Hristos a Înviat !? Cu adevărat a Înviat ?!

 Observ cu îngrijorare cum forțe anti-creștine atacă an de an creștinismul în tot ceea ce îl definește ca atare, mai cu seamă fiind atacată Ortodoxia.

Acum câtiva ani, de sărbătorile pascale, mare boom mediatic: s-a descoperit mormântul familiei lui Iisus, apoi, anul următor, tot de Paști, mare tămbălău mediatic despre ipotezele lansate de ”Codul lui Davinci” a lui Dan Brown. Ce au mai urmat ? Evanghelia lui Iuda, manuscrisele de la Qumran (așa-zisele evangheli apocrife), filmul ”Pasiunile lui Crist”, în care Iisus nu murea, ci fugea de pe cruce, și tot felul de alte articole insidioase care atacau Învierea Domnului (cum că nu ar fi fost mort, ci doar a leșinat pe cruce, că a fost în moarte clinică, și tot felul de alte bazaconii), toate acestea având un singur substrat: semănarea îndoieli în inimile creștinilor cu privire la viața și faptele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Mai nou, în același mod perfid, este atacată chiar Învierea Domnului, dar de o manieră perversă, simbolică. Despre ce este vorba ? Din ziarul Gândul (luciferic), aflăm că s-a lansat și la noi ”Controversa SFINTEI LUMINI de la Ierusalim: MIRACOL creștinesc sau TRUC chimic !?” .  Se reia o ipoteză fantezistă a unui individ din Grecia, care face o demonstrație de aprindere cu fosfor alb (care se auto-aprinde în contact cu aerul la temperatura de 34 grade celsius) a fitilelor unor lumânări.

Prin acest gen de ”dovezi științifice”, se caută a se face dovada faptului că pogorârea luminii și aprinderea lumânărilor la Mormântul Domnului, în noaptea de Înviere, nu este altceva decât o șarlatanie inventată în anul 1200 și perpetuată până astăzi.

De ce spun că se atacă în mod perfid credința în Învierea Domnului ? Păi, dacă Lumina nu vine în mod miraculos, ci o aprinde un popă hoțoman, atunci nu cumva e adevărată și povestea (răspândită de mai marii iudeilor imediat după Înviere) că de fapt Iisus nu a înviat, ci că trupul i-ar fost furat de către apostoli, din mormânt, în timp ce străjerii dormeau ?!

Astfel, se atacă chiar temelia credinței creștine, căci, spune apostolul, ”fără Înviere, zadarnică este credința”.

Și totuși, anumite fenomene rămân de neexplicat prin știința modernă și lasă muți până și pe cei mai înverșunați adepți ai teoriei ”științifice” a miracolului pogorârii luminii la Sfântul Mormânt, în noaptea de Înviere.

Nu se explică de ce, în atâtea sute de ani, nimeni nu a fost în stare să dovedească înșelătoria. Au fost făcute aproape anual, comisii de examinare a Sfântului Mormânt și a preotului care intră cu lumânările, și nu au reușit să descopere nici o înșelătorie. Cei mai vehemenți și insistenți în verificări au fost catolicii, deoarece la ei nu se aprinde niciodată Lumina prin pogorârea ei din Cer, motiv de eternă uimire și frustrare pentru cei mai credincioși dintre ei.

Nu se explică nici modul cu totul special în care se comportă focul lumânărilor imediat după pogorârea lui și împărțirea către credincioși. Am vorbit cu mai multe persoane care au asistat la acst miracol, și care mi-au relatat că este un foc neobișnuit, de un alb orbitor, imaterial, care nu arde în primele minute pe cel care îl primește, dovadă în acst sens fiind sutele de imagini cu credincioși care pun mâinile, fetele, părul și hainele în acest foc, fără a păți nimic. Dimpotrivă, bunica mea (Dumnezeu să o ierte, trecută la cele veșnice), îmi povestea că ea a simțit atingerea acelui foc dumnezeiesc ca pe ceva răcoros, care nu o ardea, ba chiar dimpotrivă !

E drept, după câteva minute, acel foc își schimba proprietățile, arzând ca orice foc obișnuit, dar acest fenomen nu poate fi explicat printr-o banală înmuiere în fosfor alb, a vărfurilor lumânărilor preotului ce intră în Sfântul Mormânt, unde se produce miracolul.

Mai mult, au fost cazuri (unul atestat de un martor pe care îl cunosc) când lumina s-a pogorât și a aprins spontan lumânările unor credincioși din mulțimea care aștepta (persoana respectivă îmi povestea că o fetiță de lângă ea a primit lumina direct, ca și cum un fulger imaterial i-ar fi aprins lumânarea, în acest fel).

Pe lângă toate acestea, mai am un singur argument, irefutabil: minunile pe care creștinii le trăiesc în viața lor. Doar azi de dimineață, în timp ce conduceam în drum spre casă, la radio România Cultural am ascultat o emisiune în care un bătrân preot care a fost deținut la Aiud povestea cum, la spovedanie, un deținut bolnav i s-a destăinuit că îl vede zilnic pe Mântuitor în celulă, la capul patului său, iar această vedenie se petrecea în stare normală, de veghe, și era însoțită de un miros ceresc. Pentru a se încredința că nu este o nălucire, acel deținut s-a rugat ca Dumnezeu să îi dea un semn, astfel ca și ceilalți tovarăși ai săi de celulă să perceapă prezența Mântuitorului, și astfel să aibă o confirmare a veridicității experienței lui. A doua zi, când Iisus i-a apărut din nou deținutului, toți ceilalți colegi de celulă au remarcat uimiți că în celulă se răspândise o mireasmă nepământească, minunată.

În fața unor astfel de dovezi ale unei Ortodoxii vii, în trăiri și minuni ACTUALE, atacurile urâtorilor de Dumnezeu cad neputincioase, iar noi ne putem recunoaște an de an, plini de creșință și bucuroși, cu strămoșescul salut: Hristos a Înviat ! Și răspunsul: Adevărat a Înviat !

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *