Să nu îi uităm pe sfinții mucenici ai închisorilor comuniste. Un poem de Valeriu Gafencu

Trăiesc flămând

Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie,
Frumoasă ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Și-i plin cu lacrimi și cu apă vie;
Potirul florii e o-mpărăție.

Când răii mă defaimă și mă-njură
Și-n clocot de mânie ura-și varsă,
Potirul lacrimilor se revarsă
Și-mi primeneste sufletul de zgură,
Atunci Iisus de mine mult Se-ndură.

Sub crucea grea ce mă apasă sânger
Cu trupu-ncovoiat de neputință,
Din când în când din cer coboar-un înger
Și sufletul mi-l umple cu credință;
M-apropii tot mai mult de biruință.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *