Expresia ”la Paștele cailor” este pentru mulți, un fel de ”ad calendas grecas” (la calendele grecești – știut fiind c grecii nu țineau srbtorile denumite de romani ”calende”), adic niciodat sau, ”cnd ți-oi vedea ceafa fr oglind”, cum spune romnu.

Și totuși, Paștele cailor exist, expresia fiind npmntenit la noi, la romni mai ales n zona Ardealului. Dup cum se știe, n Ardeal, sunt localitți n care sunt și catolici și ortodocși. n aceste localitți, mai ales n sate, principalul mijloc de deplasare, transport și ”motor” al utilajelor de munc, era calul. Binențeles c de Paști, tot omul las munca și drumurile și se odihnește cu familia, prilej de odihn pentru cel mai bun prieten al omului, calul. Din nefericire (pentru cai), ntruct srbtorile pascale sunt srbtorite la date diferite de ctre catolici și ortodocși, cei care nu țineau srbtorile paștilor mprumutau caii de la cei care le țineau, pentru a nu pierde beneficiile unui animal n plus n bttur. Astfel, catolicii mprumutau caii de la ortodocși, și invers, și din acest motiv, bieții cai nu aveau odihn nici de Paște.

Ei bine, totuși cteodat, Paștele Ortodox și cel Catolic se celebra n aceeași zi, prilej de odihn și pentru cai. Acesta era Paștele cailor, zi n care se odihneau și ei !

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *