Profesorul Dinu Giurescu: Romanii au fost “taiati” din manualele de istorie ca să se piardă identitatea națională. UDMR transeaza Romania

UDMR transeaza Romania. INTERVIU. “Sa ne batem si cu spatele la zid”. VIDEO


În 10 februarie recent, „pe neobservate”, așa cum își dorește Marko Bela, senatorii Puterii au lăsat să treacă pe sub nasul Opoziției proiectul legii unei noi regionalizări a României, pus în operă de UDMR. Fără e explica de ce actualele opt regiuni de dezvoltare nu sunt bune, fără nici o presiune din partea UE și aparent fără nici o logică, liderii udemeriști au continuat practicarea a ceea ce știu ei cel mai bine: șantajul.

Din confruntarea cu partidele românești ahtiate după putere, astăzi, ca și ieri și alaltăieri, organizația cu rol de partid etnic a ieșit întotdeauna învingătoare. Pas cu pas, urmărindu-și programul și „viziunea” pe termen lung, UDMR a șantajat tot ce se putea, a obținut tot ce și-a dorit, a aplicat întregul „arsenal istoric” al gherilei etno-centriste, separatiste, autonomiste. Cu o doză uriașă de aroganță și sfidare, liderii așa-ziși „europeni” ai maghiarimii din România au avut curajul să propună guvernanților de la București refacerea hărții tragice din 1940, când pumnalul horthysto-hitleristo-mussolinian a fost înfipt în trupul Transilvaniei. Cum această sfidare nu e de ajuns pentru îndeplinirea planurilor autonomiste, UDMR face presiuni asupra guvernanților să treacă, în paralel, și Legea Minorităților prin asumarea răspunderii guvernului – metoda prin care guvernul Boc a dăruit de curând liderilor udemeriști istoria și geografia în limba maghiară, precum și o întinsă listă cu discriminări pozitive în învățământ. În acest mod, șefii celei mai însemnate minorități etnice din România obțin supra-drepturi orientate fățiș spre separatism etnic și chiar spre anularea de facto a unirii Transilvaniei cu Tara Mamă. Ne aflăm, practic, în stare de „alarmă la vedere”, cum se spune în aviație, deoarece UDMR nu mai face nici măcar un minim de efort pentru a-și masca intențiile. În acest context, de o gravitate extremă pentru destinul statului național unitar român, am considerat necesar să aflăm opinia unuia dintre marii istorici de la Academie, profesorul Dinu C. Giurescu.

„Potrivit Legii Educației, 92% dintre elevii români au mai puține drepturi decât 8% dintre elevii minorităților”

– „Repetabila alianță” dintre UDMR și partidele care s-au perindat până acum la putere, împlinește, azi-mâine, 20 de ani. Cum vedeți, domnule profesor, această evoluție?

– După 1990, minoritățile etnice, indiferent de numărul lor, au obținut un statut extrem de generos, având, printre altele, reprezentanți în parlament în mod automat. Se detașează la mare distanță maghiarii, conduși de UDMR – o entitate cu un statut nedefinit: nici partid politic, nici organizație neguvernamentală. Nu contează însă dacă este sau nu partid politic. Interesant este să urmărim ce a obținut UDMR participând la toate legislaturile și aproape la toate guvernele. Vă spun de pe acum: nu am nimic împotrivă dacă UDMR participă la guvernul central; ei au oameni bine pregătiți, trebuie să recunoaștem, iar mulți din generația mai bătrână, nu din cea tânără, vorbesc bine românește. Ca urmare, pot să aibă o contribuție pozitivă la gospodărirea treburilor țării. Unde încep lucrurile să se strice este acolo unde această organizație încearcă să obțină mai multe drepturi decât marea majoritate a românilor. O să mă refer la un domeniu pe care îl cunosc mai bine: Legea Educației. Această lege îi împarte pe școlari în două mari categorii: 92% din elevii români de școală generală și liceu au mai puține drepturi decât 8% din elevii minorităților. Foarte bine că tineretul minoritar are drepturi multe, dar vreau ca aceleași drepturi să fie extinse și asupra românilor. Atunci suntem de acord. Dar ca majoritatea să fie discriminată negativ în favoarea minorității e un lucru pe care nu-l înțeleg. Nu înțeleg cum o școală cu numai 5-6 elevi maghiari continuă să funcționeze, în timp ce o școală cu 10-15 elevi români se închide. Cea dintâi capătă personalitate juridică, în timp ce a doua nu. O anomalie! O lege foarte greu de înțeles. Al doilea exemplu: niciunul dintre cele 23 de „principii directoare” ale legii nu face trimitere la necesitatea cunoașterii istoriei, creației și civilizației românești. În schimb, când e vorba de minoritari, se spune explicit că trebuie să cunoască istoria, tradițiile, civilizația comunității respective. De acord să cunoască ei, dar de ce nu și noi? Mai mult, istoria este acceptată ca materie a „bacalaureatului național” numai la clasele umaniste, iar manualul de clasa a XII-a nu se mai numește „Istoria românilor”, ci, simplu, „Istorie”. Cui îi e rușine de istoria românilor? Curioasă scăpare…

– De ce credeți că i-au tăiat pe „români” din titlul manualului?

– Ca să se piardă identitatea națională a românilor. O spun cu toată seriozitatea, cu deplină răspundere: mai multe fapte asemănătoare merg către acest scop. Tineretul să nu mai aibă conștiința apartenenței la un neam. Să fie un tineret de ăsta, euro-atlantic, axat pe valori precum mall-uri, vacanțe, călătorii, braking news, vibe radio etc. Pentru minorități, vom avea însă manuale diferite, în limbile lor materne. În acest caz mă întreb de ce? Credeți c­-o să cunoască mai bine istoria și geografia României, dacă le-o traducem în maghiară sau germană? Mi se pare extrem de stranie această prevedere. Dacă vorbim, în context, de Tirolul austriac, atât de des invocat de UDMR, cred că germanii din Italia (din Tirol) ar fi foarte mirați dacă, într-o zi, li s-ar spune că vor învăța istoria Italiei în limba germană, și nu în italiană, cum se întâmplă în prezent. Ar fi uimiți să audă că limba italiană, limba statului în care trăiesc, le este predată ca limbă străină, cum se întâmplă cu limba română în școlile maghiare de la noi. Am senzația că toate aceste revendicări ale UDMR, satisfăcute „la moment” de majoritatea românească șantajabilă, tind la o separare completă a minorității maghiare de majoritatea românească: „Nu mai vreau să am de a face cu dumneata! Nici în educație, nici teritorial, nici ca simboluri, nimic. Să ne separăm!” Bine, dar totuși trăim într-un stat care are granițe recunoscute internațional, un stat național ce vine din istorie, sunt realități pe care nu le putem nega… „Ei, bine: noi vrem separare!” Aici mergem… Si-mi pun întrebarea: domnilor de la UDMR, doriți ca această separare, să-i zicem culturală, să ducă la o separare teritorială? Întrebare retorică, se înțelege…

„În viziunea UDMR județele ar urma să dispară”

– Prin Senat a trecut o lege hoțească, prin care UDMR urmărește să-și decupeze din România propria țară, mergând pe granițele trasate în 1940 de criminalii de război Horthy Miklos, Benito Mussolini și Adolf Hitler. Cât este de grav acest lucru, domnule academician?

– Pornind de la Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului European, Guvenul Român a inițiat și Parlamentul a aprobat Legea nr. 315/2004, privind dezvoltarea regională, stabilind opt regiuni de dezvoltare și păstrând împărțirea pe județe. În 2009, senatorii și deputații UDMR au înaintat Senatului o propunere legislativă pentru „modificarea și completarea Legii 315/2004″. Propunerea constă în formarea a 16 regiuni și 5 macroregiuni de dezvoltare, în locul celor 8 existente în prezent. Expunerea de motive nu explică de ce împărțirea pe cele 8 regiuni de dezvoltare din 2004 ar trebui înlocuită. De notat că denumirea de „județ” nu apare nicăieri în propunerea UDMR, ceea ce înseamnă că județele ar urma să dispară. Mai mult, cele 16 regiuni de dezvoltare reprezintă o fază intermediară, cu o durată de 3 ani, spre cele cinci macroregiuni, obligatorii, speră UDMR, din 2013. Desființarea județelor ar fi un unicum în Uniunea Europeană, unde asemenea unități teritoriale de bază există în continuare, în toate țările. Între cele 16 proiectate regiuni de dezvoltare, la nr. 14 figurează „Covasna-Harghita-Mureș”, fiind astfel reconstituită teritorial, pe baze etnice, fosta „Regiune autonomă maghiară” din anii 1952-1958. Insă aspectul cel mai grav existent în propunerea UDMR privește Macroregiunea de nord, trasată pe aceeași graniță cu cea atribuită Ungariei prin „arbitrajul” puterilor Axei din august 1940. Să fie o simplă coincidență? De ce n-au redesenat granițele din 1916, că tot același lucru ar fi fost? Coroborată cu Legea Statutului Minorităților și cu Legea Educației, regionalizarea „marca UDMR” urmărește clar desprinderea părții de nord și nord-vest a Transilvaniei, cu o suprafață de peste 50.000 de kilometri patrați, de sub suveranitatea statului român. Cred însă că nu se va ajunge aici dacă românii vor reacționa pentru apărarea individualității și drepturilor lor, respectând în același timp toate preceptele UE.

„Nu este prea complicat să se constituie un <nou stat> pe teritoriul unui stat european”

– Care ar putea fi urmările manevrelor udemeriste?

– Evenimente relativ recente (vezi fosta Iugoslavie) au demonstrat că nu este prea complicat să se constituie un „nou stat” pe teritoriul unui stat european, fie prin mijloace militare, fie altele, cu concursul susținut al mass-mediei internaționale. Este un posibil precedent care, adaptat, poate fi invocat și pus în practică și în România. Anume o detașare de facto, prin regionalizare și mijloace economice (investiții mari) menite să arate tuturor locuitorilor avantajele noii împărțiri teritoriale.

– Cum a fost posibil ca Senatul să adopte propunerea prin aprobare tacită?

– Printr-o manevră inițiată de liderul majorității PDL din Senat. Fapt e că o propunere de împărțire a României pe regiuni a trecut de una dintre Camere fără să fi avut loc nici un fel de dezbatere și nici un fel de discuție în public, fiind totuși vorba de o chestiune de interes național și care privește destinul a milioane de cetățeni români. Până și regimul comunist a fost mai… democratic la acest capitol decât autoritățile actuale. Când Ceaușescu a renunțat, în 1968, la împărțirea în raioanele și regiunile de tip sovietic, propunerea de revenire la județe a fost publicată în presă, cu harta respectivă, spre dezbatere publică. Iar definitivarea, atunci, în 1968, a ținut seamă și de opiniile venite din public, ca, de exemplu, constituirea a două județe, Brăila și Galați, în locul unuia singur, cum doreau inițial tovarășii. Asta a fost atunci. Dar e posibil oare ca, într-un sistem cu mai multe partide și presă liberă, constituirea unor noi regiuni de dezvoltare, cu consecințe ce pot duce foarte departe, să treacă pe tăcute, pe furiș, ascunsă cu totul opiniei publice?! Ne întrebăm pe bună dreptate: dorește actuala majoritate parlamentară – PDL, UDMR, UNPR și minorități – să destrame teritorial România?

Ion LONGIN POPESCU

Preluare din revista “Formula AS”
Reprodus si de Cotidianul.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *