Fenomenul de la Maglavit

Multă lume s-a întrebat atunci, la 1935, și se mai întreabă și acum dacă Petrache Lupu este un sfânt sau nu. Despre el au scris mulți, unii de bine, alții de rău. Părintele Dumitru Stăniloaie vedea cu ochi buni „teofaniile” sale (arătările lui Dumnezeu), în timp ce un autor precum Mihail Urzică era pornit împotriva sa și a minunilor înfăptuite de acesta. Dar cine a fost oare Petrache Lupu?

Într-o vineri, la 31 mai 1935, ciobanul Petre era pe câmp cu oile. Gângav și surd din naștere, Petrache, cum era numit feciorul sărac, era de o curățenie sufletească foarte mare. Poate de aceea în acea zi i s-a arătat Dumnezeu sub înfățișarea unui bătrân îmbrăcat în alb, „Moșul”, cum i-a spus el ulterior. Stând lângă o salcie, „Moșul” i-a spus că oamenii trebuie să se pocăiască, altfel vor avea de pătimit… Acest mesaj trebuia să îl spună ciobanul preotului satului, care urma să cheme lumea la credință adevărată și la fapte bune. Tânărul a fost uimit de prezența misterioasă, dar n-a îndrăznit să spună nimic. Cine l-ar fi crezut pe el? A doua vineri, Domnul i s-a arătat din nou cu același mesaj. În zadar, căci tânărul nu a găsit curajul să Îi împlinească vrerea. Iar când în a treia vineri consecutiv și-a făcut apariția Dumnezeu, ciobanii prezenți spun că l-au auzit pe băiat vorbind cu o voce nevăzută și că la sfârșit a fost trântit la pământ. Petrache a mărturisit mai apoi că a fost o mică pedeapsă pentru neascultarea de a comunica preotului cele spuse de „Moș”. Din acel moment, viața lui Petrache Lupu s-a schimbat, dar și cea a localității sale, întrucât a început să propovăduiască oamenilor întoarcerea la Dumnezeu.

Biserica este circumspectă

Mulți se îndreptau, se lăsau de păcate, dar veneau și foarte mulți bolnavi care au spus că s-au vindecat după ce l-au atins pe ciobanul-profet. Ziarele vremii sunt pline de reportaje de la fața locului. Unele sunt pro, altele contra, înfierând activitatea umilului cioban din Maglavit, ba acuzând autoritățile și Biserica, pe motiv că ar profita de fenomen pentru a strânge bani. S-a spus chiar că banii donați plecau în saci la gară, iar pe drumul de fier ajungeau în vistieria armatei, care era de fapt în război, și așa au fost, chipurile, ajutați soldații la un moment dat, când nu mai avea statul fonduri pentru ei. Oamenii îi spuneau deja „Sfântul de la Maglavit”, dar cât de sfânt este sau nu, asta nu putem ști cu adevărat. Nici mai-marii Bisericii noastre nu se pronunță, și nici nu există un dosar de canonizare, așa cum se procedează atunci când se dorește trecerea în calendar a unui om deja recunoscut de popor ca sfânt și ale cărui fapte ar dovedi sfințenia. Vremea trebuie să hotărască dacă există condițiile de canonizare.

Pe front, alături de soldați

Cert este că omul nu avea niciun interes material, iar banii donați de credincioși nu mergeau în buzunarele sale. Petrache nu a vrut decât să ridice acolo o mănăstire, ce nu a putut fi finalizată în timpul vieții sale din lipsa resurselor financiare. În plus, șarlatan spiritual nu poate fi numit, deoarece el însuși s-a vindecat de muțenie grație Celui de Sus. Ciobanul-profet a convins pe mulți de adevărul celor povestite de el după ce a venit în sat și a vorbit clar despre tot ce i s-a întâmplat, despre porunca lui Dumnezeu. Un fel de Moise, l-au numit unii. Tot presa vremii este cea care a consemnat vizitele unor personalități la Maglavit. A fost acolo ierarhul locului de atunci, patriarhul Miron Cristea, care scria frumos despre el într-o revistă bisericească, iar Regele Mihai i-a botezat fiul, în timp ce mareșalul Ion Antonescu l-a dus pe front ca să îmbărbăteze soldații în război.

Nu s-au găsit moaște

Comuniștii au interzis pelerinajele la Maglavit, iar pe Petrache l-a cercetat Securitatea de multe ori, a fost și închis o vreme și se spune că în temniță era foarte tăcut, se ruga mult în taină, cu fața la perete. A murit în 1994, trupul fiindu-i îngropat în cimitirul satului. Zilele trecute a fost reînhumat lângă peretele bisericii din mănăstirea de la Maglavit. Nu s-au găsit moaște, așa cum credeau mulți oameni.
Petrache Lupu a fost căsătorit de două ori și a avut un băiat, Mihai.
Prima întâlnire cu Dumnezeu

Petrache Lupu a povestit astfel prima lui întâlnire cu Dumnezeu:
„La buturugi, când l-am văzut, m-am îngrozit de frică. El mi-a zis:
– Să nu-ți fie frică! Am să-ți dau curaj și-am să-ți spun o vorbă.
– Bine, «Moșule», spune.
– Să te duci să spui la lume, cu cine te-ntâlnești pe cale, să-i spui: Dacă nu ne pocăim, dacă nu ținem sărbătorile, dacă nu ne ducem la biserică să ne rugăm la Dumnezeu de sănătate, dacă nu ținem posturile, dacă nu ne ducem la popă… atunci foc, atunci ne rupe muncile noastre, fraților!… Să nu mai facem fapte rele, să nu mai râdem de frații noștri, să ne unim cu toții la faptele bune, să nu mai arunce nimeni copiii pe la gropi… și să nu ne mai dușmănim (…) Nimeni să nu fure, să nu pună foc, să nu ia dreptul altuia! Să ne unim cu toate neamurile noastre! Să facem fapte bune, că de nu – moarte, că de nu – foc! (…) Ne ia tot, ne canonește fără muncă și toată Rumânia nu e nimic… E rău, fraților, de noi toți, dacă nu ne pocăim, cu vorba care m-a trimis pe mine «Moșul», și n-ai cu ce ține nimic: nici bou, nici cal, nici oaie, nici porc, nici pasăre, nici nimic. A venit un nor pătrat, a dispărut în el și nu l-am mai văzut. Și-am plecat la oi”.

Contestat de oamenii de stiinta

Spre deosebire de fostul sau tovaras de guvernare Argetoianu, N. Iorga trateaza cu sarcasm Maglavitul intr-un editorial aparut pe 16 octombrie 1935 in “Neamul Romanesc”: “De ce nu se deschid oare portile tuturor caselor de nebuni din Romania, unde sunt atatia oameni buni, religiosi si care au viziuni inca mai curioase decat a <>, care cere insistent sa i se puie un scaun in altar, pana ce preotul satului se lasa convins sa nu mai ingaduie pe stapanul Cerurilor sa ramaie in picioare?” O comisie medicala descinsese in septembrie 1935 la Maglavit, prilej pentru C. Cristobald sa relateze in “Zorile”: Azi a sosit in localitate, insotit de un stat major de medici, cunoscutul savant neurolog, profesor dr. Gheorghe Marinescu, insarcinat de Ministerul Sanatatii sa faca cercetari la fata locului si sa supuie la un examen fiziologico-psihologic pe Petrache Lupu… Cand comisia s-a apropiat de locul unde predica Petrache Lupu, peste 50.000 de oameni, condusi de mai multi preoti, printre care si preotul Ouatu, de la biserica Ghencea din Capitala, au tabarat cu ciomege si furci, cerand indepartarea doctorilor de Maglavit. (…) Tribuna in care izbutisera medicii sa se retraga in consult cu Petrache Lupu a fost luata cu asalt.

Profesorul Marinescu a fost la doi pasi sa fie linsat. El a fost salvat de interventia ciobanului, care l-a obligat insa pe profesor sa tina un discurs multimii, careia sa-i spuna ca si el crede in minune si ca Petrache nu e nebun. Profesorul s-a executat si a dat mana cu ciobanul in vazul tuturor.” Acelasi numar din “Zorile” reproduce si parerea, senina si temperata, formulata de neurolog: “Pentru mine nu e nici o indoiala ca Petrache Lupu e un om de perfecta buna credinta, e un halucinat… Nu cred ca el reprezinta realmente un pericol pentru masele lipsite de cultura. (…) Discutia in jurul <> de la Maglavit conduce fatal la aceea a posibilitatii sau imposibilitatii miracolelor, iar oamenii de stiinta si reprezentantii clerului, pornind de la premise diferite, nu se vor intelege niciodata asupra acestui punct.” Circa 15 ani mai tarziu, psihologul clujean Nicolae Margineanu va imparti pentru un timp cu Petrache Lupu celula din subsolul fostului Minister de Interne, devenit ulterior sediul comitetului central al partidului totalitar. Si lui Nicolae Margineanu, Petrache Lupu i-a lasat impresia unui om de o desavarsita candoare sufleteasca.

Spre deosebire de psiholog, care a ispasit nenumarati ani de inchisoare, Petrache Lupu a fost eliberat dupa cateva luni. Se adevereau astfel previziunile cuprinse intr-un horoscop al ciobanului tiparit in anul 1936 in revista “Vremea”, pe o pagina intreaga, de un anonim care preciza ca nu este crestin. Autorul spunea ca Petrache Lupu va trece prin multe incercari – atunci, in 1936, era in culmea gloriei -, va fi chiar privat de libertate, insa va scapa din toate si va trai mult. A trait 87 de ani. Prin anii ‘70 s-au dus la Maglavit doi ziaristi de la “Magazin istoric” sa-l ispiteasca, insa n-au smuls nici un fel de retractare de la “pasnicul cooperator”. Ultimul ziarist care l-a abordat, tot fara succes, in regimul trecut, a fost Ovidiu Ioanitoaia de la “Flacara” lui Adrian Paunescu.

Apreciat la nivel inalt

Lui Petrache Lupu i-a botezat Regele un copil, iar maresalul Antonescu l-a dus cu avionul pe front sa le vorbeasca soldatilor, prilej cu care a prevestit infrangerea Germaniei. Mitropolitul Nicolae Balan l-a introdus in Sf. Altar prin Usile Imparatesti, gest necanonic, prerogativa aceasta fiind rezervata exclusiv episcopilor si Suveranului uns de Biserica. Intr-o carte aparuta in 1940, “Minuni si false minuni”, arhitectul Mihai Urzica a respins teofaniile ciobanului de la Maglavit, deopotriva cu “viziunea” viitoarei maici Veronica de la Vladimiresti din 1936, pe care parintele Arsenie Papacioc a calificat-o textual de impostoare.

In 1957, fiul presedintelui Duminica al nou-infiintatei gospodarii colective din Maglavit a pus pe foc toate icoanele adunate pentru manastirea preconizata in locul zis “La Buturugi”. Tanarul Duminica si-a pierdut vederea pe loc, faptul a produs consternare si satisfactie la Maglavit, iar dregatorii comunisti l-au dus pe autorul sacrilegiului cu avionul in URSS, unde a fost operat de celebrul oftalmolog Filatov.

http://piatza.net

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *