cele ale lui Dumnezeu tot Cezarului. Singuri ați mărturisit aceasta în mai multe rânduri, afirmând prin dare din umeri: “Ce să fac dacă ăștia-mi cer?!”

Această aservire vinovată, reiese din afirmația P.S. Valerian, care repet, spunea că decizia Patriarhului a fost emisă din rațiune de stat. Mai limpede a mărturisit acest fapt P.S. Antim în fața delegației de călugări de la Sihastru, care veniseră în urma iertării totale, să rezolve cu un inspector de la minister care le cerea părăsirea Mănăstirii. P.S. Sa, deși în prealabil a garantat rămânerea în Sihastru, în fața inspectorului a retractat totul și s-a eschivat de a mai interveni pentru salvarea lor. Atunci părinții de la Sihastru, nedumeriți, au întrebat: “P.S.Stăpâne, dacă P.S.V. nu aveți putere în fața unui inspector, atunci spuneți-ne, să știm, cine conduce Biserica?” Iar P.S.Sa a răspuns încet: “Statul, dar tăceți!”

Iată durerea mare și alarmarea noastră pentru care strigăm prin această întâmpinare, nu numai în numele Mănăstirii noastre, ci în numele întregii Biserici și a întregului popor drept credincios, din care ne tragem și în care ne avem împrăștiați frații, părinții, moșii și strămoșii noștri. Deși suntem numai mădulare, alcătuim un corp cu Biserica – Trupul mistic al Lui Hristos – și nu putem sta nepăsători, fiindcă membrele superioare capului văzut, adică membrii Sfântului Sinod, nu slujesc numai Capului – Hristos Domnul, ci la doi domni.

De ce această duplicitate? De ce această aservire prin care ați târât întreaga Biserică într-o atitudine de compromis, dându-i caracterul de “CĂLDICEA” înaintea Domnului?

Veți încerca poate să ziceți că ați căutat să vâsliți cu vetreala prudenței uzând de zicala “până treci puntea, mai dai mâna și cu necuratul!” Aceasta nu merge în ale credinței, ci mai bine să dăm mâna cu moartea pentru Hristos, care în această privință, spune Domnul că: n-a venit să aducă pace, ci sabie pe pamînt, adică întru mărturisirea Lui, să despartă pe părinți de copii, cum e cazul nostru cu I.P.S.V. Prudența în aceste situații, duplicitatea, este egală cu frica și frica este păcat, ea năimește pe păstori și-i face să fugă cu conștiința dintre oi. Pactul cu lupii, aduce risipirea oilor!

Sau poate cum ne-ați afirmat în repetate rânduri, nu vreți să cedați scaunul, “ca să nu-1 ia unul ca Valerian Zaharia sau altul, căci atunci Biserica s-ar duce de râpă!” Nu vă temeți de aceasta, căci Biserica este a lui Hristos și “nici porțile iadului nu o vor birui”.

Ar avea Dumnezeu grijă și decât această stare de CĂLDICEL, e preferabilă cea RECE, că deabia se simte mai repede tăișul săbiei celor fierbinți întru Hristos. Atunci, nu cuvântul, ci sângele jertfei va preface toată Biserica în FIERBINTE. Doar știți că Biserica a triumfat înaintea Domnului și a fost fierbinte când s-a luptat cu recele!

Astfel și acum, decât să dea Biserica sinodali, preoți și credincioși aserviți împuterniciților, inspectorilor, demnitarilor atei și altor vrăjmași ai lui Dumnezeu din stat, mai bine lăsați să dea mucenici! Biserica și Liturghia se înalță pe oase de mucenici, nu pe conștiințe de creștini compromiși. Mai bine cereți separarea Bisericii de Stat, decît acest compromis! Aruncați-le argintii, ca nu cumva iubirea lor să vă aducă pierzarea sufletului I.P.S.V. și a turmei încredințate.”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și celelalte se vor adăuga” și I.P.S. și P.S.Voastre de la Dumnezeu, prin poporul care-și iubește și îngrijește pe păstor, când vede că are grijă numai de mântuirea sufletului, nu și de înrobirea lui.

Altfel, cum o duceți acum, încetul cu încetul Vă lepădați de împărăția lui Dumnezeu și rămâneți slujitori ai Lui numai cu formele cele din afară, precum prevestește Mântuitorul în Vedenia Maicii Veronica de la 1 sept. 1948, spunîndu-i: “Biserica și monahismul vor avea de suferit și mulți se vor lepăda, nu de cele trupești ci de împărăția Mea!”

Poate nu le credeți, dar noi vi le scriem din inimă curată, iar Știutorul inimilor va vădi la Arătare, intențiile tuturor. Noi vă îndemnăm la mărturisire !

Ieșiți și scoateți Biserica din “CĂLDICEL”! Au dreptul și copiii să sfătuiască pe părinți întru ce este bine și plăcut lui Dumnezeu. Treziți-vă, nu mai dormiți, că lupii intră în turmă !….

De ce ați dat frânele din mână și ați încredințat duhul cîrjei, duhului întunericului acestui veac frivol și fără Dumnezeu?

De ce vă lipsiți de atitudinea demnă de a mărturisi pe Hristos în fața oricui?

în loc să vă puneți sufletul pentru oi, de ce I.P.S.Voastre faceți dimpotrivă și pe cei care caută cât de cât să-L mărturisească pe Hristos și vor să trăiască o viață mai după Dumnezeu, îi caterisiți și îi excludeți?

Cum putem noi să tăcem când e vorba de Biserică – Mama noastră – pe care după ce singuri v-ați vândut conștiința, încercați să o scoateți și pe ea la mezat? Și iată cum:

Mănăstirea Sihastru, unde viețuitorii doreau să ducă o viață mai aproape de Dumnezeu și să se împărtășească mai des cu Hristos, căruia s-au predat cu exclusivitate, a fost transformată (pusă pe picior de desființare) de I.P.S. și P.S.V prin Sinod, motivându-se în referat de către P.S.nostru Antim, că: “viețuitorii au un duh de viață mistică de la Vladimirești” și relatând ca o bravură, că a “capturat ” câteva sticluțe cu Hristos !

CE BRAVURĂ!!! Arhiereul Lui Hristos capturează pe Hristos și-L închide în dosare, în loc să-L recomande împărtășirii zilnice, prin Sfântul Potir, pentru a nu fi silit să se refugieze de frica arhiereilor, în sticluțele și tubușoarele celor care nu se pot lipsi de El!

Oare nu sunteți de prihănit pentru asemenea faptă?! Pentru Hristos și Biserica Sa vă înfruntăm și vă prihănim pe I.P.S.V care le patronați pe toate acestea.

Vă întrebăm mai departe, cum ați patronat pe P.S. Antim, care în urma unei judecați nedrepte a dat pe călugării de la Sihastru pe mâna procuraturii și a Miliției, închizîndu-i pe o vreme preventiv, dar acum condamnându-i pe toți la un an și jumătate pușcărie?

Călugări închiși din ordinul Episcopului, pentru că nu au înțeles să renunțe la prea deasa împărtășire cu Hristos și să părăsească Mănăstirea de metanie în care și-au închinat viața Domnului! Cât de straniu sună aceasta în conștiința tuturor!

Ce va răspunde P.S. Antim în fața Nemitarnicului Judecător pentru această “dragoste de fii duhovnicești?” Și mai ales, ce răspuns va da P.S. Sa lui Hristos, pentru că în judecata deschisă de P.S.Sa, s-au defăimat Sfintele Taine, batjocorindu-se de către anchetatori? în fața lumii care nu cunoaște adevărul, ați discreditat și acest Așezământ viu, l-ați estompat, dar viața din el e mai aprinsă și ȘTIUTORUL INIMILOR va vădi la Arătare.

Vă prihănim apoi pentru că ați patronat caterisirea și excluderea Părintelui Iustin și a celor 4 monahi de la Sâmbata-Făgăraș, care s-au făcut vinovați pentru aprinderea de mărturisirea și împărtășirea cu Hristos a lor și a poporului închinător.

Ce răspuns va da I.P.S. Nicolaie Bălan pentru că, tulburat de mărturisirea și împărtășirea prea deasă și colectivă, a pus la dispoziția Securității mașina I.P.S. Sale, ca să ridice cât mai repede din Mănăstire și să închidă pe acești fii duhovnicești ai I.P.S.Sale? Dacă motivul era mai mult duhovnicesc și bisericesc de ce atunci a abuzat de dreptul de demnitar al stelei R.P.R.? Oare nu tot I.P.S.Sa a fost veșnicul propovăduitor al războiului sfânt și aprigul slujitor al Crucii în campaniile din Transilvania? De ce se laudă cu steaua și o folosește ca putere asupra fiilor? Care este puterea arhieriei sale în Biserică: Crucea lui Hristos sau steaua Republicii? Este bine să precizeze I.P.S.Sa, pentru a nu induce în eroare chiar și starul care i-a conferit steaua cu drepturi în stat și nicidecum în Biserica sau în monahism. Faptul acesta, pe latură bisericească denotă iarăși că I.P.S.Bălan slujește la doi domni și atunci să nu ne mire de ce călugării în cauză nu au ascultat de I.P.S.Sa, ci direct de Hristos!

4. Vă înfruntăm apoi în numele Bisericii și pentru defăimarea și discreditarea publică a Maicii noastre Starețe, pe care atât I.P.S.Voastră cât și alți ierarhi sinodali (nomine odiosa) ați calomniat-o în fel și chip, uitînd că, credința noastră și a miilor de credincioși este că: MAICA VERONICA ESTE UN VAS ALES DE DUMNEZEU, care s-a învrednicit să vadă Fața lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și a altor Sfinți, primind   un mandat   Divin, o sfințire specială de la Dumnezeu, prin care a chemat și a adus la sfințire în sânul Bisericii noastre atâtea suflete.

De nu credeți nepătrunsului elementului mistic din lucrarea Maicii Veronica, ar fi trebuit să credeți faptelor. Căci simplu vorbind, de nu era de la Dumnezeu și adevărată chemarea Maicii Veronica, nici I.P.S.Voastră nu ați fi avut de ce veni de 5 ori la Vladimirești și să scrieți în “CARTEA DE AUR “:

“în această Sfânta Mănăstire, condusă cu atâta destoinicie de Maica Stareță Stavroforă VERONICA, nu sunt o podoaba numai zidurile, chiliile, biserica – ci toată viața duhovnicească a obștei celei vii este o podoabă a monahismului românesc. înflorește peste tot locul, o gospodărie deosebită, dar înflorește plină de viață duhovnicească, o obște duhovnicească închinată Domnului Hristos, pe care noi o binecuvântăm, rugând pe Mântuitorul să reverse aici toate darurile Sale cele bogate, cu al Său Har și cu a Sa iubire de oameni” (5 martie 1950).

Oare când ați semnat Ordinul Sinodal de izolare a Mănăstirii Vladimirești, nu v-a șoptit la urechea dreaptă Duhul Sfânt: “Ai grijă că te contrazici, că altfel scrii în Cartea de Aur a Mănăstirii?!” Poate curentul politic v-a înfundat-o pe cea dreaptă și ați auzit mai bine cu stânga. Iertați-mi sinceritatea, dar I.P.S.V. ne-ați vorbit în gura mare la toată lumea, noi vă șoptim în scris numai I.P.S.V.

Pentru noi, MAICA VERONICA ESTE O MAMĂ DUHOVNICEASCĂ, fiindcă prin rostul chemării Sfinției Sale ne­am apropiat de Dumnezeu, ne-am aprins evlavia către Maica Domnului, unii s-au rupt de lume, alții s-au lăsat de patimi, o mulțime de cămine și-au căpătat liniștea prin rostul Mănăstirii întemeiate de Maica Veronica și nu numai unul sau doi, ci zeci, sute, mii – în felul și rostul lor și-au înnoit sufletul. De aceea poporul o numește NAȘA RENAȘTERII ÎN DUH A NEAMULUI ROMÂNESC!

Chiar I.P.S.Voastră, era un timp când prezentați Mănăstirea Maicii Domnului drept “Bilet de vizită ” și “Floare de butonieră ” a I.P.S.Voastre. O lăudați și o dădeați de model peste tot. Mai mult, însăși I.P.S.V. ați hirotonit-o Stavroforă în fața Altarului de la Vladimirești, recunoscându-i astfel anumite merite în Biserica noastră!

Atunci, de ce acum Maica Veronica a ajuns în gura I.P.S.V, o “femeie”, un “idol”, o “proastă” și-o “semidoctă”? I-ați spus părintelui Iustin de la Sîmbata, că de ce este prost și el și Ioan de se iau după o “femeie care nu are nici măcar seminarul”, dar teologia, ironizindu-ne pe noi ca preoți și că ascultând-o, voi ajunge Patriarh, iar dânsul Mitropolit la Sibiu.

Da! Ne luăm după sfatul Maicii Veronica, pentru că Sfinția Sa a ascultat mai mult de Dumnezeu decît de oameni, nu cum faceți I.P.S.Voastră, ascultând mai mult de oameni, precum se vede. Cât despre aluzia că vrem să vă luăm locurile, vă rugăm să fiți încredințați că asemenea gânduri sunt străine de noi și oare de ce să vă temeți de doi ieromonahi, unul caterisit și altul candidat la caterisire?

I.P.S. Antim a reproșat celor de la Sihastru, că ascultă de o “femeie de la Vladimirești, care zice că a vorbit cu Dumnezeu și cu Maica Domnului”. De ce această bațjocoră din gura unui ierarh, la adresa unui Vas ales al lui Dumnezeu, care s-a verificat prin fapte, reîmbisericind mii de suflete și creând un eveniment unic în ortodoxia noastră? Zic “unic”, pentru că prin practicile duhovnicești preconizate de Maica Veronica din vădită inspirație Divină, a pus creștinătatea noastră pe făgașul celor mai autentice trăiri duhovnicești, învățând lumea să trăiască mai mult cu Dumnezeu și Tainele Lui, decât să vorbească numai de El, ca sectarii. Și oare acesta este un rău pentru Biserica noastră, în sânul căreia și-a ascuns și dospit aluatul trimis de la Dumnezeu?

De ce loviți într-însa? De ce-o mai ironizați că s-a făcut “idol”? Nu s-a făcut, ci dimpotrivă: a întors mii de oameni de la slujirea idolilor păcatelor!

I.P.S.V și P.S.V. prin ordinele date, o stigmatizați ca pe un “spin” al bisericii, câtă vreme Sfinția ei este o FLOARE ALEASĂ A ORTODOXIEI NOASTRE și un crin care a sădit pesre 300 de crini – fecioare – în Grădina Maicii Domnului de la Vladimirești!

Veți zice poate că sunt împătimit, cum nu v-ați sfiit să afirmați public, dar să vadă Dumnezeu conștiința fiecăruia! Eu v-am spus încă de la Agapia, că o cinstesc ca pe o Sfântă vie și o însoțesc ca pe niște Moaște sfințite prin părtășia sfințeniei teologice și mai presus de fire, cu care s-a învrednicit. Judecați și ziceți ce vreți, eu rămân în credința că este PROOROCUL ROMÂNIEI, dăruit de Domnul zilelor noastre și chiar prin absurd vorbind că n-ar fi așa, Domnul nu mă va prihăni că primesc pe un prooroc în nume de prooroc.

Chiar și fecioria de la Vladimirești v-a scandalizat pe mulți de ați batjocorit-o, ați ironizat-o și condamnat-o în reviste. De ce oare, în loc să vă bucurați de crini, dați cu pietre în ei și voiți să-i smulgeți? De ce vă tulbură faptul că Dumnezeu a poruncit Maicii Veronica să ridice la Vladimirești o cetate a fecioriei, în mijlocul acestui veac cu duh frivol și necredincios? Ar trebui să vă bucure faptul că Domnul a voit ca în acest locaș sfințit de descoperirile Sale, să se adune și să se mântuiască sub Omoforul ocrotitor al Maicii Sale, fecioarele neamului nostru binecredincios și evlavios. Prin acest dar cu totul special, oare I.P.S. și P.S.V nu credeți că Domnul a voit să binecuvânteze evlavioasa noastră Moldovă și întreaga noastră Țară Românească? De ce v-ați repezit cu o judecată pripită, încuviințând pe ispitiții strigători: “Au nu toate femeile sunt chemate la mântuire, de ce numai fecioarele sunt primite la Vladimirești?” Trebuia singur să le răspundeți: “Toate femeile se pot mântui, iar pentru cele ce vor să se mântuiască, stau larg deschise porțile tuturor celorlalte Mănăstiri, căci la Vladimirești, Dumnezeu a hotărât să viețuiască numai fecioarele”(conform Vedeniei din 21 august 1938).

Ne miră faptul că P.S. Antim Nica nu v-a oprit să încuviințați articole împotriva fecioriei de la Vladimirești, când singur a putut cunoaște că nu Maica Veronica sau maicile au orgoliul de a primi numai fecioare, ci Maica Domnului nu le primește pe celelalte. P.S. Sa pe vremea când era Episcop locotenent la Galați, a vrut să ispitească acest “orgoliu” și a închinoviat cu ordin, o maică ce a fost căsătorită. Maica Veronica a primit-o și s-a supus ordinului ierarhului, i-a dat și chilie, dar Maica Domnului a reținut-o bolnavă la pat, până și-a mărturisit singură că a voit să ispitească taina fecioriei de la Vladimirești și a treia zi, ieșind din Mănăstire n-a mai avut nici o durere. Oare e un orgoliu – respectarea poruncii Domnului, de a viețui numai fecioare?

Iată că avem toate motivele să vă înfruntăm pentru defăimarea Maicii Veronica, fiind fiii duhovnicești ai Sfinției Sale. Sfântul Apostol Pavel spune: “Mulți părinți și învățători aveți, dar întru Hristos, Eu v-am născut”. Tot astfel spune Maica Veronica, care a umplut Mănăstirile și Bisericile în toată țara cu asemenea fii și fiice. Dacă este așa,, cred că nu veți tăgădui, atunci, de ce o loviți?

Vă prihănim apoi pentru defăimarea acestui Loc Sfânt și Sfințitor și a Vedeniilor Dumnezeiești avute de Maica Veronica; pe toate acestea le-ați discreditat în revistele bisericii sau citând atacarea lor în articole, conferințe și predici. De ce vă tulburați pentru că se zice că la Vladimirești este loc Sfânt și Sfințitor? Noi credem că 1-a sfințit însuși Dumnezeu prin Vedeniile repetate ale Maicii Veronica. De nu vă mulțumește acest răspuns, vă rugăm luați Sfânta Scriptură și veți vedea că toate locurile unde s-a arătat Dumnezeu Aleșilor Săi, au fost considerate și numite sfinte. Nici să nu vă scandalizați că Domnul s-a arătat și a descoperit măririle, voile și poruncile Sale, Măicuței Veronica, o tânără fecioară neînvățată, căci știți bine că altele sunt judecățile oamenilor și altele ale lui Dumnezeu, care încearcă inimile și rărunchii. Dacă I.P.S.V în loc să tipăriți și să răspândiți poruncile din cartea de Vedenii a Maicii Veronica, o păstrați ca un corp delict legat în dosar, cum să vă mai ascultăm și să vă înțelegem? Pentru noi, Vedeniile sunt așa de prețioase, ca și cuvintele din Sfânta Scriptură, pentru că, cuvintele lui Dumnezeu nu se leagă și cartea cu Vedenii de când ați legat-o în dosare, s-a răspândit însă mai mult, multiplicându-se de credincioși în toate părțile țării. Că sunt posibile Vedeniile în zilele noastre, n-ar fi cazul să scriu aici, dar ca să vedeți greșeala mare bisericească pe care ați facut-o oficial atacând Vedeniile, voi cita cuvintele Sfântului Maxim Capocalivitul, care zice:

“Și acum, robii lui Dumnezeu se învrednicesc a avea Vedenii în multe feluri, pe care unii nici nu le cred nici nu le primesc că sunt adevărate, ci le socotesc că sunt năluciri (rătăciri ), dar mă minunez foarte mult de aceasta, cum oamenii aceea s-au întunecat și au orbit ca niște orbi cu sufletul și nu cred ce a făgăduit nemincinosul Dumnezeu, prin gura poorocului Ioil, acolo unde zice:

«Voi vărsa duhul meu peste tot credinciosul și robii și roabele mele..»

Acest dar 1-a dat Domnul nostru și-1 da și acum, și-1 dă până la sfârșitul veacurilor tuturor credincioșilor și robilor Lui după făgăduința Sa”.

Și în cazul atacării acestora, poate veți încerca să vă apărați cu citatul: “Supuneți-vă stăpânirilor”. Dacă stăpânirea actuală nu vede cu ochi buni Vedeniile, înglobându-le în așa numitul “misticism “, termen căruia necredincioșii i-au dat caracter mincinos, atunci numaidecât trebuiesc atacate?

NU TREBUIA SĂ LE ATACAȚI I.P.S.V și CEILALȚI IERARHI!

Nu trebuia să vă faceți unelte și clești serviabili, cu care cei necredincioși, în numele lui Dumnezeu, vor să scoată această credință în popor. Ei înglobează această comoară scumpă în reduta de atac “misticism”, care în ultimă analiză e credința în Dumnezeu, care este misticismul întruchipat. Dacă nu sunteți în stare să apărați această redută, măcar nu fiți slugile vrăjmașilor lui Dumnezeu și lăsați și binecuvântați pe cei ce vor să apere reduta, Sfântul misticism, chiar cu prețul vieții!

Tocmai pentru aceea noi vă prihănim, nu pentru că nu credeți sau nu faceți întru totul voia lui Dumnezeu, ci pentru că prin măsurile luate de I.P.S. și P.S.V și dirijate de un duh străin de Biserică, abateți atenția credincioșilor de pericolul mare al slăbirii credinței în popor. Bine că poporul simte și aleargă acolo unde credința este vie și apele Duhului Sfânt nu s-au tulburat. Simte, pentru că își are inima nepervertită, dar îl doare când vede că păstorii înșiși le tulbură aceste ape! în loc să le aprindă credința, le-o estompează, le-o prihănește. O știu aceasta de la miile de credincioși (închinători) care cu durere, mărturisesc că ei nu se gândesc vreodată să se lepede de credința de Biserică și de preoți, dar sunt prea ispitiți să judece compromisul   și slujirea la   doi domni a preoților lor.

Preoții la rîndul lor, mai puțin vinovați, vin și ei acum la noi pe furiș, îmbrăcați civili, spun că nu au încotro, dacă așa li s-a spus la cursuri, la conferințe și dacă așa le poruncesc episcopii prin circulare. Ei se miră și se întreabă, de ce episcopii care sunt călugări și n-au copii și alte obligații familiare, nu riscă până la sânge pentru a-L mărturisi pe Hristos?

Preoții, poporul și împreună cu ei și noi toți de la Vladimirești, vă întrebăm: nu vă gândiți că noi românii nu ne-am făcut ci ne-am născut creștini și ca atare compromisul I.P.S.V. lezează credința moșilor și strămoșilor noștri, care și-au vărsat unii sângele pentru Hristos?

De ce vindeți interesele lui Dumnezeu și ale Bisericii, statului ateu, pentru interesele menținerii unui salariu și renunțați la tradiția de a mărturisi credința? Nu vedeți ca ați transformat prin aserviri și salarii, Biserica lui Hristos în biserică de stat, cu episcopi și preoți de stat, care pentru argintii statului, schimbă frica de Dumnezeu pe frica de oamenii statului? Dacă statul a dat libertate cultelor prin art.84 din Constituție, de ce nu uzați total de ea? De ce în unele privințe, depășiți credințele de loialitate a statului, schimbându-vă chiar rosturile, iar în unele privințe unde baza activității bisericești vă reclamă, renunțați sau vă sfiiți în a vă exercita îndatoririle? în primul caz, oare de ce depășiți limitele chemării preoțești, dezvoltând în școlile teologice la cursuri, în conferințe, în pastorale și în predici “actualizare”deșănțată a lui Hristos, făcând uneori, mai mult politică decât credință? De aceea, un activist de partid și un educator politic, a declarat fericit că: “nu-i nevoie de atacat Biserica în fața poporului, pentru că reprezentanții ei, singuri o discreditează, prin serviciile și propaganda indirectă ce ne-o fac în actualizarea cuvântărilor”. Și au dreptate, pentru că și Mănăstirea – de pildă, o discreditează nu partidul, ci iată reprezentanții Bisericii îi fac acest “serviciu”, “…și va da tatăl pe fiu la moarte… ” !

în al doilea rând, vă întrebăm, de ce nu vă exercitați îndeajuns peste tot, dreptul de libertate a cultului, cercetând și îngrijind peste tot sufletele încredințate? Lacrimile atâtor părinți, soții și copii care și-au pierdut pe ai lor fără preot, prin spitale, închisori, Canal și alte instituții, ne îndeamnă să vă întrebăm de ce nu aveți grija acestora? De ce ați lăsat prin canale și alte părți să fie duși creștinii ca vitele la groapă fără preot? Se întrebau unii preoți scăpați de prin închisori: de ce oare sinodalii noștrii nu-și îndreaptă râvna către îndeplinirea acestor îndatoriri sfinte, ci își macină zelul în a lua “măsuri de extremă urgență” pentru distrugerea Lucrării Dumnezeiești de la Vladimirești? Mai spunea alt preot: “Ce frumos i-ar sta, măcar unui ierarh de-al nostru ortodox, să-și pună sufletul pentru cei oropsiți, adică pentru oi, chiar dacă aceste oi sunt rătăcite de la grădina publică, tot oi creștine sunt.

Tot în limitele libertății religioase garantate de Constituție, se întreabă poporul nostru, oare de ce păstorii noștri au cedat, renunțând la tradiția sfințirii caselor lor, în fiecare zi întâi, prin agheazmă și binecuvântare preoțească? Oare aceasta este de la Duhul Sfânt sau un semn de renunțare la datoria sfântă, pentru a nu scoate ochii cuiva, prezența prea deasă a preoților pe străzi? Numai diavolii și ucenicii lui fug de aghiazmă. De ce s-au îngrădit tipăriturile bisericești și de ce se pun atâtea piedici la hirotonia preoților? Nu cumva incomodează pe cineva Cuvintele lui Dumnezeu sau numărul prea mare al slujitorilor bisericești? Oare costumele bisericești și barba sunt inactuale? Repetăm, dacă este libertate religioasă, atunci de ce nu abuzați de ea întru totul? Sau e numai pe hîrtie și pe “cartelă”?

I.P.S.și P.S.V de ce nu interveniți să se desființeze această ultimă “cartelă” a cultului și să fie lăsat la “LIBER”? Se mai întreabă poporul, de ce păstorii noștri ne prihănesc sărbătorile și duminicile, scurtîndu-le din “ordin de sus” răstimpul sfintelor slujbe, pentru a putea ieși la lucru și la întruniri? Oare aceasta este după Dumnezeu?

P.S. Valerian a afirmat la noi, că dacă Patriarhul ar dezlega să prășim a doua zi de Paști, noi suntem datori să-1 ascultăm! Desigur, ne-am închinat și am socotit afirmația venită de la diavol, nici cum să ne gîndim că am putea-o împlini vreodată. Durerea este că și cei străini de Biserică, uzează de ordinele sinodalilor noștri, prin care se prigonesc praznicele. Astfel, la hramul Mănăstirii noastre, din anul 1953, un împuternicit a avut tupeul să întrebe poruncitor pe Maica Veronica, între circa 20.000 de închinători, că nu știe ordinul episcopului după care “slujba trebuie terminată la ora 9 și lumea sa plece acasă la lucru”? Maica Veronica i-a răspuns prompt: “Noi la nouă începem și o sfârșim când se termină ea, iar ordinul care este împotriva sărbătorilor, adică a lui Dumnezeu, îl nesocotesc. Cât despre lumea adunată, poftiți, împraștiați-o; noi n-am adunat-o cu arcanul, dar nici nu ne gândim vreodată să-i îndepărtăm de la locașul Maicii Domnului.”

Scena aceasta a pus iar în umbră atitudinea I.P.S. și P.S.V. care vreți să jertfiți timpul consacrat de Duhul Sfânt pentru prăznuirea Domnului, a Maicii Sale și a Sfinților Săi. Dacă vi s-au cerut aceste jertfe din tezaurul Bisericii, precum vi se cere și Mănăstirea noastră, de ce ați cedat? De ce ați lăsat pe acești tâlhari să se atingă de cele sfinte, de tezaur, cu “mănuși sinodale “?

Fiți sigur, că de se atingeau direct, îi ardea Duhul Sfânt, din poporul care ascunde cu sfințenie acest tezaur și pentru el mai curând își dâ viața. Nu trebuia sub nici un motiv să puneți în mod laș, sigiliul sinodal al Duhului Sfânt pe acte false, inspirate nu de El, ci de rațiuni străine de Biserică și chiar potrivnice Ei. Oare se poate cumva subordona, fără păcat greu împotriva Duhului Sfânt, rațiunile divine, rațiunilor omenești, fie acelea chiar de stat? Noi credem că niciodată! Dacă vă silește cineva, statul sau partidul să faceți anumite lucruri sau să dați ordine împotriva lui Dumnezeu, a Bisericii, conștiinței și chiar a libertății garantate, de ce nu dați alarma, de ce nu arătați că în felul acesta libertatea cultului e numai pe etichetă?

Noi am observat acest lucru și este o călcare grosolană a credinței, căci s-a găsit un inspector de la minister care a tras la răspundere pe Maica Veronica chiar în stăreție, că de ce învață lumea să creadă în Dumnezeu care nu există, zice el nebunul, și de ce amăgește pe popor că a văzut pe Dumnezeu? Respectivul ateu aștepta să tremure de frică, dar Maica Veronica i-a răspuns scurt:

“Trebuie să fiu nebună ca dumneata, să învăț lumea că nu este Dumnezeu, de vreme ce L-am și văzut”!

Menționăm, era inspector din Ministerul Cultelor, autoritatea noastră tutelară. Alt împuternicit (Coban) ne-a jignit credința în sfintele moaște, spunând în stăreție că ne închinăm la “oase goale care pot răspîndi microbi”. Lucrul ne-a scandalizat și a fost un vot de blam pentru partid și minister, care își au ca membru și reprezentant acest “microb” al credinței, din popor.

împuternicitul raional (Bâzu Badiu), pe lângă lansarea unor calomnii la adresa Maicii Veronica și a Mănăstirii, a îndrăznit să legitimeze și să întrebe lumea care venea la noi căutând, să-i lămurească să nu creadă în Dumnezeu. Același împuternicit, a îndrăznit să ne ceară socoteală asupra metodelor săvârșirii Sfintelor Taine, dar a fost refuzat categoric și îndrumat să-și vadă de misiunea sa de “curea de transmisie” administrativă, nicidecum să se amestece în cele duhovnicești.

Alți împuterniciți de la Iași și Suceava au legitimat și au mustrat pe maicile noastre că merg prea des să se închine la sfintele moaște.

5. în acest rechizitoriu, intră chiar statul, care prin Ministerul Cultelor tolerează pe reprezentanții săi să întreprindă o prigoană fățișă, uneori contra credinței. Dacă se spune că lupta partidului, adică a ateismului, trebuie să fie dusă ideologic asupra credinței și a lui Dumnezeu, atunci de ce se pedepsesc elevii, studenții, militarii, învățătorii și alți slujbași membrii sau nu de partid, pentru că merg la Biserică, îndeosebi pentru că-și botează copiii și se cunună, își țin sărbătorile sau se închină? Uneori reprezentanții statului au ieșiri necontrolate, cum s-a întîmplat în Mănăstirea noastră în prima zi de Crăciun, când împuternicitul a înjurat de Dumnezeu și Sfânta Cruce pe creștinii închinători, prihănindu-i că vin la Mănăstire în loc să se odihnească pe la casele lor. îl durea la rana veche, “afluiența lumii la Vladimirești”! Unii din creștini au de suferit în diferite chipuri, pentru credință. Pentru că a cântat la Vladimirești, corul de la Biserica Sfântul Haralambie din Galați, a fost dizolvat la intervenția împuterniciților, care au urmărit cu “viu interes”, lumea adunată.

Cei care vor să aducă lumina lui Hristos în popor, prin cărți de rugăciune, cruciulițe, icoane, tămâie, de ce oare sunt urmăriți și opriți? De ce li se sechestrează toate acestea și sunt dați în judecată și condamnați, de ce? Pentru că un creștin evlavios vrea să sfințească răspântiile drumului din jurul Mănăstirii, cu câte un crucifix, este condamnat și închis. Și paranteza aceasta deshisă este mare cât lungul și latul Țarii, dar noi ne mărginim la cele în legătură cu Mănăstirea noastră.

întrebăm și noi în ce constă libertatea religioasă și care sunt limitele ei, că pe cît se vede treptat, treptat se rezumă numai la suflet și că nici în Biserică nu se poate refugia creștinul fără să fie suspectat și încondeiat. Dacă este o colaborare între Biserică și stat, atunci de ce statul are drepturi nelimitate, iar Bisericii nu i se îngăduie deplina libertate, spre îndeplinirea misiunii sale de sfințire a sufletelor? Statul se amestecă până și în predici, cerînd să fie actualizate la maximum și în slujbe, pretinzând să fie scurtate, ba chiar anulate în anumite zile! Statul și partidul au împuterniciți, locțiitori politici, activiști, lectori și profesori de doctrină marxist-leninistă, adică ateistă, prin minister, armate, școli și alte instituții, iar Bisericii nu i se îngăduie să aibă reprezentanții săi! Partidul are reprezentanți în Biserică pe domnii împuterniciți, care iau parte și se amestecă în diferite conferințe preoțești de natură strict duhovnicească. Bisericii de ce nu i se acordă dreptul de a merge preoții prin școli și prin armată, unde știu că sub masca “atacării misticismului ” se atacă credința în Dumnezeu a cetățenilor? Așa de pildă, mai mulți soldați din Tecuci, pentru că, au venit la Mănăstirea noastră, au fost tunși în batjocură cu foarfecele, li s-a aruncat în ochi anafora, cruciulițele și cărticelele de rugăciuni. Apoi au fost încarcerați, fugăriți kilometri întregi, culcați, ironizîndu-i că fac metanii și în cele din urmă împrăștiați prin alte localități pe motivul că sunt mistici periculoși educației din armată. Oare astfel se aplică libertatea cultului în R.P.R. și aceasta este metoda ideologică? Nu, aceasta este metoda cea mai perfidă de prigoană religioasă, când ea în afară și pe hîrtie se tace, iar în realitate se face. E deghizată în articolul 84 și oarecum planificată în intensitate, dar tot prigoană este!

Iată I.P.S. și P.S. Părinți, că și noi știm că se duce o luptă de ucenicii lui Antihrist, pentru stârpirea credinței, o demascam și vom opune rezistență, până la ultima picătură de sânge. Chiar pentru că le știam pe toate cele de mai sus, noi am continuat și continuăm în Mănăstire – slujbele, spre slava lui Dumnezeu, spre mântuirea noastră și a poporului, care vine mai mult încă în urma opreliștilor.

Nu vom putea înceta niciodată slujba și mărturisirea credinței pe acest loc sfanț și sfințitor, fiind încredințați că și Mănăstirea noastră este un mădular viu al Bisericii noastre ortodoxe și celei ecumenice. Același Hristos răstignit și înviat se binevestește, aceiași Evanghelie care se predică sub călăuza nevăzută a Duhului Sfânt în Biserica cea una sobornicească și apostolică a răsăritului, se săvârșesc aceleași Sfinte Taine și ierurgii prin care s-au sfințit și s-au mântuit toți părinții, moșii și strămoșii noștrii în Biserica străbună. Se cinstesc cu evlavie aceleași sărbători, aceleași praznice care se cinstesc de toată suflarea drept măritorilor creștini, se cîntă aceleași cîntări sfinte și sfințitoare, cu care se mângâie și se întăresc fii duhovnicești ai sfintei noastre Biserici ortodoxe și se luptă cu ajutorul aceleiași arme nebiruite a sfintei și de viață făcătoarei Cruci. Se cinstesc cu evlavie aceleași Sfinte Icoane, aceleași Sfinte Moaște.

I.P.S. Voastră m-ați acuzat odată aici, că vrem să introducem cultul Trupului și al Sângelui lui Iisus în Ortodoxie. Dar oare Ortodoxia noastră și toată creștinătatea, nu are în centrul vieții ei acest cult? Ne-am bucura să putem răspîndi tot mai mult acest cult, această viață în ortodoxie. Iar P.S. nostru Antim, nu s-a sfiit să se îngrijească că am alunecat în “MARIANISM “. Apoi, unde ar da Dumnezeu să putem răspândi și desăvârși în ortodoxia noastră acest Marianism, să aducem neîncetat slavă Maicii Domnului, știind că Domnul nu se supără pentru slăvirea prea mare, dar nu-i nici cât trebuie, a Maicii Sale, slava Ei, a Lui socotind-o!

Zadarnic ați încercat și încercați să ne prezentați în Biserică, ca pe unii ce voim să ieșim din ea sau că vrem să trecem la catolici, protestanți, stiliști sau sectari! Nu, asta niciodată! Noi ne-am născut din moși și strămoși ortodocși, ne-am botezat și trăim în această credință și tot în ea vom muri.

Ortodoxia noastră vrem s-o mărturisim nu numai cu inima și cu buzele, ci la nevoie chiar și cu sîngele. Știm că vă legați de ieșirile noastre din comun: ÎMPĂRTĂȘANIA ZILNICĂ ȘI MĂRTURISIREA COLECTIVĂ, dar vă legați de ce nu este al nostru, pentru că ele sunt lucrări ale Duhului Sfânt, menite să aducă poporul nostru la viața primilor creștini. Dacă atacați împărtășania deasă, nu atacați oare pe Hristos? Știu ca ați încercat să aduceți dovezi în revistele oficiale, pentru dezaprobarea împărtășaniei dese, dar dovezile sunt tocmai pentru deasa împărtășanie. Când a fost chemată Maica Veronica la București, ați somat-o prietenește să vă dea documentele străine pe care le are loan pentru înmpărtașania deasă, căci ziceți că practica aceasta “a introdus-o loan cu fonduri și sfaturi de peste graniță”. Tot atunci spuneați că ați trimis agenți patriarhali peste tot și dacă vor găsi vreun document străin, “loan nu mai are loc în hotarele țării”. Documentele pentru Sfânta împărtășanie deasă, sunt întradevăr de peste granițele acestei lumi, le puteți găsi și la mine, “ascunse” în Sfânta Scriptură la Evanghelistul loan, cap.6, versetul 53-56 cu fondurile și sfaturile următoare, date de Domnul:

“De nu veți mânca trupul Fiului omului și de nu de nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea Viață veșnică!

Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are Viață veșnică și eu îl voi învia pe el în Ziua cea de Apoi.

Că Trupul Meu este adevărata mâncare și Sângele Meu adevărata băutură!

Cela ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, întru Mine petrece și Eu întru El.”

Iar dacă pentru aceste documente și practici nu am loc în hotarele țării, atunci vă rog faceți-mi pașaport sau alungați-mă în PATRIA DE SUS!

Iar dacă atacați Taina Sfintei Mărturisiri, prihănindu-ne că o săvârșim în comun, oare nu atacați TESTAMENTUL DOMNULUI DE LA ÎNĂLȚARE, când a poruncit ca în Numele Lui să se propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor la toate neamurile? Pentru faptul că spovedesc în colectiv de ce mă condamnați? Există în Biserică o dogmă consacrată metodei de spovedanie? Oare Biserica, în cazuri de nevoie, nu a încuviințat mărturisirea colectivă a militarilor, a elevilor și a credincioșilor când se adunau prea mulți la sărbători? Cum puteam noi, de pildă la Hram, să spovedim individual 30.000 de credincioși, care în majoritate veneau pregătiți sufletește pentru Sfintele Taine? De am fi și noi slujitorii Domnului, tot așa de pregătiți cum vin creștinii închinători aici, la Mănăstire, ar fi bine! Afluiența închinătorilor aici e întotdeauna mare. Când v-am cerut preoți, ne-ați refuzat zicând furios: “Nu le dau nimic, întâi să plece Ioan, să rămână Gherasim singur, să slujească pînă o crăpa!”

Vă tulburați că dezleg păcatele oamenilor în bloc? Dar oare satana nu-i leagă în bloc, cu patimile lui? El să poată lega în bloc, iar noi să dezlegăm numai câte unul și cu multă scumpătate! Se poate limita oare puterea de dezlegare a duhovnicului, când el e conștient că: “oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în ceruri?” Sunt conștient că nu eu le dezleg, ci cu puterea ce-mi este dată, dezleg. Dacă Domnul a zis:

“Pe cel ce vine la Mine, nu-1 voi scoate afară! apoi eu nu vreau să fiu mai aspru decît EL. Nu prihănesc pe cel ce leagă, căci putere are să facă, dar de ce se supară alții, pentru că aici sufletele se dezleagă și dracii se leagă?

De altfel I.P.S.V în prezentarea ultimei convorbiri cu maica noastră secretară Mihaiela, ați încuviințat tacit mărturisirea în comun și celelalte practici, dar numai tacit, căci public și oficial le-ați condamnat, șoptind maicii noastre, că n-aveți încotro “dacă Ioan a început practicile acestea în zodia circularei Papei, care preconizează așa ceva, fiind asftel considerat de Minister – agentul catolicismului”. Regret că nu mi-a parvenit o așa circulară a Papei spre documentare, dar se vede că Duhul Sfânt ne-a luminat și la Vladimirești, să facem cele plăcute Domnului, pentru mântuirea sufletului, fără să fim numaidecît agenți catolici. Cu asemenea denumiri am fost botezați și de alți binefăcători; astfel unii au zis că suntem “reacționari”. In sens duhovnicesc au dreptate. Vrem să fim până Ia moarte reacționari împotriva diavolului și a ucenicilor lui. Alții ne-au spus că am fi un centru mistic în coasta Rusiei. Noi am declarat împuternicitului respectiv, care ne-a botezat astfel: “depinde cum interpretăm misticismul”. De fapt, Mănăstirea constituie un centru duhovnicesc, așezat de Dumnezeu în coasta lui Antihrist, nu numai din Rusia, ci și de la noi și de aiurea. Părin