Mai țin minte și acum primul meu calculator, un HC-85 negru, cu caset, pe care rulam progrmele copiate cu casetofonul de la televizor, de pe TVR. Apoi, am avut un Commodore 64, apoi un Commodore 128 (dup numrul de megabiți ai memoriei RAM), la care foloseam dischete mari, flexibile, iar mai apoi dischete mici. Am nzuit și eu ca toți copii, la un Sinclair Spectrum (mai țineți minte reclama cu ”v-am prins, vrjitoarelor !”?). Cnd am ajuns la primul pentium 1, erau deja n vog jocurile pe dischete mici, compacte, și apreau CD-romurile. Revelația internetului și a e-mailului m-a prins cu modem prin telefonul fix, cnd viteza maxim a modemului era de maxim 56 kilobiți (5% dintr-un mega !!!), dar de obicei viteza era de 12 k (atunci cnd prindea 24 sau 36, ziceai c l-ai prins pe Dumnezeu de un picior). Și toate astea n urm cu doar cțiva ani !!!

Unde s-a ajuns acum ? Pi, eu acas am la download, de pe torrente, viteza real de 9 mega pe secund (iau un material de 5 giga – ct are un dvd, ct m duc pn la buctrie s mi pregtesc o gustare pentru filmul de sear :))

Unde se va ajunge ?

Mai nou, Cercetatorii au stabilit un nou record mondial, reusind sa transfere peste 100 de terabiti de date pe secunda, prin intermediul unui singur cablu de fibra optica.

Ce cantitate de date reprezinta 100 de terabiti? Aproximativ 250 de discuri Blu-ray inregistrate pe ambele parti sau echivalentul a trei luni de rulaj de filme HD.

Experimentul a fost realizat de omul de stiinta Dayou Qian, in cadrul laboratoarelor NEC. A fost atinsa o rata de transfer de 101.7 terabiti pe secunda prin intermediul a 165 de kilometri de fibra.

Qian a obtinut acest record prin “inghesuirea” impulsurilor provenite de la 370 de lasere diferite intr-un singur impuls care ajungea la receptor.

Intre timp, o alta echipa de la Institutul National de Tehnologie a Informatiei si Comunicatiilor din Japonia reusea sa atinga aceiasi performanta prin dezvoltarea unei fibre cu sapte nuclee. Fiecare nucleu a transportat 5.6 terabiti pe secunda, insumand un total de 109 terabiti pe secunda.

In ciuda recordurile stabilite, vitezele de transfer de 100 de terabiti pe secunda se afla la cativa ani lumina de actualele capacitati. Drept exemplu, vitezele de transfer dintre New York si Washington DC ating numai cativa terabiti per secunda.

Savantii de la NEC sunt de parere ca primele aplicatii ale transferurilor de 100 de terabiti vor avea loc in centrele de date Google, Facebook sau Amazon.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *