Microunde si oameni iradiati

“Soarele este sursa noastră naturală de microunde cea mai puternică. Valoarea limită, impusă de către biroul pentru sănătate radiologică, pentru intensitatea radiațiilor scăpate din cuptoare cu microunde, este de aproximativ un miliard de ori mai mare decât valoarea intensității radiațiilor din întregul spectru de microunde emis de Soare. Este revoltător faptul că se permite un asemenea nivel de pierderi de radiații la cuptoarele cu microunde, iar și mai scandalos este faptul că în reclame copiii noștri sunt încurajați să învețe să folosească aceste cuptoare.”

Concluzia de mai sus aparține doctorului M.M. Zaret de la Facultatea de Medicină a Universității din New York și a fost prezentată în fața unei comisii a senatului Statelor Unite, în anul 1973, în urma unor cercetări privind acțiunea microundelor. În acea vreme, nivelul intensității microundelor artificiale de comunicație și al undelor radio de înaltă frecvență era apreciat în unele orașe ale S.U.A. ca fiind de 100-200 milioane de ori mai mare decât intensitatea radiațiilor de fond de frecvență înaltă, provenind de la Soare.

Din anii ’70 încoace, dezvoltarea aparaturii ieftine pentru producerea de microunde a dus la o răspândire și o aplicație largă a acestor aparate, însoțite implicit de o creștere neîncetată și amenințătoare a acestei invizibile poluări deosebit de grave, desemnate uneori prin sintagma “smog electronic”.

Acest “smog” invizibil a ajuns deja să fie prezent pretutindeni – ne pătrunde casele, locurile de muncă și cele de odihnă și este absorbit de organismul uman în proporție importantă, nu fără consecințe în ceea ce privește sănătatea.

Literatura care s-a strâns până acum în legătură cu acest fenomen, aduce o constelație întreagă de indicii și de argumente care arată că valorile curente ale intensității radiațiilor de microunde, fiind cu mult mai mari decât acelea ale radiațiilor naturale, sunt foarte dăunătoare sănătății.

Una dintre primele utilizări ale microundelor a fost pentru aparatele radar din timpul celui de-al doilea război mondial. De atunci, microundele și-au găsit o răspândire largă în diferite domenii: instalații de securitate a zborului, radare militare și de poliție, instalații de emisie TV, dotări de telefonie mobilă, aparate medicale de diatermie și cuptoare cu microunde. Totodată, numărul de aplicații industriale a crescut permanent și alarmant. Microundele sunt folosite pentru încălzire în instalațiile de prelucrare a cauciucului, precum și în cele de producere a hârtiei și a cartonului.

Iradierea în mediul ambiant

Microundele sunt reflectate de conductorii electrici și de anumite obstacole. Ca urmare, cu ajutorul antenelor speciale și al ghidurilor de microunde, acestea (microundele) pot fi concentrate în raze intense, care au o înaltă capacitate de direcționare. Microundele nu urmează curbura Pământului, și de aceea, atunci când sunt necesare transmisii pe distanțe mari, trebuie folosite relee de microunde sau, cu alte cuvinte, amplificatoare care captează semnalul, îl amplifică și apoi îl retransmit. În mod normal, amplificatoarele de microunde sunt poziționate la o distanță de aproximativ 50 km.  Chiar conductorii de curent ai rețelei naționale de electricitate și stâlpii acestora pot vibra în rezonanță cu radiația de înaltă frecvență, acționând astfel ca amplificatori care radiază din nou energia în mediu.

În anumite fabrici, puterea radiațiilor de microunde ajunge până la 1 milion de wați. Industriile de ceramică, de producere a materialelor sintetice și de prelucrare a pielii folosesc, de asemenea, microundele în procesul de producție. În afară de aceste aplicații, microundele  se mai folosesc și pentru uscarea baloturilor de stofă, a fructelor sau pentru sterilizarea alimentelor.

Oamenii absorb radiațiile de microunde care produc o încălzire anormală și nesănătoasă a corpului fizic. Posibilitatea apariției iminente a unor pericole, ca urmare a radiațiilor cu microunde, a determinat la începutul anilor ‘50 pe unii cercetători să traseze directive și norme cu privire la nivelurile intensității de radiație maxim acceptate.

Valori de siguranță determinate pe baza unor simple presupuneri

În anul 1953, H.P. Schwan, de la Universitatea din Pennsylvania, a propus ca nivelul maxim admis de iradiere cu microunde a omului să se limiteze la o densitate medie de putere de 100 wați/m2 sau, cu alte cuvinte, 10 mW/cm2. Propunerea lui Schwan, care era adresată U.S. Marine, rezultă dintr-un calcul conform căruia iradierea, prin forța ei de impact, nu ar trebui să mărească temperatura corpului cu mai mult de 1°C, deoarece se arăta că densități ale puterii de 10 ori mai mari ar putea provoca omului, prin încălzire, probleme grave de sănătate. Institutul Național American pentru Standarde (ANSI) a adoptat în 1966 această limită maxim-admisibilă pentru nivelul de radiație și, după aceea, numeroase țări vestice au adoptat standarde asemănătoare.

Din păcate, această limită maximală a iradierii, care mai este încă răspândită în majoritatea țărilor, nu a luat în considerație posibilitatea ca microundele să exercite și efecte atermale asupra sănătății. În principal în Europa, cercetătorii raportau, încă din anii ’50, efecte aproape de neobservat la prima vedere, dar cu consecințe grave și de lungă durată chiar și în cazul unor valori mici ale intensității radiațiilor de microunde, efecte care nu provin direct în urma unei încălziri. Însă aceste rapoarte au fost trecute cu vederea, în cea mai mare parte, de către cercetătorii americani. “În orice caz, scepticismul și bigotismul unora nu constituie un motiv suficient de puternic pentru stabilirea de norme”, subliniau “eminenții” cercetători americani R. Bowers și J. Frey.

Este revelator faptul că în fosta Uniune Sovietică au fost luate în considerație și efectele atermice, din moment ce această țară a stabilit ca limită maximă de iradiere a densității medii de putere 10 microwatt/cm2 pe zi de lucru, prin urmare, o valoare de 1000 de ori mai mică decât valoarea impusă de Statele Unite ale Americii și de celelalte țări europene, printre care și România.

Un adversar înverșunat al limitei inacceptabil de mari a nivelului de radiații din S.U.A. este profesorul S.M. Michaelson, de la Facultatea de Medicină a Universității Rochester. Cercetările profesorului Michaelson au fost susținute de U.S. Air Force.

R. V. Becker și G. Selden arătau următoarele: “Există motive economice convingătoare pentru care valoarea maxim admisibilă a densității medii de putere stabilită la 100 Wați/m2 sau 10 mW/cm2 să fie apărată cu orice preț. O coborâre a valorii limită ar reduce extinderea folosirii militare a radarului și ar tăia profiturile firmelor care livrează aparatura corespunzătoare. O valoare limită coborâtă ar reprezenta, în ultimă instanță, o veritabilă recunoaștere a faptului că vechea valoare este periculoasă, iar acest fapt ar deschide drumul pentru nenumărate solicitări de compensare pentru daune, din partea foștilor lucrători din armată și industrie.

Care sunt consecințele dăunătoare ale microundelor?

Este evident faptul că prin iradierea la o valoare mai mare a intensității câmpului de microunde, organismul uman este adus și el la o stare de “fierbere”, într-un mod asemănător alimentelor dintr-un cuptor cu microunde. Cuptoarele cu microunde folosesc o frecvență menită să încălzească și să pătrundă în profunzime alimentele. În sistemele de comunicație care includ telefonia mobilă de tip GSM, se folosește un spectru larg de frecvențe, iar gradul de absorbție al acestor radiații variază în funcție de frecvență.

Deși efectele microundelor asupra sănătății au fost studiate încă din anii ’40, abia la mijlocul anilor ’60 au fost disponibile suficiente date pentru a alarma cercetătorii.

În anul 1964, M.M. Zaret raporta generarea de cataracte capsulare  de către radiația de frecvență înaltă. Câțiva ani mai târziu, au apărut rapoarte cu privire la afectarea testiculelor și în general a glandelor sexuale atât la bărbat, cât și la femeie, după o iradiere repetată cu microunde. Ambele cazuri se refereau la intensități mari ale radiațiilor de microunde, care depășeau limita de 10 mW/cm2, situații care apar curent la radarele militare.

Mai alarmant este însă fluxul continuu de rapoarte științifice, conform cărora chiar și nivelurile reduse de iradiere cu microunde provoacă diverse simptome maladive, legate de sistemul nervos și de vasele sanguine. Acestea au fost evidențiate încă din anul 1973, de către dr. M.N. Sadchikove, la un simpozion în Varșovia, și publicate câțiva ani mai târziu. Sadchikove a prezentat datele rezultate în urma unui studiu făcut pe 1180 de muncitori, care erau supuși constant la o radiație de microunde de o intensitate de până la 3mW/cm2, în comparație cu o grupă de control formată din 200 de persoane, care nu fusese supusă nici unei iradieri cu microunde.  Rezultatele arătau că printre muncitorii expuși radiațiilor se înregistra o creștere importantă a afecțiunilor neurologice, ca de exemplu senzația de greutate în cap, oboseală, iritare, stări de frică, insomnii și pierderea parțială a memoriei. Aceiași muncitori sufereau și de o creștere importantă a simptomelor maladive ale sistemului circulator, precum și de o activitate redusă a inimii. Aceste simpome, deja tipice pentru ceea ce se mai numește “boala microundelor”, au fost cauzate de cantități ale radiației de microunde mult mai mici de 10 mW/cm2, valoare considerată în țările europene și în România ca fiind sigură și lipsită de pericole. Gradul redus de siguranță al acestei valori-limită a devenit evident în cazurile în care unii membri ai personalului militar au fost expuși accidental la radiațiile radar care au avut, pentru o perioadă scurtă de timp valori de numai 6 până la 9 ori mai mari decât granița de siguranță și care au dus totuși la consecințe deosebit de grave.

Într-un asemenea caz, un bărbat sănătos, de 54 de ani, a fost supus radiației radar pentru numai 80 de secunde. Imediat au apărut dureri puternice în zona pieptului și în zona capului. Pielea feței sale a fost roșie timp de 3 zile și au apărut crampe stomacale foarte puternice. Alte simptome neplăcute au mai continuat câteva săptămâni după aceea. În afară de aceasta, el a suferit de insomnie luni de zile și s-a confruntat cu stări de nervozitate. La 3 luni după iradiere, starea lui a devenit extrem de critică, iar la un control medical i-a fost pus diagnosticul de hipertonie arterială (tensiune crescută); 5 luni mai târziu, o consultație medicală amănunțită nu arăta nici o cauză secundară pentru tensiunea sa arterială foarte mare.

Într-un al doilea caz, un bărbat sănătos, de 21 de ani, a fost supus de mai multe ori, timp de 75 de secunde, la o radiație de o intensitate asemănătoare. A relatat simptome de început aproape identice, iar 4 luni mai târziu s-a constatat și la el o tensiune arterială mărită.

Cu un deceniu mai înainte, M.M. Zaret ajunsese și el la concluzia că există o legătură foarte strânsă între iradierea radar și tensiunea arterială mărită.

În legătură cu un alt caz de iradiere radar, M.M. Zaret spune: “Ceea ce nu este recunoscut pe deplin este faptul că iradierea repetată la valori subclinice (subclinic = care nu provoacă efecte clinice) poate duce totuși la situații patologice care nu sunt vizibile decât după un anumit timp”.

Între timp, experimentele pe animale au evidențiat un întreg spectru de efecte provocate de microunde, inclusiv perturbări ale bioritmului, sinteză mărită a proteinelor de către ficat, timus și splină, precum și capacitatea de a percepe direct radiațiile de microunde, sesizate ca un zgomot puternic în cap. Se relatează, în plus, că până și valori scăzute ale intensității radiațiilor de microunde au  cauzat apariția cancerului la animalele pe care se efectuau aceste experiențe.

Efecte genetice

Efectele potențiale cele mai îngrijorătoare ale “smogului electronic” sunt totuși cele genetice, provocate de radiația de frecvență înaltă.

În 1959, J.H. Heller și A.A. Teisceira Pinto au evidențiat pentru prima oară faptul că microundele conduc la afectarea cromozomilor. Experimentele au fost făcute pe vârfuri de căței de usturoi, folosind impulsuri foarte scurte de radiație, care au dus la o componentă termică minimală. Efectele observate au fost aproape identice cu acelea provocate de radiația ionizantă. Cercetările ulterioare, efectuate de Heller, au arătat că radiații slabe de microunde puteau provoca mutații ale celulelor de mamifere și insecte. În anii ’60 și ’70, acești cercetători au arătat că în cazul bacteriilor din genul Proteus (bacterii în formă de bastonașe, polimorfe), ADN-ul și  ARN-ul lor absorb radiațiile de 65-75 GHz și că microundele sunt în stare să perturbe mecanismele de reproducere la bacterii și chiar să provoace mutații ale genelor.

În aceeași perioadă, S. Baranski și colaboratorii săi au arătat că în celule umane expuse la microunde de 3GHz, de intensități mai joase decât granița acceptată ca sigură, de 10 mW/cm2, au loc vătămări ale cromozomilor.

O grijă suplimentară este provocată de felurile de mâncare pregătite special pentru cuptoarele cu microunde și care pot fi preparate chiar de copii, unii dintre acești mici bucătari neavând mai mult de 5-6 ani. În timp ce piața ce pregătește felurile de mâncare pentru copii, preparate la cuptoarele cu microunde, realizează profituri de peste 100 milioane dolari pe an, costurile pentru sănătate care se nasc de aici se ridică la mult mai mult. A expune copiii aflați încă în creștere, chiar și la niveluri reduse de radiații care provin din imperfecțiunile cuptoarelor, constituie totuși un risc mult prea mare.

În plus, nu sunt cunoscute riscurile consumării îndelungate de către copii și chiar de către oamenii maturi, a alimentelor preparate cu microunde, iar acest fapt poate duce la o altă catastrofă a sănătății, în numele creșterii economice și al gândirii comerciale oarbe.

Având în vedere variabilele necunoscute din acest domeniu, considerăm că părinții ar trebui să-și împiedice copiii (și să evite chiar și ei înșiși) să folosească cuptoarele cu microunde, alimentele supuse microundelor, și mai ales radiotelefoanele mobile.

Sursa: DeVeghePatriei

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *