Terapia Gerson – Dreptul de a trăi

În Dying To Have Known, regizorul Steve Kroschel, un veteran al filmelor Disney, BBC și IMAX,  se angajează într-o odisee de 52 de zile, traversând neobosit continente și oceane, din New York, în San Diego și Alaska, din Japonia în Spania și apoi Mexic, incitat fiind de o declarație a Charlottei Gerson, fiica octogenară a dr. Max Gerson, privind eficacitatea terapiei tatălui ei – minimalizată sau interzisă de peste 80 de ani – în tratarea cancerului și a oricărei forme de boală cronică degenerativă, afirmație pe care realizatorul și-a propus să o verifice prin mărturii și pe baze științifice.
Filmul, care a avut premiera în Manhattan, la New York International Film Festival, este onest și convingător, fiindcă înregistrează declarațiile experților, exact așa cum au fost făcute, fără cosmetizare, declarațiile pro sau contra, documentate sau nu, relevând tot mai clar prezența unei misiuni, constând în promovarea mândră a terapiei nutriționale a cancerului, aflată încă sub semnul controversei.
Se spune că cel mai bun film, este cel care nu ți-ai dori să se mai termine și, pentru un documentar, este o reală surpriză îndeplinirea acestui criteriu, deși degajă deopotrivă tristețe și optimism, tristețe pentru milioanele de victime ale unor tratamente medicamentoase barbare, destinate să umple buzunarele asasinilor chimici și ale complicilor cu diplome medicale și optimism, fiindcă, până la urmă, există o rază de speranță, chiar dacă o legislație criminală, Codex Alimentarius, încearcă să ne rupă tocmai de legătura noastră cu natura, singura capabilă să ne refacă sănătatea, ruinată de agresiunile nenumărate ale mediului terestru, infestat de lăcustele corporatiste, confirmând că, respingerea prin lege a unei terapii naturiste, nu este o simplă întâmplare, ci o strategie de genocid, ce durează de secole.
Unul dintre scepticii bine plătiți, medic de vedete, dr. Dean Edell, afirma:
“Așa convingi știința, așa avansezi, așa am ajuns unde suntem azi”.
Nimic mai adevărat, doar că, acel “savant de cârpă”, privea această afirmație ca pe un motiv de laudă.
Unde am ajuns ?
Ce anume considera, acel individ, că ar putea fi contabilizat drept progres ?
Ne putem lăuda, oare, cu dezastrul medical actual, când cancerul a devenit o epidemie ce lovește în 50% din cazuri, când, nu cu multă vreme în urmă, pacienții cu cancer erau adevărate curiozități, din cauza manifestării foarte rare a fenomenului, în 2% din cazuri cum se afirmă undeva în documentar ?
Doctorii preferă spună că, un cancer, se poate vindeca singur sau pot sugera, subtil, incompetența unor oncologi, care au pus diagnostice eronate de cancer, decât să recunoască incapacitatea lor de a vindeca această boală, prin comparație cu terapiile naturiste, reaua lor credință fiind de necontestat, în condițiile în care există, acum, sute de mărturii ale unor pacienți, care au supraviețuit vreme de zeci de ani, unor boli așa-zise terminale: cancer, scleroză în plăci ș.a.m.d., dacă am contabiliza doar cei 1.500 de pacienți vindecați la momentul dispariției lui Gerson.
Un alt “corifeu” al prostiei și îngâmfării bine plătite, dr. Wallace Sampson, vorbea cu tupeu de marele profit făcut de medicina alternativă, exagerând de peste cinci ori costurile reale – în opinia realizatorului documentarului – având fiul bine plantat în Societatea Americană a Cancerului, ce este finanțată aproape exclusiv de industria farmaceutică – sugerând, involuntar desigur și unul dintre motivele care stau la baza cataractei selective a comunității medicale, când afirma că s-ar lăsa convins de validitatea rezultatelor unei astfel de terapii, dacă i s-ar putea demonstra unde au greșit, ei savanții, vreme de 50 de ani, deși susțin că știu totul despre cancer.
Vreți să știți cu cât a exagerat, de fapt, individul ?
Fiindcă am ajuns la acest punct, îmi permit chiar să-l contrazic pe regizor și vă invit să vizitați, voi înșivă, acest site, unde, la centrul din Ungaria, de lângă Budapesta, tratamentul costă 5.500 dolari pentru două săptămâni, incluzând o taxă de 25% impusă de guvernul ungar, deci valoarea reală e de 4.125 dolari, pentru două săptămâni, de peste șapte ori mai mică decât “estimarea” traficantului de droguri cu titlu de medic emerit, care se temea că lumea este prea “jumulită”, de cei ce ne aduc aminte să trăim sănătos.
Voi continua să folosesc atât în text cât și în subtitrare, termenul de drog, în loc de cel de medicament, din motivele pe care le-am expus în articolele privind drogurile psihiatrice, asupra cărora nu mai revin și tot ca într-unul din acele articole, îmi permit să  atrag  atenția  și  asupra  excepțiilor  notabile ale  profesiei medicale, precum dr. Marsha Angel din New England ar cărei articol, “Is academic medicine for sale ?”, sugerează un răspuns ferm, afirmativ, mafia medico-farmaceutică fiind plaga ultimului secol.
Merită amintit, desigur și excelentul chirurg dr. Caldwell Esselstyn din Cleveland, încă un medic ce a avut curajul să treacă peste prejudecăți și “adevăruri”, încastrate pe vecie în tomurile medicale, relevând importanța dietei vegetariene în eradicarea bolilor cardio-vasculare, prin refacerea naturală a mecanismelor de apărare ale organismului.
Nici un medic nu a fost judecat, vreodată, pentru pacienții morți sub tratament sau operație, din incompetență sau neglijență sau ambele, dar cei ce se abat de la medicina alopată, sunt imediat supuși presiunii judiciare, dirijate de nulități ca acel dr. Steven Barrett, o “autoritate” în frauda medicală.
Etichetare pe care nu aș contesta-o, totuși, fiindcă cine poate fi mai calificat să recunoască un coleg, dacă nu hoțul însuși ?
Nu au intervievat nici un pacient, nu au analizat nici un caz – ci au intervievat “câțiva pacienți tratați de alți doctori“, conform declarației tâmpe a “competentului” Barrett – nu au vizitat niciodată vreo clinică Gerson și au tras suveran și complet cretin, firește, concluzia finală… nu există terapie Gerson.
Îmi permit chiar să le dau aparent dreptate, fiindcă sunt câțiva termeni care au ajuns să mă deranjeze – agricultură convențională, medicină tradițională și chiar terapie vegetariană – fiindcă omenirea este tare atinsă de uitare, când folosește mecanic asemenea noțiuni.
Convențională este agricultura practicată vreme de zeci de mii de ani de strămoșii noștri, care omiseseră să deschidă fabrici de azotați sau să cumpere erbicide sau plante modificate genetic de DuPont sau Monsanto; tradițională este medicina practicată de la Esculap și până la spițerii Evului Mediu, care au început să se joace iresponsabil cu retortele lor, ajungând să ne intoxice cu reziduurile lor chimice, botezate “medicamente”, chimizarea fiind singura căreia i s-ar putea atașa termenul de “alternativă”; vegetarian este un termen ce poate fi asociat mai degrabă cu “meniu” decât cu “terapie”, meritul fantastic al lui Max Gerson fiind acela al verticalității, al curajului și al hotărârii, pe care le-a plătit cu prețul vieții, de a ne aduce aminte nouă, uitucilor, cum ar trebui, de fapt, să mâncăm, evitând cu grijă, în totalitate, gunoaiele de la supermarket, strălucitor ambalate și la fel de toxice ca și ambalajul.
Cât de penibil și trist sună expresia, “legume organice”, fiindcă am ajuns să acceptăm pleonasme vegetale, într-o vreme în care, ceea ce băgăm în gură, e la fel de natural și hrănitor, ca bomba atomică.
Pe măsura derulării filmului, detractorii și scepticii vor repeta obsedant, argumentul lor forte, netestarea placebo a terapiei Gerson, pe care nici nu se grăbesc s-o facă, de altfel, fiindcă declarațiile lor doar maimuțăresc limbajul științific, în căutarea unei credibilități ieftine.
Ceea ce pare a fi argumentul lor forte este, de fapt, punctul lor cel mai slab, dacă ținem cont că, majoritatea procedurilor medicale, nu au fost vreodată testate, în acest mod, dacă ar fi să ne referim, strict în cazul de față, la radioterapie, deși cred că nu era mare lucru de inventat o falsă sală de iradiere, care să rivalizeze cu luminile sclipitoare ale unei nave interstelare imaginată de Gene Roddenberry.
Dacă nu am făcut o astfel de testare, când vorbim de o singură variabilă, în cazul Gerson, nu cumva este ridicol să soliciți o testare placebo ?
Cum am putea testa oare variabilele multiple inerente unui tratament nutrițional, precum terapia Gerson ?
Cu sucuri vegetale placebo ?!
Și de ce am mai avea nevoie de testări când, lipsită de toxicitate fiind, orice om s-ar supune unei asemenea diete, fără să fie nevoie de aprobări ministeriale, ceea ce au și făcut, de altfel, dovadă stând sertarele pline de dosare cu pacienți, vindecați de medicii ce au avut curajul să încalce regulile penibile ale profesiei.
Negarea acestor evidențe se poate traduce numai prin aroganță, sfidare sau chiar nesimțire, fiindcă toți acești vraci cu diplome, se știu a fi protejați de legi făcute de unii asemenea lor – gunoaiele parlamentare mondiale, aservite banului.
Când va testa vreodată comunitatea medicală, catastrofa lor de vaccin antipoliomielitic, pe două seturi a câte 100.000 de copii, folosind doar ser fiziologic pe un set și așteptând, mai apoi, câțiva ani, ca să constate care paralizează primii ?
Niciodată !
Vor verifica doar rapoartele medicilor alopați și exact același lucru ar trebui să facă, dacă ar fi cinstiți și în cazul terapiei Gerson.
Desigur că, diagnosticul de cancer, este spaima societății “civilizate”, dar când o terapie naturală, netoxică, se bucură de sprijinul unor somități de bună credință ca profesorul Universității Cornell, nutriționistul Colin T. Campbell, considerat unanim ca o autoritate supremă în domeniu sau profesorul medic – și supraviețuitor Gerson, totodată – dr. Yoshihiko Hoshino, cred că este momentul de a fi analizată cu foarte mare atenție.
Mă tem că această dorință a mea este utopică, în condițiile în care, în SUA, într-un studiu al Societății Americane a Cancerului, intitulat sugestiv “Impactul economic al cancerului – 2009”, totul este contabilizat mercantil, fiind urmăriți și cuantificați parametri de genul “Costuri indirecte ale morbidității – datorate reducerii productivității muncii, prin boală” sau “Costuri indirecte ale mortalității – datorate pierderii productivității muncii, prin deces prematur”, la un ritm apreciat la 1.500 de decese zilnice, în acel an.
Incitat fiind de motive personale, am căutat eu însumi pe net, cândva, referințe legate de un tratament nemedicamentos dar eficace, al cancerului și, cam toate cercetările mele de atunci, m-au condus inevitabil către cărțile terapiei Gerson, foarte populare, dacă țin cont de viteza foarte mare cu care s-au descărcat din torente.
De aceea nu mă miră deloc faptul că, o țară ca Japonia, a ajuns să fie atât de implicată în această direcție și, tocmai la Fukushima, se afla clinica japoneză ce era pe cale de a dovedi, comunității medicale internaționale, că terapia Gerson este viabilă, acum mai mult ca oricând și, fiindcă nu cred în coincidențe, mă întreb, hazardat poate, dacă dezastrul de la Fukushima nu-și are pe undeva sorgintea și în această onestitate medicală, la nivel de națiune, care ne-ar fi ajutat să scăpăm mai repede de tirania Big Pharma, fiindcă oamenii de afaceri japonezi investesc în clinici Gerson, unde vând sănătate și nu hamburgeri McDonalds.
“Audierile Pepper-Neely, 1-3 iulie, 1946, Congresul SUA, au fost atât de cenzurate, încât au dispărut complet din înregistrări. Mi-a luat ceva vreme să descopăr un microfilm la o bibliotecă satelit. Trebuie să fi avut o susținere politică masivă, pentru a șterge lucruri din arhiva Congresului, plus toate copiile din bibliotecile depozitare din țară. Abia după aceea, am descoperit în arhiva noastră o înregistrare făcută prin grija Fundației Gerson, mult mai nouă însă.”
“Cenzurat, fiindcă a vindecat cancerul”
S.J. Haught

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *