Un batrn tmplar se afla n pragul pensionarii.
Era nca n putere de aceea patronul sau l mai dorea la lucru n echipa sa.

Cu toate acestea batrnul era hotart sa se retraga,pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie.Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.

Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul i ceru sa mai construiasca doar o singura casa.


Batrnul accepta, nsa nu mai punea suflet n ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scnduri nepotrivite. Si lui i era rusine de cum arata ultima lucrare.
Cnd n cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada.
i darui tmplarului cheia de la intrare, zicndu-i:
– Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tmplarul ramase uimit. Ce mare rusine!
Daca ar fi stiut ca si zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Asa e si cu noi.
Ne construim vietile, punnd n ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim n casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita.
nsa nu ne putem ntoarce napoi.
Ia aminte! Tu esti tmplarul. n fiecare zi bati un cui, asezi o scndura sau ridici un perete. Viata e ntocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi zideste casa n care vei locui mine.


Deci nu uita: construiesti ceea ce esti !

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *