Ortodoxia este atacată de extremismul internationalist

Conflictul dintre Occident șl Est n-a încetat niciodată, în lupta pentru impunerea autorității mondiale sunt sacrificate popoare, fără nici o remușcare. Acum, Ortodoxia este principala țintă a extremismului internaționalist promovat de oameni de cultură atât occidentali, cât și din estul Europei. Singura replică la acest val distructiv, care militează pentru mondializare, este naționalismul cumpătat. Vassily Gher. Vasilatos explică această acțiune a Occidentului într-un studiu intitulat „Este Occidentul împotriva culturii ortodoxe?”, publicat în numărul doi al revistei „Est-Vest”. Articolul reputatului sociolog grec este un răspuns la studiile și analizele unor gânditori occidentali, – cum ar fi, de exemplu, profesorul universitar Samuel Huntington

Vassily Gher. Vasilatos este li­cențiat în drept al Universității din Atena, are o licență în economie acor­dată de Pantheon, Paris, o licență în înalte științe politice acordată de Sorbona, Paris, o licență în sociologie acordată de Universitatea Paris X din Nan-terre, dar și specializări în dome­niul matematicii și psihanalizei. Toate acestea, precum și logica imbatabilă a autorului, sunt argumente pentru a publica studiul lui V.G Vasilatos
Noua Ordine

„După prăbușirea regimurilor co­muniste se constată schimbări impor­tante în modul de organizare a struc­turilor și funcționării statelor, econo­miilor, influențelor, culturilor etc., într-un cuvânt, a oricărei „echipe” a planetei, fie ea mare sau mică.

Aceste schimbări îi influențează în egală măsură atât pe creștinii occi­dentali cât și pe cei răsăriteni și, începând cu anul 1989, aceste schimbări au primit numele de „Noua Ordine”. Termenul de „Noua Ordine” este complet greșit, deoarece în prezent nu există nici un fel de ordine. Există, dimpotrivă, o dezordine la niv­el planetar, respectiv stadiul provizo­riu al Tranziției: între Vechea Organizare a lumii, structurată în jurul bipolarității SUA – URSS, în funcție de care toate drepturile, obligațiile, comportamentele, așteptările și sper­anțele noastre erau într-o mișcare continuă și uniformă, și între o nouă Organizare istorică a lumii care (ca organizare) încă nici nu ni s-a arătat și nici nu știm ce formă va îmbrăca.
Conflictul dintre civilizații

În numărul 3 al prestigioasei re­viste de talie internațională „Foreign Affairs”, profesorul Samuel Huntington, într-un remarcabil eseu, al cărui titlu este pus sub semnul întrebării, „Conflictul dintre civilizații”, se referă la Noua Ordine pe care, în propriile sale cuvinte, o denumește fie „Co­munitatea Mondială”, fie „Occidentul”, și care este înțeleasă ca un „pachet” de interese, ideologii și acțiuni. În concepția lui Samuel Huntington (S.H.), .Occidentul este împotriva tuturor”(p.39), în timp ce cultura Creștinilor Răsăriteni este considerată a fi inferioară culturii Creștinilor Occidentali. În realitate, Occidentul nu este în întregime împotriva Creș­tinilor Răsăriteni și nu toate țările occi­dentale fac parte din echipa în care se concentrează întreaga putere a Planetei. Această putere aparține „Noii Ordini” din care face parte și Turcia, ca țară periferică, dar puter­nică. Ca membră de drept a Noii Ordini și investită cu puteri depline de către aceasta, Turcia exercită o enormă influență în Balcani, respectiv în Albania, Bosnia, Macedonia, Bulgaria, cât și în țări asiatice precum Georgia, Irak (kurzii), Kirghistan etc. și până și în China. S.H. folosește în mod curent termenul de „Noua Ordine”, chiar dacă din mo­tive de stil recurge și la cel de „Occident”. Noi îl vom utiliza pe cel dintâi (Noua Ordine), dat fiind că este mai des întrebuințat.
Manipularea

Creștinismul Răsăritean (Ortodo­xia) este considerat a fi de calitate in­ferioară (din punctul de vedere a! civi­lizației și culturii), argumentul fiind acela că (în opinia lui S.H.), Creștinii Occidentali au avut șansa de a bene­ficia de valorile Renașterii, ale Iluminismului șl Democrației, în timp ce Creștinii Răsăriteni s-au aflat, timp de secole, sub stăpânire turcească șl țaristă, „deci în mod necesar au valori inferioare șl nu contribuie cu nimic la valorile Civilizației Occidentale”. Această concepție îi răpește Civilizației Creștine caracterul său omogen. Europa se împarte în Creștini Occidentali și Creștini Răsăriteni, primii devenind brusc superiori celor din urmă, superioritate care se de­finește prin diferență de cultură. De asemenea, Creștinii Răsăriteni „nu au nici o contribuție din punctul de vedere al valorilor Civilizației Occi­dentale”. Ideile lui S.H., asemănă­toare cu cele ale Noii Ordini, sunt lip­site de orice fundament.
Logica

1. Creștinismul constituie o civi­lizație omogenă și nu depinde nicide­cum de diferitele manifestări ale religiei și nici de gradul de colaborare dintre acestea. El își are originea într-o cultură fundamentală și arheti­pală șl este omogen pentru toți cred­incioșii, fie ei americani, europeni (oc­cidentali sau răsăriteni), australieni etc.

2. S.H. confundă subcultura nou­lui feudalism (speculă – manipularea informației – escrocherie tehnologică) a Noii Ordini cu un concept de cul­tură care, începând cu 1952, are o terminologie științifică proprie: în ac­cepția lui Kroeber și Kluckhohn, Culture. Aceasta derivă dintr-un mod­el de comportament sau din canoane care generează un anumit comporta­ment, respectiv din modele și canoa­ne (fie ele explicite, inferate sau im­plicite) care se învață pe baza unor simboluri. Canoanele, comporta­mentele și simbolurile constituie per­formanțele specifice ale grupurilor umane, performanțe care se materi­alizează, de pildă, în construcții, obiecte create de om etc. Nucleul de bază al fiecărei culturi este alcătuit din ideile tradiționale (de ex., cele care constituie o moștenire istorică dar care, în același timp, sunt supuse un­ui proces de selecție) și, mai ales, din valorile cărora aceste idei le dau naștere. Ce îl îndreptățește deci pe S.H. să susțină că există diferențe de cultură în contextul unui Creștinism omogen? Doar dacă nu cumva, prin cultură, el înțelege, de fapt diferențe de comportament sau poate de sub­cultura (cum ar fi cea a birocraților, a țărănimii etc.). Nu trebuie să uităm faptul că, în mod necesar, cultura produce ideologie și metode de legi­timare a ideologiei.

3. Creștinii Răsăriteni participă la Civilizația Apuseană, de exemplu, modul de organizare a universităților, un grad de cunoaștere a limbilor occi­dentale comparabil cu cel al vorbito­rilor nativi, forme occidentale de organi­zare a comerțului, a comunicațiilor, a sistemelor de calculatoare, a infor­mației etc. – păstrând însă obiceiurile culturale și identitatea Ortodoxiei. O parte din Noua Ordine (din țările occi­dentale, după S.H.) urmărește anihi­larea identității culturale și a obi­ceiurilor Creștinilor Răsăriteni, pe mo­tivul așa-zisei inferiorități a culturii răsăritene sau cel puțin o aservire funcțională prin: economie, politică, informații, tehnologie, rețele de tele­viziune, spiritualitate, geopolitică, de către cultura occidentală superioară, respectiv cultura Noii Ordini din care face parte și Turcia.

încotro?

Se urmărește transformarea celor 300 milioane de Ortodocși într-o colonie de proporții gigantice în care fiecare stat occidental să-și poată pune în practică propria politică colo­nială, economică și culturală îndrep­tată împotriva acestora. Ortodocșii ar deveni, astfel, o masă informă re­prezentând forță de muncă ieftină și debușeu al produselor de consum oc­cidentale, printre care spectacolele de proastă calitate, arta porno, sportul, violența, videoclipurile, într-un cuvânt, tot ceea ce duce la o pierdere a personalității și la o trans­formare a oamenilor în instrumente ale exploatării prin manipulare și con­sum în masă. Mania consumului și a distracțiilor ieftine întreținută prin in­termediul unor birocrații controlate, cum este cazul în Grecia, Bulgaria, Slovenia, Macedonia și chiar și în Rusia, constituie principalul mijloc prin care Noua Ordine pune piedici democrației de liberă alegere. Grecia este un exemplu clasic cu privire la modul în oare birocrația distruge o țară (plătită fiind de cetățean în unicul scop de a-l putea tortura sistematic) și aservește statul desființând De­mocrația. Legitimitatea acestei cam­panii împotriva Creștinilor Răsăriteni se bazează, deci, pe așa-numita su­perioritate a Creștinilor Occidentali și ne duce cu gândul la cea de-a patra Cruciadă care a avut drept rezultat je­fuirea Bizanțului (1204). Ea susține că imediat după prăbușirea Comun­ismului, Creștinismul a ÎNCETAT să mai fie o civilizație omogenă șl este ÎMPĂRȚIT actualmente, în mod arbi­trar, într-un Creștinism Răsăritean si unul Occidental. Unica forță, desigur, constituind-o cel din urmă. Avem aici de-a face cu o construcție teoretică ce servește intereselor Noii Ordini, re­spectiv ale Papei, ale papistașilor germani (deci nu ale tuturor ger­manilor), ale Turciei, ale unei anumite fracțiuni din capitalul internațional și ale unor diverși speculanți de pe întreaga planetă”.

http://curierulortodox.info

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *