Masculul Alfa

Încă de la primii pași în viață, adoptăm atitudini și comportamente corespunzătoare mediului în care ne aflăm. Prin reacția noastră la mediul ambiental, ne creem o poziție, suntem percepuți de ceilalți într-un anume fel, care ne conferă o anumită poziție în cadrul grupurilor în care ne adunăm laolaltă cu ceilalți semeni ai noștri.

Începând de la grădiniță. Cu banalul joc în care copii se învârt în cerc în jurul scăunelelor puse în centru (cu unul mai puțin decât ei) și apoi, brusc, la un semnal, se reped și se așează, și invariabil unul dintre copii rămâne în picioare, fiind eliminat din joc. Apoi, copii se ridică, se mai scoate un scaun din centru și copii se rotesc din nou… și din nou unul rămâne în picioare și este eliminat. În final, doi finaliști, ageri, clocotind de dorința de a fi PRIMII, se rotesc în jurul unui singur scaun, cu ochii țintă unul la altul, așteptând semnalul, îmbrâncindu-se să ocupe unicul scaun liber.

Este primul contact cu concurența, cu dorința de a câștiga, DE A FI CÂȘTIGĂTORUL.

Odată trezit acest instinct al poziției (dominante sau dominate) în cadrul grupului, totul devine o chestiune de poziție: A fi primul sau a nu conta. Cum se mai spune și în atletism: Doar locul 1 contează ! Locul 2 = locul 222.

Desigur, simplific aici un pic chestiunea, dar o fac din interesul dictat de subiectul abordat: Masculul alfa.

În mod normal, am putea discuta despre nuanțe mult mai fine ale comportamentului indivizilor ce formează un grup. În raport cu ceilalți, fiecare are tendința să ocupe o poziție ce se va regăsi în fiecare grup: liderul, tăcutul (observatorul), glumețul, criticul, etc. În total sunt 9 tipologii ce se regăsesc în orice grup suficient de mare, iar indivizii componenți tind să se armonizeze natural de pe pozițiile acestor 9 tipologii, descrise în amănunt în ceea ce Gurdjieff numea Eneagrama. S-au făcut și teste amănunțite. Dacă formezi 9 grupe de câte 9 oameni și apoi iei pe cei 9 indivizi care s-au plasat spontan, firesc în poziția de observatori, iar apoi creezi un grup distinct din aceștia, ei își vor asuma spontan rolurile cuvenite fiecărei poziții din cele 9, unul singur rămânând observator…
Dar, așa cum spuneam, nu despre asta vreau să scriu acum (deși tema e interesantă, ar putea face obiectul unui eseu separat).

Care e treaba cu masculul alfa ?

Vorbim aici despre individul mascul dintr-un grup mixt (masculi și femele, din nu contează ce specie de mamifere). Pot fi lupi. Sau oameni. Dinamica grupului este aceeași.

Să luăm spre exemplu o haită de lupi, unde fenomenul este mult mai evident. Există un mascul, liderul grupului, care conduce haita. El este cel mai puternic, cel mai agil, cel mai agresiv dintre lupii masculi. Și-a câștigat poziția prin lupta cu ceilalți lupi învingându-și oponenții cu puterea colților, pe unii ucigându-i, pe alții alungându-i din haită, pe alții supunându-i, dar aratându-le cine este șeful. El este liderul necontestat al haitei, el singur are dreptul de a se împerechea cu oricare dintre lupoaice. Ceilalți lupi trebuie să se abțină pur și simplu, dacă nu vor să aibă de-a face cu colții lui. Natura, în înțelepciunea ei, a creat mecanisme prin care Viața să prolifereze și să se perpetueze, într-un continuu proces de adaptare și perfecționare. În ordinea naturală, numai cel mai sănătos, mai puternic, mai agil, mai curajos, are dreptul de a procreea.

Dar cum acționează Natura asupra celor ce nu au tras acest loz câștigător, de lideri cu drepturi depline ? Despre asta vreau să scriu aici.

Forța, agresivitatea, tenacitatea, virilitatea, sunt toate atribute ale masculinității, ce sunt definitorii pentru  poziția de mascul Alfa.

La noi, la mamifere, gradul de masculinitate al unui individ este determinat de cantitatea și proporția a doi hormoni: testosteron (hormonul masculin) și estrogen (hormonul feminin). Masculul Alfa este prin excelență un exemplar cu o puternică secreție de hormoni masculini, în defavoarea celor feminini.

Dar ce se întâmplă când un mascul puternic, bine definit din punctul de vedere al masculinității, intră în conflict cu masculul Alfa (liderul grupului) !? Inevitabil, apare conflictul, apare lupta, măsurarea forțelor celor doi. Conflictul nu trebuie văzut întotdeauna ca o confruntare fizică. Poate fi vorba de simpla concurență, de afirmarea poziției în interiorul grupului. O întrecere sportivă. Concurența pentru cucerirea unei femele…

Cel care pierde, suferă o schimbare.  La lupi, spre exemplu, dr. Hummer (autorul celebrei lucrări ”Noua Medicină”), a remarcat că natura a instaurat un mecanism de protecție atât pentru masculul alfa cât și pentru ceilalți masculi. Atunci când aceștia din urmă sunt dominați, învinși de masculul Alfa, aceștia cunosc un fenomen denumit ”pat hormonal” (după denumirea remizei din șah). Cu alte cuvinte, secreția de hormoni masculini se reduce crescând în schimb secreția hormonilor feminini, la lupii dominați. În schimb, lupul dominator își păstrează (și amplifică) cu fiecare reconfirmare a poziției sale de mascul alfa, conținutul crescut de hormoni masculini, care îi asigură virilitatea, forța și agresivitatea necesare poziției de lider.

Logica acestui proces natural este evidentă. În lipsa lui, masculul alfa ar fi permanent obosit și tracasat de provocări neâncetate ale celorlalți masculi, iar cu timpul uzura l-ar face vulnerabil, în fața unor concurenți mai puțin virili, dar mai odihniți, încălcându-se astfel o lege naturală, nescrisă, a primatului celui mai puternic, mai iute, mai agresiv, care guvernează Viața la acest nivel. Așa, masculul alfa are forța și vigoarea de a copula cu mai multe femele, în timp ce masculul dominat, confruntat cu un deficit de testosteron în defavoarea estrogenului crescut, își pierde atracția puternică față de femelele din grup.

Fenomenul are o ciclicitate a lui, fiind cunoscut faptul că primăvara, crește producția de hormoni masculini, moment în care la lupi, spre exemplu, au loc provocările și confruntările între masculi pentru poziția de lider în haită.

Să lăsăm acum regnul animal de-o parte și să revenim în lumea oamenilor:

Am un prieten care avea o iubită, cu care își făcuse planuri de viitor, dorea să se căsătorească. Problema e, că ei urmau un anumit curs, unde instructorul (bărbat) obișnuia să se culce cu toate femeile pe care le putea convinge din acel grup, prin poziția lui de lider (comportament tipic de mascul alfa).

Invariabil, a pus ochii și pe iubita prietenului meu, și după o ”muncă de lămurire” destul de anevoioasă (fata își iubea perechea) aceasta i-a cedat (există o anumită fascinație a liderului fată de femei – fenomen despre care voi scrie cu altă ocazie).

Bineânțeles că fata respectivă nu a avut o relație de durată cu respectivul instructor, dar pentru prietenul meu, totul se sfârșise. S-a simțit trădat, nenorocit, și s-au despărțit. Era într-o depresie cumplită, nu își mai revenea. A făcut niște analize și a descoperit că din punct de vedere hormonal, stătea prost: valorile testosteronului in cazul lui, scazusera mult sub valorile normale, iar cele ale estrogenului erau prea ridicate.  O confirmare clinica a fenomenului de “pat hormonal”, descris mai sus. După un an, când a  reusit sa depășeasca cu bine trauma emoțională și a cunoscut o nouă iubire (de aceasta data intr-un cuplu monogam), analizele hormonale i-au iesit in limitele normale.  Și se simțea din nou, BĂRBAT.

Până la urmă, atitudinea creează aptitudinea, cum se spune. O viață activă, cu multă mișcare, eventual sport, chiar ceva adrenalină (emoții), și un comportament de supraviețuitor, de învingător (dorința de a câștiga) indiferent în ce domeniu, sunt atitudini și obiceiuri de viață ce ce conferă masculinitate și poziția de lider alfa.

Artele marțiale sau orice alt sport ce implică disciplină și combativitate, duc la același rezultat.

Ce se întâmplă însă când în cadrul unui grup (de prieteni care merg pe munte, să spunem) se impune un astfel de lider, car începe să exercite toate atributele masculului, inclusiv față de femeile din grup ? Chiar dacă ceilalți bărbați, situați pe poziții secunde, nu se află, ca într-o haită de lupi, în situația de a fi uciși sau alungați de masculul dominant, fenomenul de ”pat hormonal”, mecanismul ancestral de ierarhizare, intră în funcțiune. Iar femeile simt acest lucru.

Nu contează dacă cel care îți ”suflă” femeia o face provizoriu, sau din rațiuni pe care ai putea, în mod paradoxal, să le accepți. Fenomenul de ”pat hormonal” se instalează invariabil, scăzând masculinitatea celui ”încornorat” de liderul grupului.

Caracteristica definitorie a modului de dominație în grup a masculului este raportarea la femele. Cu cât un lider are o poziție mai puternică, cu atât influența lui asupra femelelor din grup, și disponibilitatea acestora din punct de vedere sexual față de el, crește. Valabil și la animale, și la oameni.

Mai apare un alt fenomen interesant. Atunci când în cadrul unui grup mai mare, există grupuri mai mici (cu un lider absolut peste o mulțime de lideri mai mici), liderii mici tind să nu interfereze între ei, intrând unii pe teritoriul celorlalți (o reacție de egalitate pe orizontală, un gen de ”pat hormonal” de grup) ca autoritate asupra femelelor din alte grupuri, însă ”cedează” în fața liderului suprem al tuturor grupurilor, acceptat ca atare de liderii mai mici.

Morala acestui mic monolog (sper eu, instructiv), este următoarea: dacă în viața ta de cuplu apare unul care se dă la femeia ta, LUPTĂ PENTRU EA. Nu te lăsa îmbrobodit de ”texte” despre ”cuplul deschis” și alte bazaconii. Cel care ți-o ia, își va consolida față de tine poziția de mascul alfa, iar tu vei deveni doar o altă femelă din punct de vedere hormonal (un fătălău, în limbaj popular). De multe ori m-am întrebat de ce unii lideri de grup au nevoie de această confirmare ”sexuală” a poziției lor în grup !? Este un atavism comportamental provenit din milenii de experiență acumulate de specie. Așa merg lucrurile în Natură. Nu este vorba de dragoste, acele relații nu durează. Este vorba doar de confirmarea poziției. Și despre distrugerea relației de încredere în ”cuplul” care tocmai s-a estrămat astfel.

De aceea relația monogamă, creștină, bazată pe încredere reciprocă între soți, este preferabilă. Ea ”sparge” acest tipar comportamental ancestral, ”ține” în cuplu femeia care înțelege că respectarea jurământului de fidelitate fata de sotul ei are implicatii mult mai ample decat ar parea la prima vedere  (chiar față de un bărbat aparent inferior din punct de vedere masculin, in raport cu un ”el lider maximo” apărut la orizontul relației).

Aviz celor care incearca de ani buni  sa devina mai “barbati”,  frecventand tot felul de grupuri “initiatice” exclusiviste masculine.  Nu uitati ca Natura si hormonii nu cunosc teorii elaborate si nu prea asculta de vocea “ratiunii”. Daca liderul grupului respectiv iti ia femeia, chiar si simbolic, fenomenul de “pat hormonal” isi face aparitia, si nu devi altceva decat un “fatalau” dominat de liderul grupului. Un astfel de lider nu trebuie sa fie in mod necesar mai puternic sau mai viril decat ceilalti membrii ai grupului. In societatea umana, fata de animale, pozitia dominanta poate fi dobandita si pastrata si prin inteligenta, viclenie si lipsa de caracter.

Inchei  cu un citat semnificativ al lui Brancusi:  “La umba marilor stejari nu creste nimic”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *