26 mai – Ziua Națională a Georgiei

În fiecare an, primesc pentru ziua de 26 mai o invitație din partea Ambasadei Statului Georgia – de la București, pentru a participa la dineul organizat la Clubul Diplomaților cu ocazia sărbătoririi zilei naționale a Georgiei.

Motivul pentru care atât eu cât și domnul Ene Viorel suntem invitați la aceste recepții este simplu: prietenii adevărați nu se uită. Iar Georgia, prin ambasadorul ei pentru România și Republica Moldova, Excelența sa Levan Metreveli, nu au uitat că Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor și Refugiaților (A.P.A.D.A.R.) – unde eu sunt vice-președinte, cât și Asociația Vicitimelor Mineriadelor 1990-1991 din România (A.V.M.R.) – reprezentată de dl. Ene Viorel, am luat atitudine atunci când teritoriul georgian a fost ocupat de Rusia, organizând împreună cu alte persoane și organizații  mitinguri, demonstrații, expoziții fotografice privind ororile și crimele rusești pe teritoriul ocupat.

Am avut o curiozitate cu privire la alegerea noastră pe listele de invitați din fiecare an – de la acest dineu, în vreme ce alți participanți sau lideri de organizații civice la mitingurile împotriva invadării Georgiei – nu au primit niciodată astfel de invitații la acest dineu anual. De ce ?

Răspunsul mi-a fost oferit de un client, fost secretar 1 de la o ambasadă românească (securist în fostul și actualele regimuri post-decembriste, desigur), care mi-a spus că procedura standard în astfel de situații este ca personalul ambasadei să trimită rapoarte privind persoanele cu care au intrat în contact. De la ”Centru” primesc apoi (uneori fără nici un fel de explicații), înapoi lista persoanelor, unele având numele tăiat, altele lăsat liber. Astfel, prin limitarea sau eliminarea contactelor cu astfel de oameni, se elimină din start scurgerile de informații sau manipulările prin agenți ai altor ”servicii”.

Am participat cu plăcere la dineu, însoțiți fiecare de partenera sa de viață. Mi s-a dat astfel de înțeles că relația noastră (a mea și a d-lui Ene) cu personalul ambasadei Georgiei a fost verificată și că nu există suspiciuni cu privire la noi.

Dineul din acest an a fost unul special, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, dl. ambasador Levan Metreveli și-a anunțat retragerea din postul ocupat în România și Moldova, urmând să fie relocat ca ambasador în Canada.

Cu astfel de ocazii speciale, era normal ca la dineu să participe și un reprezentant al diplomației românești, care să ia cuvântul. Nu s-a petrecut acest lucru. Surprinzător însă, Ambasadorul Republicii Moldova la București, dl. Iurie Reniță, a ținut să spună câteva cuvinte despre prestația diplomatică excelentă a reprezentantului Georgiei, în cuvinte calde, din care răzbăteau o frumoasă simpatie față de un diplomat aflat la prima lui misiune în lumea diplomației.

Am înțeles atunci un fapt surprinzător: că două state mici, se simt apropiate datorită pericolului comun care le paște: invazia rusească. La dineu au participat reprezentantul diplomatic al Turciei, precum și al tuturor celorlalte state cu ieșire la Marea Neagră, dar și alții. Au lipsit, bineânțeles, rușii și… românii. Ne-a durut această absență a d-lui Baconski sau a unui alt reprezentant al diplomației românești. Îmi aminteam cu neplăcere cu câtă slugărnicie se repezesc aceștia să participe la dineurile organizate de zilele naționale ale Rusiei sau Statelor Unite ale Americii.

Mi-am dat seama că în prezent, Republica Moldova are la conducere lideri mai anti-comuniști decât cei din România ! Surprinzător, nu-i așa ? Și ne mai întrebăm de ce nu ne unim cu moldovenii !?

Pe fondul tulburărilor provocate de separatiștii ruși, împotriva regimului Sakasvilii, discursul ambasadorului georgian ne-a transmis la început o anumită tensiune, dată de conștientizarea situației încordate din Georgia, dar apoi aceasta s-a diminuat și a dispărut într-o efuziune de prietenie. Se afla între prieteni, anti-comuniști.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *