Despre Post și efectele sale

M-am gândit că ar fi util să povestesc pe blog și despre lucrurile utile pe care le-am descoperit și verificat prin experiență personală, în materie de post. Pentru că tot suntem în perioada sărbătorilor pascale, în care foarte mulți dintre creștini se pregătesc pentru miracolul reânnoit – din fiecare an al Învierii Domnului, am considerat că e bine să scriu despre această pregătire.

Pentru mine, care de la vârsta de 15 ani nu am mai consumat carne de nici un fel (nici porc, nici vită, nici pește, nici viețuitoare marine), acest post al Paștelui nu prezintă o provocare din punct de vedere al abținerilor culinare, ci din punctul de vedere al celorlalte ”abțineri”. Căci în această perioadă, Dumnezeu încearcă pe fiecare acolo unde este el mai slab, pentru întărirea lui. Observ acest lucru atât la mine, cât și la alte persoane cu care vin în contact. Fiecare are povestea lui de viață, obiceiurile și metehnele lui, și chiar destinul lui. Și este interesant cum fiecare este încercat în felul lui specific, în această perioadă de curățire și pregătire pentru a primi Lumina Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Din punct de vedere culinar, unii se abțin foarte greu de la mâncarea de origine animală, și ”îndură” plini de suferință rigorile postului, numărând zilele și nopțile până la masa pascală. Aceștia sunt candidații ”perfecți” pentru serviciul de ambulanță din noaptea de Înviere, când în ei, în loc să reânvie Hristos, reânvie de zeci de ori mai puternică ca înainte, POFTA DE CARNE reprimată de-a lungul postului. În acești oameni, pofta nu dispare, ci se comprimă precum un arc, sub presiunea interdicțiilor, revenind apoi cu o forță teribilă, care produce excesele alimentare ce umplu spitalele de pacienți în noaptea Învierii.

Acesta este un post formal, ”extern”, în care postitorul, plin de bune intenții, se ia la trântă cu postul (și nu de puține ori, în lupta dintre pofte și post, pofta învinge).

Postul devine ”interiorizat” atunci când postitorul devine conștient de faptul că el nu este totuna cu pofta lui, și se detașează de ea. Spre sfârșitul postului, apar alte încercări, de ordin sufletesc, care pun în pericol puțina agoniseală ”cerească” a creștinului postitor: mândria. Mândria că a ținut postul, față de alții care nu l-au ținut, lucru care se vede în biserică după înfoierea cu care unii astfel de ”postitori” se înghesuie la sfintele taine, după spovedanie, aruncând priviri mândre în jur pentru a vedea cât de mulți dintre cei prezenți îndeplinesc condițiile pentru a avea acces la trupul și sângele lui Hristos.

Pun în balanță avantajele și dezavantajele de a scrie despre post din experiență personală. Dacă voi scrie, mi-e teamă că voi cădea în capcana mândriei și falei de sine, lucru pe care recunosc că l-am făcut nu de puține ori.

Dacă nu voi scrie, e păcat iarăși pentru că i-aș lipsi pe mulți de un exemplu bun, care poate că i-ar îndemna să țină și ei postul sau măcar să se gândească serios la asta, pentru viitor. Spun asta pentru faptul că exemplul personal contează și funcționează. Cazul meu este edificator: am aflat despre Corneliu Zelea Codreanu că ținea 3 zile de post negru pe săptămână iar acest exemplu m-a entuziasmat. Apoi, citind despre viața și nevoințele Sfântului Antonie cel Mare, din pustia Egiptului, am simțit un imbold irezistibil de a face și eu ceva în acest sens, cât de puțin.

De aceea aleg să scriu, limitându-mă doar la anumite aspecte, pentru a nu se considera că fac paradă de rigorile pe care mi le auto-impun.

Postul negru, în opinia mea, este una dintre cele mai bune lucruri pe care poate alege cineva să le facă. Prin postul negru, înțeleg ajunarea sau nemâncarea pe o anumită perioadă de timp. Personal, eu aleg să țin postul negru bând și puțină apă, chiar dacă unii spun că dacă bei apă, nu mai este post negru. Eu cred că e bine să bei apă în post negru, pentru că dacă în post organismul se ”odihnește”, el totuși caută să elimine toxinele, iar apa funcționează ca un vehicul pentru eliminarea din organism al acestora.

Pe de altă parte, citind din Viețile Sfinților despre viețuirea Sfântului Calinic de la Cernica, am aflat că acesta a urmat exemplul Mântuitorului, postind fără mâncare și fără apă timp de 40 de zile, lucru care i-a vătămat – zice-se – sănătatea trupească, rămânând pentru tot restul vieții cu dureri de cap.

În lipsa mâncării, ”focul” digestiei nu mai este consumat în actul devorării hranei, și astfel el crește și ”urcă” înfierbântând inima și scoțând-o din amorțeala nesimțirii și împietririi față de Dumnezeu. De aceea se și spune că postul fără rugăciune este fără folos duhovnicesc, căci degeaba se pregătește vasul dacă nu se toarnă îl el untdelemnul iubirii dumnezeiești. Iar iubirea Cerească se pogoară peste inima de lut a creaturii numai dacă aceasta stăruiește în rugăciune – mai ales în post, căci Creatorul răspunde cu nemărginită dragoste celui care îl cheamă.

Pentru sănătate, postul, și mai ales postul negru este excelent, deoarece de multe ori acumulăm toxine, așa numitele E-uri (coloranți și aditivi alimentari – unii de sinteză, ne-naturali) și metale grele din atmosferă (trăind în oraș, inspirăm smogul rezultat din gazele de eșapament). Citeam deunăzi că dinamovistul Cristi Borcea și-a făcut împreună cu familia analize la o clinică din Viena și le-au descoperit tuturor în organism o concentrație de mercur de 7 ori mai mare decât limita normală admisă (probabil datorită faptului că au locuit ani de zile lângă un depozit de colectare deșeuri metalice și nemetalice).

În post, organismul consumă (în lipsa nutrienților cu care este obișnuit), rezervele de grăsime și chiar și toxinele, utilizându-le în procesele de ardere celulară. Postul este utilizat chiar și în vindecarea anumitor boli grave, cancer sau tumori, în aceste cazuri extreme fiind recomandat postul negru cu apă distilată, pe perioade lungi de timp.

Organismul consumă în prima fază rezervele de grăsimi, apoi atacă și se hrănește cu ceea ce el percepe ca fiind corpuri străine în interiorul organismului (formațiunile tumorale sau celulele canceroase). În final, dacă postul negru este dus la extrem, în lipsa combustibilului, funcțiile vitale se închid (trec în hibernare) una câte una, pentru a economisi consumul.

Tocmai de aceea se recomandă ca în post, și mai ales în post negru, să fim cât mai activi, să facem cât mai multă mișcare în aer liber, pentru a stimula consumul energetic și pentru ca această ”curățenie” la nivel celular să se facă în mod cât mai complet – sub impactul oxigenării organismului.

Personal, eu am remarcat că în zilele de post negru, parcă mi se ia o negură de pe minte, devin mult mai lucid, mai clar la minte, mai conștient. În post judec cu ușurință, ideile capătă claritate, îmi vin idei excelente.

Postul mai aduce un beneficiu unic. Te ajută să îți înfrânezi pornirile sexuale. În post, prima funcție care își diminuează și apoi trece în ”hibernare” este funcția reproductivă. Cea mai bună soluție pentru cei care au acest fel de probleme este postul negru. Acesta ”omoară” orice porniri sexuale din fașă, lipsindu-le de energie. E drept, acestea tind să ”renască” atunci când reâncepi să mănânci normal, dar măcar avem o modalitate de luptă cu această pasiune sexuală, înafara armei voinței și rugăciunii.

”Omorârea” poftelor sexuale prin post este preferabilă abținerii prin efortul de voință, deoarece nu apare fenomenul de reprimare și amplificare a poftelor reprimate. Dimpotrivă, datorită postului, dorința sexuală se diminuează și se supune în mod firesc voinței, fără repercursiunile ce apar în urma unei reprimări egotice.

Tot prin post se obține îmblânzirea mâniei lui Dumnezeu pentru păcate grele. La mulți clienți arestați sau cu necazuri în justiție, eu nu le recomand strategii avocățești sau mituirea judecătorilor (cum fac unii colegi) ci… rugăciune cu post negru. Am avut rezultate bune cu acest ”tratament”, mai ales că după niște ani de practică, ajungi să ”simți” dacă clientul care apelează la ajutorul tău are de tras belele sau totul se va rezolva ușor. Spun asta pentru că fiecare om are povestea lui, și atunci când vine să îți ceară ajutorul poți avea o astfel de intuiție, care de multe ori se confirmă pe parcurs.

Astfel, spre exemplu, am avut oameni cu situații foarte grave, ce păreau chiar disperate, dar la care am simțit că sunt păziți de Sus și că nu vor avea probleme. La un astfel de client, chiar i-am spus spontan, din intuiție: ”tu nu vei vedea pușcăria nici măcar o zi !” Și așa a fost. S-a întâmplat ca atunci când a fost arestat întregul grup din care se pare că făcea și el parte, el s-a ”nimerit” să fie la un vecin de bloc, la un joc de table, astfel că ”mascații” nu l-au găsit acasă.

De bună credință, omul a vrut să se predea la instanță, odată cu ceilalți inculpați care fuseseră trimiși de către procuror în fața judecătorului pentru a se dispune arestarea lor preventivă. La dosar, surpriză ! Procuroarea care întocmise propunerea, ”uitase” să îl treacă și pe el în propunere, și astfel, nu a mai avut de ce să se predea, și până în ziua de azi nu l-a mai căutat nimeni.

Dimpotrivă, într-un alt caz, de când mi-a intrat pe ușă clientul, m-am simțit inspirat să îi spun zicala ”nu lovi câinele până când nu știi cine este stăpânul”. Respectivul făcuse un accident cu mașina, în care lovise pe cineva. Am aflat ulterior că acea persoană avea o rudă sus-pusă, care a făcut intervenții la poliție și Parchet, care s-a finalizat cu arestarea în regim de urgență a clientului meu (cu judecarea propunerii de arestare preventivă la ora 3 dimineața !!!).

Tot prin post se pot accelera împlinirea unor dorințe sau nevoi utile creștinului: găsirea unui loc de muncă, atingerea unui obiectiv chiar de natură personală. De ce ? Pentru că în post nu risipim, ci adunăm. Și unde punem noi un pic, pune și Dumnezeu mila Lui.

Revenind la postul Paștelui, cele mai mari încercări nu sunt cele privind alimentația, ci lupta cu firea noastră omenească, unde suntem tentați și încercați la maxim prin tot felul de conjuncturi și situații, uneori de-a dreptul imposibile. Certuri, supărări, tensiuni, necazuri de tot felul par să își găsească momentul predilect să se reverse asupra noastră în post. Atunci uităm de orice înfrânare și înjurăm, ne certăm, gândim de rău pe ceilalți. Brusc, apoi îți amintești de post și îți pare rău. Dacă ai puterea, îți ceri iertare… și o iei de la capăt.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *