Întrebări incomode și răspunsuri pe măsură…

1. Care e situația Tezaurului de la Moscova?

1) La nivel oficial, adică de la stat la stat, situația este complet înghețată, asta după gafa incredibilă a lui Cristian Diaconescu din februarie 2009, când a mințit opinia publică cu informația că a discutat cu Lavrov despre reluarea lucrărilor Comisiei Mixte, dar, de fapt, tema Tezaurului nu a fost discutată la intâlnirea oficială Lavrov – Diaconescu ! La nivel privat, situația este înfloritoare ! Dar în favoarea altora, nu a românilor ! Proiectul restituirii Tezaurului a fost predat de ruși, în februarie 2006, către firma olandeză Ajeka Investment Bergambacht B.V., cu indicația ca Tezaurul, mai exact proiectul „componentei de metale prețioase” să fie predat, integral, adică 93,4 tone de aur, către BNR. Până în noiembrie 2006 olandezii au făcut mai multe oferte către BNR, prin adrese înregistrate la registratura BNR, prin care olandezii ofererau cele 93,4 tone de aur, fără comision, fără discount și fără nici o pretenție financiară din partea BNR sau a statului român, dar BNR – ul nu a răspuns la nici una din ele ! Atunci olandezii au deschis în decembrie 2006 o procedură judiciară, prin Ministerul Justiției din Olanda, care a decis să acționeze prin trei căi diferite, astfel: au deschis o procedură de solicitare de înființare, către Ministerul Justiției din România, a unei comisii rogatorii româno-olandeze, prin Procuratura din Rotterdam și Tribunalul din Dordrecht. Ministerul Justiției din România ��nsă a respins, în două rânduri această solicitare. A doua cale a fost prin ambasada României de la Haga. Olandezii au predat actele originale de restituire a Tezaurului ambasadorului României din Olanda, dar acesta a returnat olandezilor, după 7 zile, actele originale, motivând că proiectul respectiv este un proiect privat, iar ambasada României nu poate accepta imixtiunea într-un proiect privat ! Ulterior ambasadorul român din Olanda a fost ridicat in funcție, el devenind secretar de stat la MAE ! A treia cale a fost prin DHL, procuratura din Rotterdam trimițând setul de acte direct către Mugur Isărescu. Acesta a semnat de primire dar n-a dat curs solicitării olandezilor, astfel că după trecerea termenului legal de 30 de zile, stabilit de Tribunalul din Dordrecht, olandezii au intrat, legal, în posesia „refuzului oficial” al autorităților românești de a prelua cele 93,4 tone de aur. Cu acest „refuz” în mâna lor olandezii au primit o parte din aurul BNR – ului, l-au gajat apoi în favoarea unor bănci elvețiene, au luat un credit nesperat de mare, cu care au construit două spitale, o creșă, o gradiniță, o școală pentru infirmi și vreo 4 complexe de cămine și locuințe sociale, toate în Olanda, în parteneriat cu diferite consilii locale și municipale din Olanda. Toate documentele care certifică aceste lucruri sunt publice și pot fi consultate liber.

2. Ce se mai aude despre datoria Germaniei?

2) Descoperirea lui Radu Golban a făcut ceva vâlvă, dar cei care s-au speriat cel mai tare de consecințele acestei descoperiri au fost germanii, care au tratat problema foarte serios. Românii însă au aruncat problema în derizoriu, nedorind să supere pe unul din factorii decizionali ai Comisiei Europene. De aceea, cu 7 zile înainte de vizita lui Angela Merkel la București, cei doi miniștri de externe ai României și Germaniei, au semnat un „Addendum” la „Nota de Discuții” pe care Angela Merkel ar fi urmat să le aibă în România cu autoritățile de la București și Cluj, prin care așa-zisă problemă a creanței BNR față de Casa Germană de Compensație să nu fie abordată de ambele părți, cel puțin până la încheierea actualului mandat de președinte al lui Traian Băsescu ! O cursă abil țesută de ambele servicii de informații de la Berlin și București, fiindcă această creanță nu mai poate fi solicitată Germaniei după anul 2012, când se va prescrie ! Factorul de decizie în această problemă a fost Traian Băsescu, care a preferat să obțină sprijinul decisiv al Germaniei în obținerea aprobării ajutorului Germaniei pentru intrarea României în spațiul Schengen, în aprilie 2011, contra renunțării la tema soldului. Singura problemă ramasă nerezolvată o constituia încăpățânarea și îndârjirea lui Radu Golban în dovedirea realității acestei teme. Omul trebuia compromis, într-un fel sau altul. Dar era mai greu, fiindcă omul e curat, n-are trecut dubios, n-are probleme cu justiția, nu are amante și nici vicii ascunse. Văzând că Radu Golban e cam „prea insistent” serviciile noastre, în cooperare cu serviciile de informații germane, i-au întins o cursă lui Radu Golban. L-au chemat la București, l-au plimbat pe la televiziuni, pe la Președinție, BNR și Ministerul Finanțelor, după care i-au aruncat „nada” și i-au propus, prin portavocea Cotrocenilor, recte Radu Moraru, să devină consilier al lui Ialomițianu la Ministerul Finanțelor, urmând ca apoi însuși Radu Golban să rezolve problema soldului, din postura de consilier al Ministrului Finanțelor ! Se spera ca, în acest fel, Radu Golban ar fi lucrat sub controlul zilnic al serviciilor românești, fiind apoi mult mai ușor de „corupt”. Radu Golban, nefiind la curent cu manevrele serviciilor specializate în astfel de diversiuni subtile, a mușcat momeala și a revenit urgent la București, așteptând să-și ia postul în primire. Dar între timp a intervenit acordul lui Băsescu cu Merkel și varianta compromiterii lui Radu Golban nu-și mai avea rostul, fiind considerată o pierdere colaterală, neimportantă. Așa că totul a cazut, iar Ialomițeanu a primit ordin să-l respingă imediat pe Radu Golban, „să-i dea cu flit”, chiar în prima zi lui „de muncă” la minister. Sigur că totul a fost o strategie eșuată, dar Radu Golban nu a gustat „gluma” și acum se războiește cu Radu Moraru pentru a-l face pe acesta să-i plătească daunele suferite. În ceea ce privește soarta acestui sold problema nu mai poate fi rezolvată la nivel de state, deoarece înțelegerea Băsescu – Merkel a pus capac acestei teme. Singura variantă rămasă ar fi una non-oficială, poate una a societății civile, eventual a implicării unor mari firme internaționale de recuperări de dauneși creanțe, dar șansele sunt extrem de mici, fiindcă timpul rămas până în 2012 este foarte scurt.

3. Ce s-a întâmplat între 1947 și 1953 cu cele 150 de tone de aur care au dispărut? 3) N-au dispărut deloc ! Iată ce putem descoperii pe http://www.sfin.ro/articol_18386/goana_dupa_aur_adauga_peste_500_de_milioane_de_euro_la_rezerva_bnr.html : În septembrie 2007, guvernato­rul BNR, Mugur Isărescu, a afirmat că a devenit superstițios când, du­pă 1990, rezerva de aur a băncii centra­le a crescut rapid, având în vedere că, în istorie, situația Româ­niei se complica atunci când cantitatea de aur depășea 100 de tone. Guver­na­to­rul a adus în discuție mo­mentul cedării tezaurului Ro­mâ­niei către Ru­sia, pentru proteja­re, precum și pro­ble­mele economice ale țării după Al Doilea Răz­boi Mondial. „Înainte de război am avut neinspirația să ducem aurul la ruși, pentru protejare. În perioada interbeli­că, rezerva a atins vârful istoric de 220 de tone de aur și apoi am pă­țit-o, iar în 1953 rezerva era doar de 20-30 de tone de aur. Nu l-am mai pierdut ca în Primul Război Mon­dial, ci altfel, plătind datoriile“, a spus Isăres­cu. El a menționat că, după ce a preluat postul de guvernator, a coborât să vadă rezerva de aur a BNR, preci­zând că imaginea aceea este una pe care nu poate să o uite. Guverna­to­rul făcea aceste afirmații într-o pre­le­gere având ca te­mă argumentele pro și contra u­nui sistem bazat pe eta­lo­nul aur, în cadrul căreia Isă­res­cu pu­nea la în­doială calitatea aurului de „scut“ îm­potriva inflației. Deci, după spusele lui Isărescu, s-au plătit datoriile. Care datorii, veți întreba ? Păi cele ale României, ca urmare a Tratatului de Pace din februarie 1947. Un articol extrem de sugestiv, tot al lui Radu Golban, explică pe larg toate aceste obligații de plată ale statului român. Dacă nu mă înșel articolul se referea la rolul sovromurilor in țara noastră.
4. BNR a fost o entitate privată până la război, acum este o entitate publică. Cum au fost compensați foștii acționari?

4) Niște precizări, tot din rapoartele BNR: Legea de înființare a Băncii Naționale a României, sub formă de societate anonimă cu participarea statului, reproduce, cu unele modificări, modelul de organizare a Băncii Belgiei. Prin legea de funcționare și statutul adoptat în 1880, Banca Națională a României este o bancă privată deplin autonomă în exercitarea funcțiilor de emisiune și reglementare a creditului. Aidoma corespondentelor sale din Europa, BNR exercită privilegiul de emitere a bancnotelor convertibile în metal prețios (ca mijloace de plată legale, echivalente în prerogative cu moneda statului), pe baza rescontării efectelor comerciale oferite și garantate de băncile comerciale. Astfel, BNR își exercită rolul de centrală a creditului comercial, al cărui preț îl orientează prin fixarea ratei scontului. Capitalul băncii a fost stabilit la 30 milioane lei, din care 12 milioane depuși la înființare, sumă considerată suficientă în acel moment pentru a asigura funcționarea instituției, particularii participând cu 2/3, iar statul cu 1/3. Ulterior, legea organică a Băncii Naționale a României va fi modificată în funcție de situație. În 1901, statul își vinde participarea la acționarii existenți, până în anul 1929 BNR funcționând cu capital exclusiv particular, după care statul va reveni la participare. Însă, în permanență BNR va funcționa ca instituție pe deplin autonomă, exercitându-și prerogativele cu care a fost investită în colaborare, de pe poziții de egalitate cu statul, pentru a răspunde, potrivit cu împrejurările, multiplelor cerințe ale evoluției economice și politice a societății românești. Aranjamentele dintre stat și bancă sunt precizate prin convenții, ale căror rezultate sunt negociate pentru a fi reciproc avantajoase. Articolul 11 al Legii de înființare a BNR specifică: “Banca va face serviciul de casierie a Statului, fără nici o indemnisare în condițiunile stabilite prin o lege specială”. Anterior efectuate prin intermediul bancherilor, plățile în străinătate pentru achitarea anuității datoriei publice sunt, de asemenea, efectuate prin Banca Națională. Banca a fost autorizată să cumpere fonduri publice românești, scrisuri funciare și alte valori garantate de stat până jumătate din capitalul social vărsat (Prin Legea din 1882, egală cu capitalul social vărsat.). “Apărând pe piață în calitate de cumpărătoare de obligațiuni ale statului, banca de emisiune sprijinea cursul obligațiunilor și, în felul acesta înlesnea guvernului procurarea de bani prin împrumuturi publice.” De asemenea, banca avea dreptul de a sconta bonuri de tezaur, în limita a 1/5 din capitalul social vărsat. Primul împrumut pe bonuri de tezaur acordat de Banca Națională a României (4.000.000 lei) a fost efectuat de către stat pentru acoperirea vărsământului părții din capitalul băncii pentru care subscrisese. O importantă operație a BNR a reprezentat-o retragerea din circulație a biletelor ipotecare emise în baza Legii din 12 iunie 1877, prin înlocuirea cu propriile bancnote, contravaloarea acestora fiind scutită de garanția portofoliului de scont sau de acoperirea metalică. Utilizând serviciile băncii, statul a putut să evite vânzarea masivă a moșiilor statului, care reprezentau acoperirea biletelor emise în 1878, iar BNR a evitat cheltuielile de emisiune. Ulterior, statul a răscumpărat biletele ipotecare stocate la BNR prin produsul unui împrumut acordat în acest scop chiar de către bancă, a cărui restituire a fost eșalonată pe 27 de ani.
În 1901 statul obține din partea BNR un avans de 15.000.000 lei fără dobândă, restituibil în 30 de ani, bancnotele emise în acest scop fiind scutite de acoperirea metalică.

5. Care este suma exactă pe care o are BNR în rezervă, după ce eliminăm banii băncilor comerciale și datoriile?

5) Suma exactă este cam greu de contabilizat, dar ea se poate estima undeva între 2,2 și 2,3 miliarde de Euro. Doar atât, din păcate.

6. Care este motivul pentru care întrunirea “Trilateralei” a avut loc la București? 6) Unul din motive îl constituie condescendența factorilor decizionali ai „Trilateralei” față de serviciile aduse, de-a lungul timpului, de Mugur Isărescu. Mugur a cerut mai mereu membrilor board-ului să ia în calcul organizarea la București a unei astfel de întâlniri. El a fost mai tot timpul amânat, dar după ce BNR a decis achiziționarea de bonduri FED abia atunci s-a luat decizia de a organiza una din ședințele „trilateralei” la București. Mai sunt și alte motive, dar ele nu pot fi devoalate. Nu încă !
7. Care este cantitatea de aur aflată în țară? Cât și unde se află restul din rezerva de aur? 7) În scripte BNR are 103,7 tone de aur. Din care 61,9 la Londra, 34,8 la Zurich și Geneva, iar restul la București. Pentru aceste cantități aflate în străinătate BNR primește o dobîndă de 4 % pe an, calculată la valoarea medie lunară a aurului de la bursa din Londra. Este o procedură corectă și legală a BNR-ului, fiindcă întreținerea, paza și asigurarea stocului de aur costă al naibii de mult. Astăzi o tonă de aur costă 10.000 Euro / lună, doar ca s-o depozitezi, s-o asiguri și s-o păzești în spații bine definite, aflate sub control internațional. Dacă ar fi ca BNR –ul să decidă depozitartea celor 103,7 tone de aur doar în beciurile sale de la București, ar însemna să cheltuiască cam 1.037.000 Euro / lună ! Ar fi o prostie să procedezi astfel, așa că BNR – ul a luat o decizie corectă și înteleaptă de a depozita o mare parte din aur în străinătate, cu beneficii pentru ea și în condiții de garanție depline.

8. De ce am cumpărat bonduri americane?

8) Cea mai grea întrebare… Nu fiindcă nu știu răspunsul, ci fiindcă adevărul, dacă ar fi spus integral, ar produce mari bulversații financiare pe piața politică și economică românească. Parțial pot să spun doar câteva lucruri: Isărescu a fost nevoit să ia o astfel de decizie, salvând practic România de la faliment. Nu a vrut s-o facă, dar n-a avut încotro ! Politicile guvernamentale ale ultimilor 3 ani (mai ales din 2008 și 2009) au fost … catastrofale. Vocea lui Isărescu n-a contat în fața decidenților politici din ultimul an de mandat al lui Tăriceanu și al primului an de mandat al lui Boc. Din păcate acțiunea de cumpărare de bonduri americane a fost supapa care a permis României să obțină banii de la FMI și, mai ales, să aloce o parte importantă din ei către fondul de salarii și pensii, lucru de neacceptat până azi de nici un alt acord între FMI și oricare altă țară din lume ! Isărescu este cel care a salvat țara, realmente, de la faliment ! Sunt singurele răspunsuri pe care le-am primit, fără 3 surse, așa că trebuie tratate ca atare. N-am să comentez. Aștept răspunsurile oficiale.

Agenții mogulilor Patriciu și Vîntu îl încadrează strâns pe noul mason-șef

Sămbătă seară, după două tururi de scrutin, s-a decis șefia masoneriei românești. Scaunul lui Chirovici a fost adjudecat de Radu Bălănescu, care a devenit Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România. Bălănescu, directorul Spitalului pentru copii Grigore Alexandrescu și șef al catedrei de Chirurgie Ortopedie Pediatrică din cadrul Facultății de Medicină, este, din 2006, Pro Mare Maestru al marii Loji Naționale din România și membru de onoare al mai multor Loji din țară – Lafayette, Leonardo da Vinci, Novus Ordo, Pitagora, Cavalerii Sfântului Gheorghe, Cavalerii Luminii. Medicul Radu Bălănescu, noul șef al masoneriei, va trebui să se reprofileze pe chirurgie estetică și să taie în carne vie, dacă nu vrea să fie asociat cu oamenii lui Chirovici și mai ales cu mânăriile acestora, via oligarhia rusofilă reprezentată de Patriciu și Vîntu, „frați“ în rele care ar trebui să-și găsească un loc onorabil de trai în comun la Loja Jilava.

Conform relatărilor unuia dintre insiderii masoneriei, Florin Ghiulbenghian: „Radu îl are alături pe Adi Stănciulescu, recunoscut pentru excelentele relații cu Marea Lojă a Statului Israel. O mare Lojă cu influență în întreaga lume. Și cred că e de ajuns pe această temă“.
Ghiulbenghian mai adaugă: „Din păcate, pentru a-și asigura liniștea în finală, Radu Bălănescu a fost forțat să negocieze cu Chirovici păstrarea în echipa sa a celor doi loiali parteneri ai, de acum, fostului Mare Maestru, mă refer la Dănuț Tănasie și Cristi Unteanu“.

Secondanții lui Radu Bălănescu – uneltele lui Chirovici.
Cine sunt cei doi principali secondanți ai lui Bălănescu, sfetnicii cei mai apropiați ai lui Chirovici, cel care a plecat ca să rămână, practic, atâta vreme cât principalii săi „gânditori“ rămân pe poziții? Mai ales că Eugen Ovidiu Chirovici, în calitate de Mare Maestru din Trecut – va fi Președintele Consiliului Luminilor – organism cu rol executiv.
Cei doi principali apropiați ai lui Chirovici – și de acum și ai lui Bălănescu – sunt reprezentanții lui Patriciu, respectiv Sorin Ovidiu Vîntu. Dănuț Tănasie, fost cadru DIE, face parte din „logistica“ lui Dinu Patriciu, după ce anterior a făcut parte din „logistica“ Securității.

Ioan Dănuț Tănasie este absolvent al Facultăților de Drept (1970) și ASE-Relații Economice Internaționale (1980), a lucrat în perioada 1968-1992 ca ofițer operativ în Direcția de Informații Externe (diviziunea TS), actualul SIE, de unde s-a pensionat și a trecut în rezervă în mai 1992, cu gradul de locotenent-colonel. Tănasie, devenit mâna dreaptă a lui Chirovici, a fost și subordonat direct, și omul de încredere al lui Mihai Caraman, primul șef SIE după ‘89, (cel care a reușit să penetreze cartierul general al NATO în beneficiul Moscovei, în anii ‘60). Chiar dacă poveștile moscovite par din negura timpului, iată că alte noi povești rusești s-au îmbârligat prin preajma lui Tănasie, angajat ca director al distribuției de motorină la rafinăria Vega a lui Patriciu. Tănasie și Patriciu, membri ai lojii „Phoenix“ a MLNUR, alături de alt subordonat patrician, Călin Popescu Tăriceanu, l-au secondat strâns pe Chirovici, inițiat în 1997 și care făcea parte dintr-o Lojă disidentă (MLUNR), unde a fost ales Mare Maestru, în 2000, în ciuda faptului că nu avea vechimea necesară (7 ani ca Maestru și unul ca Maestru Venerabil). Chirovici s-a transferat în 2001 din MLNUR în MLNR; în 2003 avea să fie ales Mare Maestru al MLNR, în locul lui Comănescu, deși nici atunci nu îndeplinea cutuma amintită.
Vârfuri ale Marii Loji Naționale a României (MLNR), instalate la conducere în 2003, au fost strâns legate de exponenți ai masoneriei ruse, cu care au colaborat promovându-le interese economice sau de sistem. „Colaborarea“ a ajuns să se intersecteze direct cu politicul și să-l influențeze, uneori decisiv. Referendumul din 2007, în timpul căruia Kondiakov s-a afișat pe la biroul de la guvern al „colegului“ Tăriceanu, a fost un moment de „ieșire la lumină“ a fraților întru șorțulețe cu broderie rusească. Chirovici – lumina de sub scaun i-a venit de la Moscova

Chirovici a primit practic Lumina, cum zic ei, de la Răsărit, adică chiar de la masonul rus Kondiakov. Fostul cadru KGB Anatol Andreevici Coman, șef al Marii Loje Masonice din Republica Moldova, l-a adus la Conventul de la București al Marii Loje Române de la Sala Palatului pe Alexander Kondiakov, ofițer al serviciilor rusești, artizan al întâlnirii de taină dintre Adrian Năstase și Vladimir Putin din anul 2004 și directorul general al firmei Novokom, un cover „discret“, un fel de șorțuleț al serviciilor rusești de spionaj. În vremea URSS, Kondiakov a fost corespondent al Agenției de știri TASS și consilier al președintelui Comitetului Organizațiilor de Tineret din URSS (Komsomol). A lucrat în rezidența serviciului sovietic la Londra. Chirovici, pilotat din spate de Ady Năstase & Comp. (Tataia Ilici), este acela care a deschis pe căi masonice drumul capitalului estic către România, în schimbul unor oportunități în spațiul CSI pentru un grup de afaceri transpartinic (PSD-PNL-PC). Acest grup, ai cărui membri sunt masoni de frunte în România, a răspuns intereselor unor oligarhi din Rusia care, la rându-le, urmăreau scopuri personale, dar și strategice, de acaparare nu doar a pieței energetice din România, ci și a altor sectoare economice importante. Dosarul de spionaj și trădare din 2006 deschidea doar o mică fereastră asupra ansamblului combinațiilor care se derulează și astăzi, pe filiere neschimbate.

Reprezentanții „culoarului moldovenesc“ către mamuska Rusia sunt bine așezați și în România, fiind înzestrați cu toții și cu cetățenie română. Fostul șef al masoneriei de Moldova, Anatol Coman, avea patru firme la vedere în România, dintre care două înregistrate în aceeași zi (31 august 2005), în Capitală: Interenergo Group Company și Inter Resources Company – axate pe comerțul de combustibili. În prima, Coman e asociat cu o firmă din Donețk, Ucraina. Prietenia sa cu Dinu Patriciu și Eugen Ovidiu Chirovici era de notorietate în mediile masonice și de business. Fratele lui Anatol Coman era director în Rompetrol Chișinău, iar soția lui Eugen Ovidiu Chirovici, Mihaela Chirovici, director la Rompetrol București. Un alt personaj de frunte al masoneriei moldovenești cu strânse legături la București, mai ales la Grupul Rompetrol, este Ion Sturza, fost premier în 1999, tot cetățean al României și cu afaceri mari aici.

Ion Sturza, de asemenea kaghebist la bază, a fost o piesă de marcă a grupării Lucinschi. În 1987, îl găsim ca participant la înființarea Organizației de Comerț Exterior „Moldex“ (OCEM), de pe lângă Guvernul RSS Moldovenești, instituție controlată de KGB. Sturza, fost director general al Rompetrol-Moldova și fost consul onorific al Kazahstanului în Republica Moldova, este unul dintre intermediarii principali ai „afacerii secolului“, vânzarea Grupului Rompetrol către KazMunai Gaz. Patriciu s-a grăbit să vândă încă de la finalizarea dosarului procuraturii, în septembrie 2006, și a folosit la maximum intervalul nesfârșitelor amânări pentru a finaliza tranzacția de predare a Rompetrol în mâna adevăraților stăpâni – rușii, contra unei valijioare cu bani – cam un miliard – dusă la păstrare tot în Moldova.

Eterna valiză cu bani rusești se regăsește și la celălat oligarh penal – Sorin Ovidiu Vîntu, cel care l-a ajutat pe Patriciu să pună mâna pe Rompetrol și în ale cărui afaceri se regăsesc numeroși cetățeni moldoveni, cu sau fără șorțulețe.
Printre purtătorii de valize cu bani ale lui Vîntu se găsește Cristian Unteanu, mânuitorul banilor oengistului SOV, respectiv administratorul fundației Vîntu, de la Bruxelles, ONG intrat în atenția publicației „Curentul“ pentru anumite mișculații de fonduri, bani pe care Vîntu îi utiliza pentru a-și cumpăra imagine sau pentru a intra în grațiile cercului Tismăneanu. Unteanu, acuzat de relații cu vechea Securitate, a fost primul șef de cabinet al lui Petre Roman în 1990,  a ajuns „ziarist“, corespondent „Ziua“ la Bruxelles, actual trimis al Realității TV și un fel de „ministru de externe“ ad-hoc al masoneriei române, ocupând demnitatea de Mare Secretar de Externe al MLNR.

Masonii Venerabili din Bucuresti si pozitiile lor in stat si societate dupa V.R.

Lista semnificativa a celor mai importanti “venerabili” din Bucuresti cu tot cu Lojele de care apartin si afacerile sau functiile lor in institutii publice, pentru a demonstra nivelul penetrarii unor sectoare importante ale societatii si structurilor statului de catre membri ai unei organizatii cu caracter secret.

LISTA COZILOR DE TOPOR
1. Alexandru Dăescu (Loja Concordia) – director în cadrul Institutului Ana Aslan
2. Pierre de Hillerin (Loja Delta Dunării) – director al Institutului Național de Cercetare pentru Sport
3. Vlademir Georgescu (Loja Nicolae Bălcescu) – profesor universitar
4. Nicu Alifantis (Loja Nomine Mircea Sion) – artist
5. Mihai Oancea (Loja Ieroboam) – afaceri imobiliare
6. Bogdan Pârvanu (Loja București) – arhitect șef al Primăriei sector 2 București
7. Adrian Bălan (Loja Meșterul Manole) – afaceri imobiliare
8. Andrei Toma (Loja România Unită – președinte de regiune la Asociația Națională a Cluburilor Lions
9. Ștefan Chiocinaru (Loja I.C. Brătianu) – profesor de științe politice, jurnalist, doctor în drept internațional
10. Mircea Neacșa (Loja Carol Davila) – director în cadrul Televiziunii Române 11. Victor Teodor Iovici (Loja Scara lui Iavov) – viceprimar al Municipiului București, membru în conducerea PRM
12. Bogdan-Dimitrie Niculae (Loja Cavalerii Sf. Raphael) – medic specialist dermatolog, președinte Asociația Română Anti-Aging Lasermed
13. Cornel Hagiescu (Loja Echerul de Aur) – manager casa de producție IMAGINA
14. Mircea Perpelea (Loja William Preston) – director în cadrul Băncii Naționale a României, fost prefect al județului Vâlcea
15. Octavian-Mircea Grozea (Loja Romana) – om de afaceri, MTG MANAGEMENT SOLUTIONS, PRICE JOY și LCT OPTICAL COMMUNICATION
16. Liviu Poenaru (Loja Lumina) – avocat
17. Ionel-Cristinel I. Deaconescu (Loja Etica) – consilier PDL în Consiliul General al Municipiului București, om de afaceri
18. Adrian Dimitriu (Loja Memphis) – om de afaceri, RCS INTERNATIONAL FORWARDING
19. Nicolae Efimov (Loja Gheorghe Comănescu) – director Spitalul CFR 2, doctor în științe medicale (ortopedie)
20. Florin Stoenescu (Loja Calea Inimii) – secretarul Comisiei de Istorie a Centrului Academic de Studii Hermeneutice 21. Dinu Albu (Loja Albert Pike) – medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Clinic Panait Sârbu
22. Cristian Piedone Popescu (Loja Lumină și Adevăr) – primar al sectorului 4 București
23. Dan Dumitru (Loja Templul Umanității) – reprezentant al firmei americane ENRON în Romania, fost ofițer SIE, fost șef al Oficiului pentru Gestionarea Relațiilor cu Republica Moldova din Guvernul României
24. Leonard Lucian Bădică (Loja Lux et Veritas) – om de afaceri, BIP TELECOM, fost ofițer M.Ap.N.
25. Liviu Ionescu (Loja Excelsior) – om de afaceri, Creativit Biz și imobiliare
26. Aurel Teodorescu (Loja Solomon) – director al Direcției Migrație din Oficiul Român pentru Imigrări din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (detașat din funcția de consilier în cadrul M.A.I. în subordinea secretarului de stat pe Relația cu Parlamentul și Afaceri Europene), soțul Danielei Nicoleta Andreescu (Secretar General al Guvernului), fost ofițer de securitate înainte de 1989, fost director de departament în Primăria Municipiului București (demis urmare unui scandal cu spații comerciale), fost comisar în Garda Financiară (demis urmare unui dosar penal de contrabandă cu cetățeni arabi), fost director adjunct la Direcția de Supraveghere și Control Financiar din Direcția Generală a Vămilor (demis urmare faptului că a fost cercetat penal în dosare cu Omar Hayssam și implicării ca cercetat penal în Dosarul Țigareta II), fost director al Direcției de Audit din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (demis în 2003 și anchetat de Parchetul Național Anticorupție împreună cu Președintele CNAS Eugen Țurlea), fost director adjunct și director al Oficiului pentru Migrația Forței de Munca în perioada 2003 – 2006 (implicat în scandalul contractelor de muncă cu străinătatea și în cel al adeverințelor medicale de la CARITAS), fost membru PD (a demisionat urmare faptului că CNSAS a emis decizie de fost ofițer de securitate)
27. Jenică Poenaru (Loja Demnitate și Frăție) – om de afaceri, Atlas Airlines și președinte al Confederației Patronatului Român, fost director al Aeroportului Băneasa în 1989, fost director general al Autorității Aeronautice Civile Române
28. Constantin Mincu (Loja Luceafărul Libertății) – avocat
29. Narcis Copcă (Loja Novus Ordo) – Managerul Spitalului “Sf. Maria” din București, prof. univ. dr. în științe medicale
30. Constantin Onișor (Loja Grifin) – general de brigadă (în rezervă), fost comandant al Școlii Militare de Aplicații pentru Tancuri „Mihai Viteazu”, fost comandant al Garnizoanei Pitești (destituit urmare unui scandal de hărțuire sexuală) 31. Marius Chervase (Loja Logos) – ofițer de poliție, conf.univ.dr. la Academia de Poliție, vicepreședinte al Corpului Național al Polițiștilor – Departamentul Academia de Poliție
32. Corvin Nedelcu (Loja Izvorul Înțelepciunii) – secretar general al Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, fost ofițer M.Ap.N., fost ofițer S.P.P., fost jurist al UPETROM Ploiești (utilaj petrolier – fost 1 MAI Ploiești), fost vicepreședinte al ROVIT S.A. Valea Călugărească (vinuri), fost consilier și secretar general adjunct la Ministerul Dezvoltării Regionale
33. Mihnea Paul Popescu (Loja Iris) – om de afaceri, președinte CASINO LIFE & BUSINESS MAGAZINE
34. Marc Huot (Loja Memento Mori) – președinte Wirquin Romania (parte a holdingului Wirquin Plastiques din Franța care a cumpărat Urbis Sanitare)
35. Ioan Grigore Popa (Loja Enoch) – consilier PDL la Consiliul General al Municipiului București, fost viceprimar al Municipiului București, fost director al O.P.S.P.I., fost proprietar al Rasco Traffic (vândut grupului UTI, actual UTI Rasco, firmă care gestionează semaforizarea Capitalei)
36. Mihai Butucaru (Loja Morphosis) – Arhitect, Președintele Fedrației Române de Yachting
37. Dacian Cerneștean (Loja Heliopolis) – om de afaceri, societatea de brokeraj în asigurări Eos Risq Romania
38. Enache Jiru (Loja Adrian Dohotaru) – om de afaceri, membru în Consiliul de Administrație la CEC, fost secretar de Stat în Ministerul Finanțelor Publice, fost președinte al CEC, fost președinte al MKB Romexttera Fond de Pensii, fost președinte al comisiei de selecție a administratorului pentru Fondul Proprietatea
39. Dumitru-Stoica Șeicaru (Loja Edmond Nicolau) – om de afaceri, Constyle Company
40. Șerban Savu (Loja Lumina Lex) – artist 41. Adrian Oghină (Loja Costin Mihăescu) – om de afaceri imobiliare, fost viceprimar al Primăriei sector 1 București, membru PNL
42. Ion Pârgaru (Loja Nat Granstein) – om de afaceri, fost președinte al Camerei de Comerț și Industie, fost deputat PDSR, fost director general în Ministerul Economiei, actual membru PNL Gorj
43. Dan Medeanu (Loja Atlantida) – scriitor și ziarist
44. Ionel Dumitru (Loja Hermes Trimegistus) – om de afaceri (papetărie și birotică), Dumitru Business House
45. Ion Biriș (Loja Noua Românie) – om de afaceri, Clubul Office
46. Daniel Goșea (Loja Philadelphia) – director în Ministerul Afacerilor Externe
47. Viorel Țigănescu (Loja Cezar Bolliac) – profesor, fost inspector adjunct al Inspectoratului General al Municipiului București
48. Dan Docan (Loja Legenda lui Hiram) – om de afaceri, cafeneaua Otro Cafe, agenție plasare dansatoare și femei pentru escort în străinătate printr-o firmă din Brașov împreună cu un patron de hotel local, fost informator al Securității, fost director general Imprimeria Națională, fost secretar la Primăria Sector 3 și la Primaria Sector 5 din București, fost judecător
49. Herve Madramany (Les 3 Lys) – om de afaceri, arbitru internațional de tenis
50. Petre Terzi (Loja Academica) – profesor universitar 51. Stelian-Alexandru Panescu (Loja Benjamin Franklin) – om de afaceri, Smart Sigma
52. Daniel Mihail Tudor (Loja Luca Pacioli) – Director Executiv Adjunct pentru Activitatea de Inspecție Fiscală la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiul București
53. Alexandru Vitălaru (Loja Constantin Mavrocordat) – medic veterinar, profesor Facultatea de Medicină Veterinară
54. Ion-Bogdan Teodor Georgescu (Loja Cantacuzino) – doctor în științe medicale, șef disciplină la Facultatea Titu Maiorescu, medic primar stomatolog
55. Dan Brebeanu (Loja Sothis) – om de afaceri, Ghmc-Mineral Grup
56. Eugen Matzota (Loja Lanțul Masonic) – om de afaceri, MATZOTA Group
57. Mihai Neicu (Loja Veritas) – om de afaceri, Nei Guard, membru PDL, membru în Consiliile de Administrație la RATB și REBU
58. Constantin Dinulescu (Loja Magistri Lapidum) – artist
59. Adrian Petre Pascu (Loja Osiris) – om de afaceri, Geotop 2001 (implicată în scandalul cu cadastrarea județului Constanța, legat de Miron Mitrea și Nicușor Constantinescu)
60. Nicușor Dedu (Loja Ulpia Traina) – om de afaceri, Deltarom (implicată în scandalul incineratorului de la Bod, Brașov) 61. Mihail Vicențiu Ivan (Loja Noua Europă) – profesor universitar
62. Florian Pință (Loja Giuseppe Garibaldi) – general-locotenet în rezervă, fost șef de stat major al Armatei 1 (1998-2000), fost șef al Corpului 1 Armată Teritorial – noua denumire a Armatei 1 (2000-2001), fost comandant al Brigăzii 282 Mecanizate (2001-2003), fost director al Statului Major al Forțelor Terestre (2003-2004) și locțiitor al șefului Statului Major General (2004-2006), fost comandant al Comandamentului 2 Operațional Întrunit “Mareșal Alexandru Averescu” (fosta Armată a II-a), dislocată în Buzău (2006 – 2008)
63. Eugen Gheorghe (Loja Călugăreni) – fost director în Direcția Generală a Vămilor, consilier PDL la Consiliul Local Sector 6
64. Virgil Nadolu (Loja Agora) – vicepreședinte Uniunea Practicienilor de Protecția Mediului din România
65. Alberto Matei (Loja Tatra) – om de afaceri, A&E Audit Financial Consulting
66. Dinu Săraru (Loja Luceafărul) – romancier, publicist și dramaturg, fost redactor la “Radiodifuziunea Română”, fost secretar general de redacție la Revista Secolul 20, fost jurnalist, la ziarul “Scânteia Tineretului”, fost secretar general de redacție la revista Luceafărul, fost șef al “Publicațiilor Televiziunii Române”, fost redactor-șef adjunct si apoi redactor șef al “Redacției Culturale a TVR”, fost director al “Teatrului Mic” și “Teatrului foarte Mic” anii (1977-1990), fost director al “Teatrului Național “Ion Luca Caragiale” din București (2001 – 2004)
67. Vasile Condoiu (Loja Anderson 1723) – șef birou la Oficiul Român pentru Imigrări din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, fost director interimar al Oficiului
68. Mihai George Staicu (Loja Opera Magna) – om de afaceri, LUNA COMMUNICATIONS
69. Aurel Curdov (Loja Cavalerii Sf. Andrei) – secretarul general al sindicatului de la Tarom
70. Dan Anghel (Loja Constantin Bărbulescu) – bioterapeut 71. Ioan Lixandru (Loja Cavalerii României) – vicepreședinte al Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România, fost director general al Tarom
72. Relu Leonid Manguta (Loja Tracia) – om de afaceri, Maneuro
73. Gabriel Mihalache (Loja Lâna de Aur) – director al Sucursalei de Transport Bucureștii Noi a Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”
74. Andrei Slușărencu (Loja Hiram) – om de afaceri, ROBINSON TURISM
75. Cornel Purcărea (Loja Constantin Brâncuși) – om de afaceri cereale, fost director executiv al societății Romagro, fost ofițer M.Ap.N.
76. Gabriel Giurgiu (Loja Sf. Ioan) – jurnalist
77. Gheorghe Gogescu (Loja Les Sages d’Heliopolis) – artist decorator
78. Raymond Marin (Loja Millenium) – vicepreședinte Vodafone
79. Emil Săndulescu (Loja Toleranță și Fraternitate – fizician, membru al Academiei Române, fost deputat PNȚCD
80. Lucian Diaconescu (Loja Columna) – medic chirurg ortoped la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan” din București 81. Eduard Matei (Loja Gaudeamus) – om de afaceri, fost președinte la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor
82. Mircea Gheordunescu (Loja Server Frențiu) – fizician, fost adjunct al directorului Serviciului Român de Informașii (1997-2001), fost consul general al României la Milano (2002-2007)
83. Gheorghe Vâlceanu (Loja Humanitas) – avocat
84. Florin Ghiulbenghian (Loja Sfinx) – om de afaceri, casele de schimb valutar și consignațiile Edmond, revoluționar
85. Paul Popovici (Loja Titu Maiorescu) – profesor universitar
86. Valentin Lolea (Loja Dreptate și Frăție) – om de afaceri, Loreto Exim (Tatra Romania)
87. Nicu Rădulescu (Steaua Polară) – om de afaceri turism, președinte la Organizația Patronală a Turismului Balnear din România
88. Mircea Vasile Popescu (Loja România Modernă) – vicepreșdinte Curtea de Conturi
89. Traian Popescu (Loja Demnitatea Românească) – om de afaceri, ARBOmedia
90. Nicolae Rădulescu-Botică (Loja Egalitatea) – avocat 91. Daniel Gruia (Loja Steaua României) – Director General Adjunct al Direcției Generale de Tehnologia Informației din Agenția Națională de Administrare Fiscală
92. Adrian Panaghianu (Loja Lumina Masonică) – director Apa Nova
93. Doru Dragomir (Loja Fiii României) – om de afaceri, Innerlook
94. Constantin Berevoianu (Loja Prometeu) – director Apa Nova
95. Mircea Chelaru (Zamolxis) – general de corp de armată cu patru stele în rezervă, fost Șef al Marelui Stat Major, fost comandat al Corpului 10 Armată “Ștefan cel Mare” din Iași, fost președinte ale PUNR, fost vicepreședinte al Partidului Conservator
96. Mugurel Dragoș Jianu (Loja Horus) – avocat
97. Mustafa Oral (Loja Isik) – om de afaceri în domeniul consultanță, acuzat în dosarul spionilor economici (Stamen Stancev, Vadim Benyatov)
98. Iuliu Stocklosa (Loja C.A. Rosetti) – om de afaceri, East Electric
99. Cristian Turculeasa (Loja Cavalerii Templului) – om de afaceri, ALCRIS TRANSCOMEXIM 100. Victor Racolța (Loja Balcani) – om de afaceri, ENEAS
101. Adrian Motomancea (Loja Kogaion) – profesor universitar
102. Ștefan Blaj (Loja Hermes) – general de brigadă medic, șef de secție la Spitalul Militar Central, conferențiar universitar doctor la UMF “Carol Davila” din București, specialitatea boli interne și gastroenterologie
103. Marian Nasty Vlădoiu (Loja Tăcerea) – avocat, președintele Camerei de Comerț România – Israel, președinte Asociația Română de Luptă Antiterorism; s-a lansat în masonerie ca ginere al lui Dorin Voinea, fost Pro-Mare Maestru al MLNR în perioada Bebe Comănescu; după ce Dorin Voinea a pierdut funcția, a divorțat deși avea 2 copii gemeni; în prezent Dorin Voinea este membru al Tribunalului Masonic;
104. Ion Smeeianu (Loja I.G. Duca) – om de afaceri IT&C și telecom, fost secretar de stat la Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, fost președinte al Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații …

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *