Mascarada ”uciderii” lui Bin laden – reality show pentru fraieri

Osama Bin Laden. Inamicul public numărul unu – pentru unii. Martirul și eroul Islamului – pentru alții. Grație mass-mediei, o planetă întreagă cunoaște astăzi acest nume. Își va găsi el însă locul în Istorie ? Și care va fi acela ? Toate acestea sunt întrebări legitime care își caută răspunsul. Paradoxal însă, într-o lume a unei mass-medii agresive, excesive, informațiile autentice (și nu dezinformările) sunt extrem de puține. S-a scris și se va mai scrie încă mult despre rolul jucat de Bin Laden în campaniile armate ale lumii islamice, dar prea puțin despre ceea ce a însemnat moartea lui, modul în care a fost ”ucis” și scopul acestei ucideri. Qui prodest ? Cui a folosit personajul Bin Laden, cui a folosit imaginea lui în ultimii 10 ani, și cui folosește ”uciderea” lui ?

Probabil că mulți se vor întreba de ce scriu cuvântul ”ucidere” (referitor la persoana lui Osama) în ghilimele. Simplu: pentru că, potrivit unor surse din cadrul Serviciilor secrete americane, Bin Laden e mort din 2001. Astfel, potrivit lui Steve Pieczenik (consultant în cadrul Ministerului Apărării al SUA și secretar de stat adjunct sub trei administrații diferite, Nixon, Ford și Carter) acesta declara în aprilie 2002, cu peste nouă ani în urmă, în cadrul emisiunii Alex Jones Show că Bin Laden „era deja mort de luni de zile” și că guvernul a plănuit să aștepte momentul cel mai oportun din punct de vedere politic pentru a lansa subiectul și totodată cadavrul său. Pieczenik ar fi în poziția de cunoscător, având în vedere că l-a întâlnit personal pe Bin Laden și a lucrat cu el în timpul războiului împotriva sovieticilor în Afganistan, pe la începutul anilor 80.

Pieczenik a spus că Osama Bin Laden a murit în 2001, „nu pentru că forțele speciale l-ar fi ucis, ci pentru că medic fiind știu că medicii CIA l-au tratat și era înscris în registrul secret de informații cu sindromul Marfan”, adăugând că guvernul american știa că Bin Laden decedase dinaintea invadării Afganistanului.

Sindromul Marfan este o boală genetică degenerativă pentru care nu există nici un tratament permanent. Boala scurtează grav durata de viață a suferindului.

El a murit de sindromul Marfan, iar Bush junior știa despre asta, comunitatea serviciilor și informațiilor secrete știa despre el”, a declarat Pieczenik, specificând modul în care medicii CIA l-au vizitat pe Bin Laden în iulie 2001 la Spitalul American din Dubai.

El era deja foarte bolnav de sindromul Marfan, aflându-se pe moarte, așa că nimeni nu a trebuit să-l omoare”, a adăugat Pieczenik, declarând că Bin Laden a murit la scurt timp după atentatele de la 11 septembrie în reședința lui din Tora Bora.

Șocant ?! Deloc ! Orice persoană racordată cât de cât la ”bursa” informațiilor de pe piața serviciilor secrete (cineva care cunoaște pe cineva… știți povestea), a auzit că Bin Laden și cei care îl urmau au fost susținuți de CIA pentru instaurarea regimului taliban (islamic) – cu arme, muniție, logistică și instructori militari, pentru a stăvili invazia sovietică din Afganistan (vă mai amintiți seria Rambo – episodul din Afganistan, nu ? Faza în care Stalone – pardon, ”Rambo” – doboară elicopteru sovietic cu piatra – cam asta îi învățau și ei pe talibani – și iată unde au ajuns – cică oamenii lui Bin Laden au doborât cu praștia turnurile gemene – sau piloții avioanelor, e totuna !!!).

Odată ce ne-am lămurit despre acest lucru, ne punem întrebarea firească: de ce au vrut americanii să își belească un aliat, care i-a ajutat împotriva fostului Inamic Public – Agresorul Sovietic ?!

Răspunsul meu este unul ce corespunde mai multor cerințe și îl califică –ca și ipoteză de lucru – în topul celor mai verosimile variante:

Știm că Imperiul Sovietic a căzut odată cu pherestroika lui Gorbaciov, prilej de mare dezamăgire pentru păpușarii din spatele guvernului SUA, obișnuiți să conducă prin frica față de URSS, sugând bani pentru cursa înarmărilor. Deci trebuia creat urgent un nou inamic public. Islamul era cap de serie. Dar cum să îl faci urât de toată lumea ? Cum să faci înlocuirea ? Stalin, comunismul și KGB-ul fuseseră demonizați de propaganda democrațiilor vestice (pe bună dreptate) pentru crimele din lagărul comunist, teroarea prin care mențineau sistemul, agresivitatea și permanenta amenințare a unei conflagrații atomice. Islamul are sute de milioane de adepți în întreaga lume (ca și comunismul), deci devenea opozabil ”democrațiilor lumii civilizate” cu o singură condiție: să comită un act odios, abominabil, în ochii lumii întregi. Astfel, a apărut necesitatea înscenării unui 11 septembrie, care să demonizeze în direct, în ochii întregii lumi oripilate, terorismul islamic. Dar acest terorism avea nevoie de un nume. Comuniștii au avut liderii sovietici, urâți și temuți și în somn de fermierul neaoș, american. Islamul l-a avut pe Bin Laden. Decesul lui, cauzat de o boală incurabilă, anterior sau ulterior momentului 11 septembrie 2001, contează doar din perspectiva anonimatului. Era ținta perfectă: nu poți căuta și distruge un inamic care nu există. Dar corespundea perfect cerințelor: m[sliniu, asiatic, uscățiv, cu ochi strălucitori, febrili, de om fanatic, subjugat de ideea promovării adevăratului islam în lume, era antiteza perfectă a occidentalului alb, rotunjor și bonom, sceptic, moderat în convingeri și speriat de orice atitudini ferme, ce frizează extremismul.

Manevra a reușit, iar după 11 septembrie 2001 America a depășit în frică, teroare și ură contra Islamului, chiar și frica, teroarea și ura anti-comunistă pe care a trăit-o în perioada Crizei rachetelor cubaneze – din 1962, când tot fermierul își săpa cu frenezie buncăr anti-atomic de teama bombelor nucleare rusești instalate zice-se – în Cuba.

Și astfel a reânceput vânătoarea de fantome, de teroriști himerici, care probabil că nu au existat niciodată, sau dacă au existat, nu au avut nici o legătură cu evenimentele de la 11 septembrie, așa cum dă de înțeles, prea târziu, raportul Comisiei 9/11. Dar răul fusese deja făcut, opinia publică – manipulată de mass-media, credea deja cu tărie în existența terorismului islamic – și în pericolul reprezentat de acesta. Rocada cu pericolul comunist (apus) fusese înfăptuită cu succes !

Totuși, de ce au trebuit să îl ”omoare” pe Bin Laden abia acum ? Și de ce în acest fel ? Fără judecată, împușcat în propria casă, ca un animal ? În condițiile în care până și animalele au drepturi în America, cu tribunale speciale care le ”judecă”, ne întrebăm unde sunt drepturile celui mai urât om de pe planetă ? DE CE ?

Răspunsul este unul complex, și trebuie înțeles din perspectiva arhitecților Noii Ordini Mondiale, a scopurilor urmărite de aceștia. Ca orice eveniment din ultima perioadă, ”uciderea” lui Bin Laden este atât un test de evaluare a opiniei publice mondiale, cât și un pas înainte în dezvoltarea strategiei de tipul ”noi creem problema – ca să îți oferim soluția (ce consitituia de la început scopul în care a fost creeată problema)”. S-au ridicat unele voci care au conexat momentul linșării lui Bin Laden cu cel al haosului prăbușirii monedei americane. Se știe că de câteva luni, numai evenimente extreme (și ciudat de bine – picate la țanc) au salvat economia americană: Japonia a fost lovită de cutremure exact când se pregătea să dea de pământ cu dolarul american la bursă. Acum, taman când China se pregătea să arunce pe piață 3 bilioane de dolari, dornică să treacă pe euro sau orice altceva, America mai ia o gură de oxigen proclamându-și victoria asupra lui Bin Laden. Se știe că la astfel de momente, crește speranța, deci saltă un pic și economia. Probabil că a fost un avertisment și pentru Chinezi. Să vedem ce li se va întâmpla dacă prăbușesc dolarul. Îi invadează marțienii !? Sau să fi fost doar perdeaua de fum care a salvat administrația Obama de colapsul atingerii pragului de împrumut monetar (de la Federal Reserve Bank) – fără acordul Senatului !?

Din perspectiva mea, scopul urmărit a fost altul. Orice individ care a avut acces la o minimă educație, în condiții decente de civilizație, are sentimentul identității sale de om, de cetățean al unui stat, inseparabilă de existența anumitor drepturi – consfințite prin legi naționale și internaționale. Dreptul la viață. Dreptul la o judecată corectă și imparțială. Dreptul la apărare. Până și criminalii cei mai odioși ai regimului nazist au avut dreptul la un proces – înainte de a fi executați. Deci ideea de justiție socială este adânc înrădăcinată în concepția noastră despre justiție. Este rezultatul a milenii de evoluție socială a Umanității, de la lapidarea și masacrarea directă a unui membru al colectivității – până la procesul penal, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare al persoanei inculpate.

Primul pas spre involuție – ca experiment social – s-a făcut cu spânzurarea publică (transmisă în direct în întreaga lume) a altui aliat SUA, liderul irakian Sadam Hussein. Nimeni nu a comentat sălbăticia gestului în sine, fascinația morbidă și satisfacția animalică a mulțimilor dornice de ”liniște”, fericite că planeta a mai scăpat de un dictator dement.

Prin înscenarea uciderii lui Bin Laden, s-a mai făcut un pas către stadiul de animalitate și tribalism. Ucidere directă, a unui om bătrân, lipsit de apărare, fără nici o judecată. Scenariul, grotesc prin însăși maniera în care a fost gândit de către regizorii săi, conține toate elementele unui reality-show de cea mai joasă speță: violență gratuită (uciderea nevestei, care a încercat să îl protejeze cu propriul ei trup), uciderea unui om neânarmat, satisfacția umilirii inamicului (era în pijama, dar avea cusuți bani și numere de telefon în haine). Hmm, nu prea concordă cu imaginea demnă, dârză a unui om total dedicat unei cauze, care a trăit jumătate din viața lui privind moartea în ochi, în pustietatea aridă a munților afgani. Probabil că vom auzi mai târziu că s-a și târât pe jos ca un câine implorând să îi fie cruțată viața !?

Dincolo de satisfacția imbecilă a mulțimilor de americani adunați să ”sărbătorească” asasinarea inamicului public nr. 1 al Americii (în viziunea lor), această bucurie răutăcioasă, inumană, se constituie de fapt  într-un gest de reparație morală, de ”salvare a obrazului” unei americi cu pretenții de macho pe scena politică internațională, rănită în orgoliul ei masculin de atentatele de la 11 septembrie, și care astăzi își vede răzbunată suferința – în cel mai pur stil jidănesc (ochi pentru ochi, dinte pentru dinte), și care ne face să ne punem întrebarea: cât de mult din spiritul creștin al Părinților fondatori ai Americii a mai rămas în acest stat care își proclama credința în Dumnezeu pânăși pe bancnotele de 1 dolar (In God we trust…) !?

Dusă până la ultimele sale consecințe juridice, ”uciderea”lui Bin Laden capătă proporții tragicomice. Să presupunem că eu aș fi unul dintre mulții copii ai lui Bin Laden, rezultat în urma căsătoriei acestuia cu cele 16 neveste legitime pe care le-a avut. Probabil că moștenirea rămasă în urma lui Bin Laden este una substanțială, el fiind un saudit dintr-o familie foarte bogată, cu multe afaceri prospere. Cum fac dezbaterea succesiunii ?!! Mă duc la șeful comandoului, ucigașul tatălui meu, să îmi confirme că l-a ucis ”sigur” pe Ben Laden, că nu există nici o eroare în privința indentității  ”țintei” ?!! Îmi va elibera acesta un certificat de deces al lui Bin Laden ?! Sau să mă adresez spitalului CIA, unde acesta a murit de fapt în 2001 !?

CUM S-A AJUNS AICI !? ȘI DE CE ?

Pentru că acceptând uciderea fără judecată a lui Bin Laden, ipotetica profanare a trupului său – prin aruncarea în mare, deschidem cutia Pandorei, din care zboară în neant și ultima fărâmă de umanitate. Simțul Justiției, al Judecății ne-afectate de pasiunile răzbunării. De acum, oricine va putea omorâ fără judecată, pe loc, pe orice inamic public, suficient demonizat de către mass media. Nu că unii (unde Justiția se dovedește neputincioasă) nu ar merita acest lucru: probabil că mulți români și-ar dori ca un comando justițiar să năvălească în casa lui Nea Nelu – din Primăverii, să îi lanseze o boabă între ochi lui tanti Nina – sărită în apărarea zâmbărețului politruc care ne-a nenorocit tinerețea, pentru ca apoi să îi administreze ”emanatului” trandafiriu un tratament ”cosmetic” marca unității militare din Târgoviște – oferta decembrie 89.

De ce s-ar vrea eliminarea ultimei fărâme de justiție socială din dreptul penal internațional ? Pentru că unii doresc să își dovedească (și să ne demonstreze) că nu suntem altceva (în comparație cu ei) decât niște animale fără rațiune, însetate de sânge și răzbunare. Că putem fi manipulați cum vor ei. Că începând de azi, Umanitate se poate scrie și cu ”u” mic…

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *