Mai avem nevoie de modele !? Dacă Superman ar muri…

Întrebarea e cât se poate de serioasă. Ce s-ar întâmpla dacă Superman ar muri? În ultima producție Warner Bros., Superman moare. În ianuarie, presa americană semnala cea mai șocantă moarte din industria benzilor desenate: decesul super-eroului Human Torch. Cum să reacționăm atunci când ne mor eroii?

super-eroi

Publicul este atras irezistibil de poveștile cu super-eroi. Este și motivul pentru care Hollywoodul a aruncat, în ultimii ani, o mulțime de super-eroi pe marele ecran: incredibilul Hulk, Spiderman, Batman, Superman, X-Men, urmând ca în lunile următoare să îi cunoaștem pe Thor, Green Lantern, Captain America sau pe The Avengers. Cu sau fără mască, cu puteri supranaturale sau doar cu arme, super-eroii plac unor categorii de public uimitor de diverse. Plac pentru că întruchipează niște standarde – fizice, intelectuale sau morale – la care visează destul de mulți. Plac pentru că, în adâncul omului, este sădită credința că există bine și rău, și că binele trebuie și poate să învingă răul.

Dincolo de super-eroii de azi – Superman et comp. – regăsim portretul eroului cu puteri mai mult sau mai puțin (ne)pământene și cu idealuri nobile încă din cele mai vechi timpuri, de la anticii Ghilgameș și Enkidu, până la elenii Heracle, Tezeu și Perseu sau gasconul D’Artagnan și cavalerul Pardaillan. Pare că, dintotdeauna, omenirea a simțit că trebuie să fie salvată și a sperat că există cineva suficient de puternic pentru a o salva.

Eroii din cărți sau din filme sunt însă personaje fictive. Faptele lor sunt doar scenarii. Iar dacă Superman a murit, în episodul următor poate să fie readus la viață. În viața reală însă, eroii pot să-și piardă lesne aura strălucitoare, pentru că nu există niciun scenarist care să-i protejeze de propriile fapte. Și iată de ce spun lucrul acesta…

Am scris, în 2008, un articol pentru Semnele timpului: „Firul de nisip – povestea lui Greg Mortenson”. Povestea era impresionantă. Un american rătăcit în cursul unei ascensiuni pe vârful K2, a ajuns într-un sat din Pakistan. Înduioșat de sărăcia sătenilor, Mortenson a decis să îi ajute construind o școală pentru copiii lor. Ulterior, inițiativa lui s-a extins, americanul construind câteva zeci de școli pentru copiii săraci din Pakistan și Afganistan. Cartea în care Mortenson și-a prezentat „aventurile filantropice” în Asia a fost, pentru multe luni de zile, unul dintre bestsellerurile din topul New York Times. Scriam atunci că dacă muți un fir de nisip, schimbi lumea și îl aduceam ca exemplu pe Mortenson. Recent, povestea firului de nisip s-a dezumflat.

Postul american CBS a dezvăluit în emisiunea 60 Minutes că lucrurile nu stau chiar atât de… eroic în cazul lui Mortenson. Publicația Time a scris, în urma dezvăluirilor făcute de jurnaliștii de la CBS, că multe dintre faptele prezentate în cartea lui Mortenson nu sunt exacte și că nu este exclus ca unele dintre ele să fie pur și simplu fictive. Greg Mortenson a negat acuzațiile însă, o simplă trecere în revistă a subiectului în presă indică un fapt cert: eroul a murit.

Articolul „Firul de nisip” a fost unul dintre textele pe care le-am scris cu entuziasm. Am vrut și mi-a plăcut să cred într-un om care schimbă lumea, care acționează animat de idealuri înalte și care demonstrează că „se poate”. Și nu am fost singurul fascinat de povestea lui Mortenson. O dovedesc cele 3 nominalizări ale sale la Premiul Nobel pentru Pace. Însă, nu îmi este rușine că am crezut în Mortenson. Pentru că dincolo de prăbușirea „eroului” de pe postament, îmi păstrez credința că sunt oameni care schimbă lumea. Și nu mă gândesc la „supermenii” de poveste, ci la exemple concrete, cum sunt cei 50 de eroi de la Fukushima, care au rămas să lucreze la centrala nucleară, știind că expunerea la radiații le va fi fatală. Mă gândesc la Nick Vujicic și la tânăra Lizzie Velasquez care, în ciuda handicapurilor, luptă cu viața, depășesc obstacolele și reușesc să îi inspire și pe alții. Mă gândesc la creștinii care au sărit în ajutorul victimelor tornadelor din Statele Unite sau al japonezilor loviți de cutremur și tsunami. Mă gândesc la băiețelul din Australia care și-a pierdut viața în timpul inundațiilor din ianuarie, pentru că a preferat să fie salvat mai întâi fratele său mai mic. Mă gândesc la John Wood care a renunțat la jobul de la Microsoft pentru ca să se implice în educarea copiilor din țările lumii a treia și la Babar Ali, un adolescent indian care, după ce se întoarce de la școală, le predă ceea ce a învățat copiilor din sat, care nu au posibilitatea de a frecventa cursurile unei școli.

Dincolo de acești eroi, rămâne exemplul absolut: Iisus din Nazaret care a purtat crucea cu demnitatea unui om nevinovat, preocupat fiind chiar și în preajma morții de cei din jurul Său. Superman poate să moară liniștit. Lumea are destui eroi care să o facă mai bună și are și Eroul care să o salveze.

(Foto: comicmix.com)

Sursa: SemneleTimpului

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *