Scriam zilele trecute despre filmul ”Enter the Void” și despre ct de fidel urmrește ”canoanele” nvțturilor tibetane despre starea intermediar (bardo) a persoanei care a prsit aceast lume. Mi-am promis nc de la vizionarea filmului s scriu o mic recenzie, cu comentarii pe marginea aspectelor inițiatice, pe care filmul le prezint ntr-un mod natural, un pic mai greu de remarcat pentru publicul neavizat.

Aș porni n excursul meu de la o idee care m ”bntuie” de mai mult vreme: Condiționrile karmice.

Foarte mulți oameni trec prin viaț grbiți, preocupați, vnnd iluzii, fr a-și pune prea multe probleme filosofice, fr a se opri din visarea cu ochii deschiși provocat de șirul aproape nentrerupt de dorințe ce se cer n mod imperios satisfcute (de la cele privind necesitți imediate: foame, somn, ap, sex, apreciere – pn la cele mai elevate, mai complexe).

Acești oameni sunt ca niște actori ce se trezesc n aceast lume, distribuiți n cele mai diverse roluri, ”mbrcați” ntr-o varietate de calitți și defecte. și joac plini de entuziasm rolurile, se iau n serios, fr a-și pune ntrebri cu privire la modul n care au fost distribuiți n rolul respectiv, care este finalul piesei, sau nțelesul ei, și mai ales, de ce au fost distribuiți n mod concret ntr-un anume rol, și nu n altul. Principala lor precoupare este – n cel mai bun caz, aceea de a urmri s ”și depșeasc condiția”, vnnd ”rolul” unora care li se par mai ”privilegiați de soart”, asta n situația n care nu sunt pe deplin ocupați s și potoleasc ”foamea” izvort din dorințele de tot felul care le guverneaz acțiunile de zi cu zi.

Interesant este c, conform nvțturilor Crții Tibetane a Morților, imediat dup ce spiritul prsește corpul fizic, acesta are șansa recunoașterii a ceea ce tibetanii numesc ”experiența luminii clare”. Pentru noi, profanii, care nu am trit (conform scriputrilor tibetane) mcar de 9 ori n aceast existenț, experiența luminii clare n starea de somn profund, fr vise, realizarea luminii clare n momentul imediat urmtor prsirii corpului fizic este APROAPE imposibil. Aceasta este definit ca fiind principala șans de a e elibera din Roata existențelor, din ciclul ncarnrilor ntr-una din cele 6 lumi.

Ceea ce se petrece dup momentul prsirii corpului fizic este și mai interesant. Tibetanii spun c spiritul dez-ncarnat poate alege renașterea ntr-una din cele 6 trmuri ale existenței din Sidpa Bardo (bardo al cautarii renasterii, din Bardo Thodol):

- Taramul zeilor (davaloka)– stare de existenta plina de delicii si placeri- taramuri celeste si paradisiace cu gradini spledinde, palate minunate, nestemate stralucitoare si metale pretioase. Constiinta din timpul vietii care se poate bucura de acest taram este plina de bunatate, iubire si compasiune. In experienta cotidiana se manifesta prin sasa de a se naste intr-o familie iubitoare care are acces la scrierile spirituale. Cand lipseste constienta, domeniul poate fi experimentat ca lacomie, placere individuala, inchinata Egoului si tuturor lucrurilor lumesti.

- Taramul titanilor (asuraloka)– spatiu guvernat in intregime de invidie si gelozie. Aici, scopul vietii este sa functionezi, sa supravietuiesti si sa castigi intr-o atmosfera plina de intrigi. La nivel arhetipal, este lumea titanilor, semizeii razboinici aflati intr-o lupta permanenta cu zeii. In viata de zi cu zi, se manifesta sub forma lumii diplomatiei internationale, a liderilor militari si politicienilor. Un individ se naste in aceasta lume ca urmare a unor invidii intense.

- Taramul fantomelor nesatioase (pretaloka) – este locuit de pretași, fiinta jalnice, cu un apetit insatiabil. Pantecele lor mari, hipertrofiate, cer sa fie indestulate, dar au gura mica, de marimea varfului de ac, asa ca fantomele nesatule nu pot fi niciodata satisfacute. Acest taram este caracterizat de un impuls foarte puternic de a acumula bunuri si castiguri materiale. Totusi, chiar daca strangem fructele dorintelor noastre si le posedam, nu ne putem bucura de ele si ne simtim tot mai infometati si mai frustrati. Ca in cazul dependentei, satisfactia noastra nu dureaza, iar experienta efemera a placerii alimenteaza cautari perpetue. Aceasta e suferinta asociata cu lacomia.

- Taramul Infernului (narakaloka)– cei ajunsi aici sunt supusi unor torturi teribile, fiecare dintre ele reprezentand, de fapt, fortele ce opereaza in propriul nostru psihic. Cele opt infernuri fierbinti au campii si munti din metale incandescente, rauri de fier topit si spatii datatoare de claustrofobie, invaluite in flacari. Extrema opusa se intalneste in cele opt infernuri reci, unde totul e inghetat si acoperit de gheata si zapada. Cei care au comis fapte rele sub imperiul furiei si violentei sunt trimisi in infernurile fierbinti; infernurile reci sunt pentru cei ale caror acte au pornit din motive egoiste si mandrie. Taramul inclusde oribilul iad Avitchi, unde cei care au folosit vrajitoria pentru a-si distruge dusmanii sau cei care și-au neglijat sau nclcat deliberat juramintele tantrice sufera torturi inimaginabile timp de secole.

- Taramul animalelor (tiryakaloka)– este caracterizat de un mod de viata monoton: simpla supravietuire la nivel primar, lipsit de complexitate, la care sentimentul de siguranta alterneaza cu episoade de frica. Orice este neregular sau imprevizibil e perceput ca amenintare si devina sursa de confunzie si paranoia. Taramul animalelor e caracterizat de absenta umorului – animalele pot trai placerea si durerea, dar simtul umorului lipsește din viata lor.

- Taramul oamenilor (manakaloka)– este un domeniu in care placerea si suferinta sunt echilibrate. Ca si taramul fantomelor nesatule, exista o pasiune neincetata de a explora si cauta placerea. Totusi, acest loka are in comun cu taramul animalelor tendinta de a actiona cu scopul de a crea situatii sigure si previzibile. O trasatura importanta este simtul teritorialitatii, care inspira inventarea de unelte ingenioase pentru protectia proprie si infrangerea altora. Aceasta da nastere unei lumi cu realizari si succese colosale. Totusi, cand din acest proces lipseste constientizarea, rezultatul e o situatie periculoasa in care oamenii pierd controlul asupra vietii lor. Avantajul acestui taram este ca ofera cele mai bune sanse pentru atingerea eliberarii…

Revenind la film, spuneam c voi puncta cteva secvențe care fac dovada unei cunoașteri esoterice a regizorului. Un prim moment este acela n care eroul principal este mpușcat n toalet, și se vede dinafara corpului. Concomitent cu aceste imagini, vocea lui verbalizeaz gndurile ce i trec prin minte, despre starea n care se afl (c nu vrea s moar, etc.), apoi, ntr-un contrast absolut, ntregul film se deruleaz din perspectiva unui martor tcut – conștiința mortului – care plutește, vede de deasupra evenimentele ce se petrec n viața celorlalți protagoniști ai filmului. Aceast ”tcere” a mortului este de fapt exprimarea unui adevr inițiatic: odat trecut ”dincolo”, nu mai ai posibilitatea de a raționa opernd cu mintea discursiv, ”verbaliznd” idei, folosind mintea n nțelesul ei obișnuit. ”Mortul” este lipsit de organe de acțiune, este lipsit de organele de simț, care s-au dizolvat sau ”resorbit” odat cu prsirea corpului fizic. Ceea ce rmne este un gen de percepție direct, dar fr posibilitatea de a reacționa.

Cu alte cuvinte, cel mort este n ”btaia” curenților ”vnturilor” karmice, el este purtat de colo – colo, aparent aleatoriu, de emoțiile și amintirile din timpul vieții, fr a avea la dispoziție nici un instrument pentru a controla acest fenomen.

Cei care au experimentat un ”trip” cu ketamin (un anestezic pentru uz animal, dar care las treaz conștiința), cunosc mai bine despre ce este vorba. Site-ul erowid abund n relatri similare celei despre care scriu acum, n care experimentatorul se ”duce” pe toboganul unei experiențe stroboscopico- caleidoscopice, n care cu timpul ajungi s observi c fluxul experiențelor se desfșoar n conformitate cu impresiunile mentale ale celui ce experimenteaz, dar fr posibilitatea de a verbaliza sau ”raționaliza” experiența la care asiști ca un observator.

Legat de asta, spuneam c regizorul dovedește o cunoaștere profund a proceselor minții, din modul n care leag anumite experiențe (amintiri) de elementele comune cu alte experiențe (un exemplu fiind secvența n care eroul rememoreaz o scen de dragoste n care srut snii femeii, ca n secvența urmtoae s rememoreze momentul n care era alptat, pe cnd era sugar).

Un alt indiciu pe care regizorul l ofer, const n faptul c ntreaga poveste este filmat noaptea. De ce ? Prin asta se sugereaz un alt fenomen, pe care tibetanii l cunosc: n funcție de canalul subtil (nadi-ul) prin care prsești la moarte corpul fizic, ntreaga ta experienț n starea de bardo și va fi influențat de acest mod particular n care ai prsit lumea oamenilor.

Ar mai fi multe de spus, dar m opresc aici cu comentariile la adresa filmului, altfel, acest articol risc s se transforme ntr-o mic carte.

Mai am o singur chestiune de punctat: meditnd asupra neputinței ”mortului” de a lua decizii sau de a acționa n starea de bardo, realizez c ntr-un anume fel, dar mai subtil, aceeași neputinț de a acționa – n vederea eliberrii de sub imperiul condiționrilor celor 6 stri de existenț – o avem și n lumea noastr uman.

Aceleași tendințe mentale și emoționale ne arunc de colo colo prin viaț, și chiar și cnd avem momente de luciditate și realizm c viața este scurt, cu greu ne hotrm s optm s facem ceva pentru a ieși din hțișul iluziei. Trim practic sub același forț irezistibil a ”vnturilor schimbrii”, dictate de impregnrile acțiunilor noastre trecute, fiind prea puțin n msur s alegem libertatea, n viața noastr de zi cu zi.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *