Tamplarul si casa


Un batrān tāmplar se afla īn pragul pensionarii.
Era īnca īn putere de aceea patronul sau īl mai dorea la lucru īn echipa sa.

Cu toate acestea batrānul era hotarāt sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.

Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul īi ceru sa mai construiasca doar o singura casa.


Batrānul accepta, īnsa nu mai punea suflet īn ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scānduri nepotrivite. Si lui īi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Cānd īn cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada.
Īi darui tāmplarului cheia de la intrare, zicāndu-i:
–  Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tāmplarul ramase uimit. Ce mare rusine!
Daca ar fi stiut ca īsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Asa e si cu noi.
Ne construim vietile, punānd īn ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim īn casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita.
Īnsa nu ne putem īntoarce īnapoi.
Ia aminte! Tu esti tāmplarul. Īn fiecare zi bati un cui, asezi o scāndura sau ridici un perete. Viata e īntocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi zideste casa īn care vei locui māine.


Deci nu uita: construiesti ceea ce esti !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *