Adevărata față a politicienilor români: COMUNIȘTI !!! Cine și cum s-au opus la votarea Legii privind instituirea Zilei Naționale a victimelor regimului comunist

IGNORANȚĂ // Ce argumente au invocat demnitarii români pentru a nu vota propunerea legislativă a lui Tudor Panțîru

Tevatura în jurul instituirii Zilei Naționale în memoria victimelor masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor și ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei și întreaga Basarabie a luat sfârșit. Camera Deputaților a Parlamentului României a adoptat recent propunerea legislativă inițiată de Tudor Panțîru. Legea prevede comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte activități menite să cinstească memoria românilor basarabeni și bucovineni. Astfel, în fiecare an, în perioada 31 martie – 2 aprilie, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune și Agenția Națională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre perioada ocupației sovietice din ținutul Herța, nordul Bucovinei și Basarabia, tratând evenimentele tragice menționate.

Citiți în interviul de mai jos, acordat de senatorul Tudor Panțîru, cât de anevoios s-a adoptat propunerea legislativă și cine s-a opus acesteia.

– Stimate dle Panțîru, de ce Guvernul României s-a opus propunerii dvs. privind instituirea unei zile naționale în care ar fi comemorate victimele regimului sovietic de la Fântâna Albă și din Basarabia?

E o întrebare care ar trebui adresată guvernului român. Oficialii români, întreaga mass-medie din România, la înmormântarea președintelui Poloniei, Kacinski, au deplâns victimele masacrului de la Katyn, mirându-se de memoria istorică a polonezilor, de demnitatea lor națională, a fost o zi de doliu național în România. Și atunci mi-am zis: cum se poate așa ceva? Vorbiți de victimele poporului polonez, dar uitați de propriile victime!

Se știe că au fost masacrați mult mai mulți români decât polonezi. Nu s-a spus niciodată niciun cuvânt. Și atunci am făcut acest proiect de lege care, spre surprinderea mea, a primit un aviz negativ de la guvern. Se spune că sub influența institutului dlui Tismăneanu, dar pentru mine contează poziția oficială a guvernului român.

Mai mult, în Senatul României aproape toate comisiile și senatul în plen au respins din nou proiectul de lege. Am participat la dezbateri în comisie, argumentele care se aduceau sunt absolut ridicole.

– De exemplu, ce argumente au fost invocate?

Unu. Unul din argumente era că institutul dlui Tismăneanu pregătește un proiect de lege privind comemorarea victimelor comunismului în România. Și ar fi mai nimerit ca chestiunea să fie introdusă acolo. Posibil, dar nu obligatoriu. Doi. Republica Moldova a făcut o comisie și ea însăși își va comemora victimele. Trei. Un argument și mai ridicol a fost că prin această lege s-ar încălca jurisdicția altor state, cum ar fi Republica Moldova.

Am respins aceste idei prin următoarele argumente: 1) Dacă ar fi o problemă de jurisdicție, atunci cum și-ar comemora evreii victimele holocaustului în toată lumea? 2) Românii de la Fântâna Albă și cei din Basarabia au fost masacrați nu pe criterii ideologice, ci etnice. A fost o politică de stat prin care se urmărea diminuarea elementului românesc și, ulterior, lichidarea acestuia. Argumentele acestea erau absolut ridicole, dar se vedea că e presiune din partea guvernului, majoritatea parlamentară susținea poziția guvernului. Și așa s-a ajuns că Senatul a respins în plen proiectul de hotărâre.

Camera Deputaților, sub influența guvernului, avea aceeași poziție de respingere. Dar, până la urmă (vreau să mulțumesc pe această cale presei, unei părți din presă, în primul rând Romanian Global News, presa din afară, parțial presa din Basarabia, care a reacționat la poziția lipsită de demnitate a Guvernului României și a majorității parlamentare), probabil, sub presiunea mass-media, guvernanții și-au revăzut în ultimul moment poziția.

Altă chestiune care a ajutat foarte mult este că Comisia juridică a Camerei Senatului, din care fac și eu parte, este comisia de fond care avizează acest proiect și, în mod repetat, a avizat în unanimitate pozitiv, chiar și după ce camera a reîntors la comisie proiectul meu de lege, comisia juridică l-a votat din nou în unanimitate pentru adoptare. Și, slavă Domnului, am ajuns să vedem proiectul acesta adoptat.

– La ce proiecte mai lucrați?

Am mai multe proiecte de legi, ce nu au încărcătura aceasta politică, care însă au menirea de a transforma declarația oficialităților de la București despre relația privilegiată cu R. Moldova în realitate, adică să trecem de la vorbe la fapte. Această relație privilegiată trebuie să se regăsească în legislație.

În acest sens, am pregătit mai multe proiecte de legi. De exemplu, săptămâna viitoare se va mai examina un proiect de lege care are din nou avizul negativ al guvernului.

Este vorba despre un proiect de lege care propune un amendament la Legea cu privire la regimul străinilor, în care basarabenii sunt puși laolaltă cu oricare străini. În particular, mă refer la situația studenților basarabeni nebursieri, care sunt obligați să plătească o taxă de 120 euro, taxă consulară, plus o taxă de 200 de roni, așa-numita taxă pentru permis de ședere, ca oricare african. Și mă întreb unde este relația de privilegiere? Din păcate, guvernul român se opune, așa că săptămână viitoare s-ar putea să avem din nou o respingere.

– Veți insista?

Încercăm. Un alt proiect de lege vizează veteranii Armatei române din Republica Moldova care, deși sunt recunoscuți ca veterani ai Armatei române, li s-a dat chiar și certificate de veterani ai Armatei române, nu pot beneficia de unele privilegii stipulate în legea cu privire la veterani ai Armatei române. Din păcate, și în acest caz guvernul se opune categoric.

– Dle Panțîru, vă mulțumesc pentru interviu și vă urez succes.

Interviu realizat de Ilie Gulca

O simplă confuzie?

Solicitat de JURNAL să explice poziția Guvernului României în cazul propunerii legislative lansată de Tudor Panțîru, senatorul PDL Viorel Badea, vicepreședinte al Comisiei pentru Politică Externă a Camerei Senatului din Parlamentul României, a menționat: „Poziția guvernului a fost determinată de o confuzie creată de un funcționar care a înțeles că este vorba de un moment al luptei anticomuniste, și nu despre ocupație. În România nu se știe nimic despre episodul de la Fântâna Albă. Ulterior, când s-a aflat despre ce este vorba, s-a votat. Eu am știut despre acest masacru și am votat pentru”.

Vladimir Tismăneanu: „Niciodată nu m-am opus comemorării victimelor totalitarismului”

Solicitându-l pe Vladimir Tismăneanu să comenteze afirmația făcută de Victor Roncea pe blogul său, care apare și în declarațiile lui Tudor Panțîru, că Guvernul României ar fi respins propunerea de a institui o zi națională pentru a comemora victimele regimului sovietic de la Fântâna Alba și cele din Basarabia sub influența „institutului Tismăneanu”, acesta ne-a răspuns: „IICCMER susține comemorarea victimelor comunismului atât în România, cât și în Moldova… Niciodată nu m-am opus comemorării victimelor totalitarismului. Aș spune că dimpotrivă, și pot proba documentar acest lucru.

Oricum, aș aminti că nu există un „institut Tismăneanu”, ci un Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) al cărui președinte executiv este dl profesor Ioan Stanomir, autor al unor importante studii despre comunism. Funcția mea este de președinte al Consiliului Științific”

Masacrul de la Fântâna Albă

La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-SusPătrăuții-de-JosCupcaCorcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română.

În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.

După masacru, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la cinci gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind încă în viață. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi până toți și-au dat duhul.

Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var. (Wikipedia)

Sursa: Jurnal Moldova

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *