Mult lume s-a ntrebat atunci, la 1935, i se mai ntreab i acum dac Petrache Lupu este un sfnt sau nu. Despre el au scris muli, unii de bine, alii de ru. Printele Dumitru Stniloaie vedea cu ochi buni „teofaniile” sale (artrile lui Dumnezeu), n timp ce un autor precum Mihail Urzic era pornit mpotriva sa i a minunilor nfptuite de acesta. Dar cine a fost oare Petrache Lupu?

ntr-o vineri, la 31 mai 1935, ciobanul Petre era pe cmp cu oile. Gngav i surd din natere, Petrache, cum era numit feciorul srac, era de o curenie sufleteasc foarte mare. Poate de aceea n acea zi i s-a artat Dumnezeu sub nfiarea unui btrn mbrcat n alb, „Moul”, cum i-a spus el ulterior. Stnd lng o salcie, „Moul” i-a spus c oamenii trebuie s se pociasc, altfel vor avea de ptimit… Acest mesaj trebuia s l spun ciobanul preotului satului, care urma s cheme lumea la credin adevrat i la fapte bune. Tnrul a fost uimit de prezena misterioas, dar n-a ndrznit s spun nimic. Cine l-ar fi crezut pe el? A doua vineri, Domnul i s-a artat din nou cu acelai mesaj. n zadar, cci tnrul nu a gsit curajul s i mplineasc vrerea. Iar cnd n a treia vineri consecutiv i-a fcut apariia Dumnezeu, ciobanii prezeni spun c l-au auzit pe biat vorbind cu o voce nevzut i c la sfrit a fost trntit la pmnt. Petrache a mrturisit mai apoi c a fost o mic pedeaps pentru neascultarea de a comunica preotului cele spuse de „Mo”. Din acel moment, viaa lui Petrache Lupu s-a schimbat, dar i cea a localitii sale, ntruct a nceput s propovduiasc oamenilor ntoarcerea la Dumnezeu.

Biserica este circumspect

Muli se ndreptau, se lsau de pcate, dar veneau i foarte muli bolnavi care au spus c s-au vindecat dup ce l-au atins pe ciobanul-profet. Ziarele vremii sunt pline de reportaje de la faa locului. Unele sunt pro, altele contra, nfiernd activitatea umilului cioban din Maglavit, ba acuznd autoritile i Biserica, pe motiv c ar profita de fenomen pentru a strnge bani. S-a spus chiar c banii donai plecau n saci la gar, iar pe drumul de fier ajungeau n vistieria armatei, care era de fapt n rzboi, i aa au fost, chipurile, ajutai soldaii la un moment dat, cnd nu mai avea statul fonduri pentru ei. Oamenii i spuneau deja „Sfntul de la Maglavit”, dar ct de sfnt este sau nu, asta nu putem ti cu adevrat. Nici mai-marii Bisericii noastre nu se pronun, i nici nu exist un dosar de canonizare, aa cum se procedeaz atunci cnd se dorete trecerea n calendar a unui om deja recunoscut de popor ca sfnt i ale crui fapte ar dovedi sfinenia. Vremea trebuie s hotrasc dac exist condiiile de canonizare.

Pe front, alturi de soldai

Cert este c omul nu avea niciun interes material, iar banii donai de credincioi nu mergeau n buzunarele sale. Petrache nu a vrut dect s ridice acolo o mnstire, ce nu a putut fi finalizat n timpul vieii sale din lipsa resurselor financiare. n plus, arlatan spiritual nu poate fi numit, deoarece el nsui s-a vindecat de muenie graie Celui de Sus. Ciobanul-profet a convins pe muli de adevrul celor povestite de el dup ce a venit n sat i a vorbit clar despre tot ce i s-a ntmplat, despre porunca lui Dumnezeu. Un fel de Moise, l-au numit unii. Tot presa vremii este cea care a consemnat vizitele unor personaliti la Maglavit. A fost acolo ierarhul locului de atunci, patriarhul Miron Cristea, care scria frumos despre el ntr-o revist bisericeasc, iar Regele Mihai i-a botezat fiul, n timp ce marealul Ion Antonescu l-a dus pe front ca s mbrbteze soldaii n rzboi.

Nu s-au gsit moate

Comunitii au interzis pelerinajele la Maglavit, iar pe Petrache l-a cercetat Securitatea de multe ori, a fost i nchis o vreme i se spune c n temni era foarte tcut, se ruga mult n tain, cu faa la perete. A murit n 1994, trupul fiindu-i ngropat n cimitirul satului. Zilele trecute a fost renhumat lng peretele bisericii din mnstirea de la Maglavit. Nu s-au gsit moate, aa cum credeau muli oameni.
Petrache Lupu a fost cstorit de dou ori i a avut un biat, Mihai.
Prima ntlnire cu Dumnezeu

Petrache Lupu a povestit astfel prima lui ntlnire cu Dumnezeu:
„La buturugi, cnd l-am vzut, m-am ngrozit de fric. El mi-a zis:
– S nu-i fie fric! Am s-i dau curaj i-am s-i spun o vorb.
– Bine, «Moule», spune.
– S te duci s spui la lume, cu cine te-ntlneti pe cale, s-i spui: Dac nu ne pocim, dac nu inem srbtorile, dac nu ne ducem la biseric s ne rugm la Dumnezeu de sntate, dac nu inem posturile, dac nu ne ducem la pop… atunci foc, atunci ne rupe muncile noastre, frailor!… S nu mai facem fapte rele, s nu mai rdem de fraii notri, s ne unim cu toii la faptele bune, s nu mai arunce nimeni copiii pe la gropi… i s nu ne mai dumnim (…) Nimeni s nu fure, s nu pun foc, s nu ia dreptul altuia! S ne unim cu toate neamurile noastre! S facem fapte bune, c de nu – moarte, c de nu – foc! (…) Ne ia tot, ne canonete fr munc i toat Rumnia nu e nimic… E ru, frailor, de noi toi, dac nu ne pocim, cu vorba care m-a trimis pe mine «Moul», i n-ai cu ce ine nimic: nici bou, nici cal, nici oaie, nici porc, nici pasre, nici nimic. A venit un nor ptrat, a disprut n el i nu l-am mai vzut. i-am plecat la oi”.

Contestat de oamenii de stiinta

Spre deosebire de fostul sau tovaras de guvernare Argetoianu, N. Iorga trateaza cu sarcasm Maglavitul intr-un editorial aparut pe 16 octombrie 1935 in “Neamul Romanesc”: “De ce nu se deschid oare portile tuturor caselor de nebuni din Romania, unde sunt atatia oameni buni, religiosi si care au viziuni inca mai curioase decat a <>, care cere insistent sa i se puie un scaun in altar, pana ce preotul satului se lasa convins sa nu mai ingaduie pe stapanul Cerurilor sa ramaie in picioare?” O comisie medicala descinsese in septembrie 1935 la Maglavit, prilej pentru C. Cristobald sa relateze in “Zorile”: Azi a sosit in localitate, insotit de un stat major de medici, cunoscutul savant neurolog, profesor dr. Gheorghe Marinescu, insarcinat de Ministerul Sanatatii sa faca cercetari la fata locului si sa supuie la un examen fiziologico-psihologic pe Petrache Lupu… Cand comisia s-a apropiat de locul unde predica Petrache Lupu, peste 50.000 de oameni, condusi de mai multi preoti, printre care si preotul Ouatu, de la biserica Ghencea din Capitala, au tabarat cu ciomege si furci, cerand indepartarea doctorilor de Maglavit. (…) Tribuna in care izbutisera medicii sa se retraga in consult cu Petrache Lupu a fost luata cu asalt.

Profesorul Marinescu a fost la doi pasi sa fie linsat. El a fost salvat de interventia ciobanului, care l-a obligat insa pe profesor sa tina un discurs multimii, careia sa-i spuna ca si el crede in minune si ca Petrache nu e nebun. Profesorul s-a executat si a dat mana cu ciobanul in vazul tuturor.” Acelasi numar din “Zorile” reproduce si parerea, senina si temperata, formulata de neurolog: “Pentru mine nu e nici o indoiala ca Petrache Lupu e un om de perfecta buna credinta, e un halucinat… Nu cred ca el reprezinta realmente un pericol pentru masele lipsite de cultura. (…) Discutia in jurul <> de la Maglavit conduce fatal la aceea a posibilitatii sau imposibilitatii miracolelor, iar oamenii de stiinta si reprezentantii clerului, pornind de la premise diferite, nu se vor intelege niciodata asupra acestui punct.” Circa 15 ani mai tarziu, psihologul clujean Nicolae Margineanu va imparti pentru un timp cu Petrache Lupu celula din subsolul fostului Minister de Interne, devenit ulterior sediul comitetului central al partidului totalitar. Si lui Nicolae Margineanu, Petrache Lupu i-a lasat impresia unui om de o desavarsita candoare sufleteasca.

Spre deosebire de psiholog, care a ispasit nenumarati ani de inchisoare, Petrache Lupu a fost eliberat dupa cateva luni. Se adevereau astfel previziunile cuprinse intr-un horoscop al ciobanului tiparit in anul 1936 in revista “Vremea”, pe o pagina intreaga, de un anonim care preciza ca nu este crestin. Autorul spunea ca Petrache Lupu va trece prin multe incercari – atunci, in 1936, era in culmea gloriei -, va fi chiar privat de libertate, insa va scapa din toate si va trai mult. A trait 87 de ani. Prin anii ‘70 s-au dus la Maglavit doi ziaristi de la “Magazin istoric” sa-l ispiteasca, insa n-au smuls nici un fel de retractare de la “pasnicul cooperator”. Ultimul ziarist care l-a abordat, tot fara succes, in regimul trecut, a fost Ovidiu Ioanitoaia de la “Flacara” lui Adrian Paunescu.

Apreciat la nivel inalt

Lui Petrache Lupu i-a botezat Regele un copil, iar maresalul Antonescu l-a dus cu avionul pe front sa le vorbeasca soldatilor, prilej cu care a prevestit infrangerea Germaniei. Mitropolitul Nicolae Balan l-a introdus in Sf. Altar prin Usile Imparatesti, gest necanonic, prerogativa aceasta fiind rezervata exclusiv episcopilor si Suveranului uns de Biserica. Intr-o carte aparuta in 1940, “Minuni si false minuni”, arhitectul Mihai Urzica a respins teofaniile ciobanului de la Maglavit, deopotriva cu “viziunea” viitoarei maici Veronica de la Vladimiresti din 1936, pe care parintele Arsenie Papacioc a calificat-o textual de impostoare.

In 1957, fiul presedintelui Duminica al nou-infiintatei gospodarii colective din Maglavit a pus pe foc toate icoanele adunate pentru manastirea preconizata in locul zis “La Buturugi”. Tanarul Duminica si-a pierdut vederea pe loc, faptul a produs consternare si satisfactie la Maglavit, iar dregatorii comunisti l-au dus pe autorul sacrilegiului cu avionul in URSS, unde a fost operat de celebrul oftalmolog Filatov.

http://piatza.net

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *