Alchimia albinelor


cid:1.3998204321@web161318.mail.bf1.yahoo.com

“Lector al Asociației Naționale pentru Terapii Complementare din România și profesor de istorie la Târgu Jiu, Vasile Andrițoiu a descoperit proprietățile miraculoase ale mierii, căutând leacuri pentru a se trata pe sine și pe cei apropiați lui. Astăzi este unul dintre cei mai vestiți apiterapeuți din România, cu participări constante la conferințele internaționale de apiterapie și cu rezultate spectaculoase în vindecarea unor boli, cărora medicina alopată le oferă de obicei speranțe minime.

Domnule Andrițoiu, de ce este mierea, acest elixir auriu, un aliment atât de lăudat ?

Să facem mai întâi puțină istorie…E bine să știți că albina a apărut pe pământ înaintea omului. Arăta ca o larvă și se hrănea cu ferigi. Apoi treptat, când flora s-a dezvoltat, i-au crescut aripi și a început să zboare pe flori, să adune nectar. Dar ea a funcționat dintotdeauna ca un adevărat laborator zburător, care adună acest nectar și polenul pentru a-și hrăni urmașii. Noi oamenii, o jefuim. S-au găsit desene pe pereții peșterilor din Spania, datând din epoca de piatră, ce ilustrează modul în care oamenii preistorici culegeau fagurii de miere folosindu-se de fum. Albina a memorat în codul ei genetic că fumul reprezintă pericol. Când simt fum, albinele își umplu gușile cu miere de rezervă și pleacă. Când gușile sunt pline, nu-și mai pot îndoi abdomenul să înțepe. De aceea, unii apicultori, mai puțin experimentați, afumă când umblă în stup.
cid:2.3998204321@web161318.mail.bf1.yahoo.com

În Egipt și în India antică mierea era considerată un dar al zeilor. Se pare că mana care a fost dată poporului în drum spre Țara Canaanului era de fapt miere. Sf Ioan Botezătorul s-a hrănit în deșert cu miere. Soldații din India antică primeau înainte de luptă o punguță de piele plină cu miere care se lega la brâu. S-au găsit papirusuri care îndeamnă la consumul de miere pentru că « este bună ». Elevii din Egiptul antic, ce primeau în rația lor miere, erau mai sănătoși și puteau învăța mai bine decât ceilalți. Nu era doar un aliment extraordinar de hrănitor și energizant, ci și un antiseptic și un conservant de excepție. Trupul lui Alexandru Macedon a fost îmbălsămat într-un sicriu cu miere și propolis. Mai târziu, în Evul Mediu, aproape toate mănăstirile aveau stupine, iar țăranii ce aveau casă pe pământul mănăstiresc erau obligați să plătească o danie în miere și mai ales ceară, pentru fabricarea lumânărilor. Documentele amintesc existența unei ceri verzui în Moldova , care nu scotea fum la ardere, din care se făceau lumănări ce ardeau în palatele dogilor din Veneția . Dar să revin la întrebarea dumneavoastră. De ce toată această faimă ? Ei bine, pentru că mierea conține toate vitaminele, mineralele, enzimele cunoscute vreodată în lumea medicală. Are toți aminoacizii esențiali cunoscuți, ceea ce o face o hrană proteică de excepție, are glucide și chiar hormoni. Sunt foarte multe asemănări între organismul uman și produsele stupului. Dacă Dumnezeu ar vrea, ar putea crea un om din substanțele care se găsesc în stup, pentru că toate se regăsesc și în corpul uman. Inclusiv hormonii, care sunt de o asemănare uluitoare cu cei umani și care nu au nici o contraindicație sau efect negativ, față de cei de sinteză. Doar că, evident, consumarea produselor cu potențial hormonal trebuie făcută numai sub îndrumarea unui specialist. În plus, mierea este perfect igienică, antiseptică și un antibiotic de excepție. Orice microb, inclusiv agentul patogen al ciumei bubonice, care în Evul Mediu a distrus orașe intregi, dacă stă în miere, este ucis. În miere, bineînțeles într-una de calitate, nu rezistă nici un microb.

Știm că petreceți nenumărate ceasuri în stupină, pentru a studia viața albinelor. Povestiți-ne și nouă câte ceva din ceea ce ați observat mai interesant la ele.

cid:3.3998204321@web161318.mail.bf1.yahoo.com

După ce a ieșit din celula ei, albina rămâne în stup ca albină tânără, ca mamoș, adică doică pentru larve, pe care le hrănește cu lăptișor de matcă secretat de niște glande din cap. În primele trei zile hrănește toate larvele, apoi lăptișor de matcă, care este hiperestrogenic și dezvoltă caracterele feminine, primește numai regina , iar albinele și trântorii primesc altfel de hrană care duce la androgenizare, adică la dezvoltarea caracterelor masculine. Este o « castrare » determinată de hrana pe care o primesc, pentru ca fiecare albină să fie pregătită pentru rolul pe care îl are în cadrul coloniei. Albinele obișnuite trebuie să producă miere. La început, pleacă în căutarea nectarului albinele cercetașe. Zboară în arii concentrice, largi de până la 6 km, apoi se întorc și execută un dans deasupra urdinișului, un dans ce explică în ce direcție se află sursa, cât de bogată e, cam care este distanța și alte repere. Cel care a descifrat dansul albinelor cercetașe a primit premiul Nobel. Apoi pleacă celelalte albine, adună cu limba nectarul de pe flori și când umplu gușile cu nectar se întorc spre casă. Încă de pe drum albina începe prelucrarea acestui nectar, secretă niște enzime care dau valoare mierii și care o deosebesc de zahăr. În stup, depune în ramă acest nectar care este foarte lichid. În cursul nopții albinele lucrătoare se așază într-o anumită ordine și încep să bată din aripi în timp ce altele iau nectarul dintr-o celulă și-l mută în alta și iar și iar, până ce acest aer încărcat cu vaporii din nectar iese prin urdiniș. Se numește vânturare. Mierea vânturată natural de albine este densă, ajunge la o consistență de maximum 18% apă și conține foarte multe enzime, căci la fiecare mutare în altă celulă i se mai adaugă enzime, mai ales inhibină, care este un antioxidant redutabil. Cu cât o miere este mai vânturată, cu atât este mai bogată în enzime. La final, albinuțele tinere depun pe fiecare celulă o peliculă de ceară, o căpăcesc. Atunci când fagurele este căpăcit 2/3 din suprafață, mierea e bună de recoltat. Ca să închei răspunsul la întrebarea pe care mi-ați pus-o, pentru un kilogram de miere albina trebuie să aducă în stup 4 litri de nectar, din care jumătate este apă, ce va fi vânturată.

cid:4.3998204322@web161318.mail.bf1.yahoo.com
Cum ne putem da seama că mierea pe care o cumpărăm este de calitate ?

Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticlă de un litru ar trebui să aibă 1,450 kg miere. Cam asta e densitatea mierii față de apă. Apoi este gustul, dar gustul mai poate înșela. Există mieri drese cu zahăr fiert cu plante, din care lipsește polenul. Urmele de polen din miere sunt un indicator categoric al plantelor din care provine mierea, dar numai specialiștii cu aparatele lor pot depista dacă mierea e falsificată. Apoi, important de știut, mierea cristalizează. Dacă sunt cristale mari, ca sarea grunjoasă, mierea e bună, dar a avut cam prea multă apă, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celulă în celulă, prin urmare, nu i-au adăugat suficiente enzime. Mierile bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finuțe. Nu ar trebui cumpărată mierea care stă pe tarabe în plin soare. Aceea are cu 40%mai puține calități. Mierea este creată de albine la întuneric, ea nu trebuie expusă luminii solare, ci doar la lumina încăperii și la o temperatură constantă , ce nu depășește sub nici o formă 40 de grade. Unii stupari știu că oamenii se feresc de mierea zaharisită, fiindcă suspectează că e făcută cu zahăr. Nimic mai fals. Totusi, ca să-și vândă mai bine marfa, ei o fierb la 90 de grade, ca să nu mai cristalizeze. Ca gust, devine un pic mai bună, dar pierde enorm în calitate. La acea temperatură toate enzimele sunt distruse, mierea rămâne doar un zahăr lichid. De aceea, mierea nu se pune nici în ceaiul fierbinte. Toate mierile bune zaharisesc după câteva luni, deci dacă vreți să fiți sigur că luați o miere naturală, cumpărați una zaharisită. O altă metodă de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul în sus. Înăuntru trebuie să se creeze o bulă de aer în formă de pară. Dacă bula urcă repede spre fundul borcanului, înseamnă că este o miere cu multă apă în ea, deci nevânturată suficient. Bula trebuie să urce lent, ceea ce arată că mierea este coaptă, maturată, bună de consum și vânturată natural, de către albine, deci culeasă când fagurii au fost căpăciți pe trei sferturi. Uneori, stuparii, pentru a grăbi producția, recoltează mierea înainte să fie căpăciți și o scot la soare în butoaie să mai evapore din apă, pentru a elibera fagurii mai repede, pentru o nouă miere.. Mierea obținută astfel este mai lichidă și foarte săracă în enzime.

cid:5.3998204322@web161318.mail.bf1.yahoo.com

Ce alte produse ale stupului folosiți în cadrul tratamentelor pe care le recomandați ?

O colonie produce, desigur, mult mai multe lucruri decât miere. Lăptișorul de matcă este un fel de vitamină naturală, cel mai energizant aliment care a fost creat vreoată de lumea vie. Nu există ceva mai energizant. Se administrează cu prudență, în functie de afecțiune și niciodată la voia întâmplării. Polenul, elementul mascul al florii, este un rezervor de acizi ribo și dezoxiribonucleici. Are o valoare colosală în alimentația și medicația umană. Este un aliment impresionant de complet, conține toți aminoacizii esențiali și neesențiali, care îl transformă într-o hrană proteică absolut completă. Polenul este adus pe piciorușe, descărcat de alte albine, așezat în faguri, îmbunătățit cu enzime, frământat cu puțină miere și apoi bătut și lipit în celulă cu capul, cu mișcările berbecului. Masa proteică ce se creează se numește păstură. Viitorii trântori primesc ca hrană și păstură. Are o valoare biologică mai mare decât polenul simplu, pentru că este suplimentată cu enzime. Un grăunte de polen are 2 învelisuri, exină și intină, și nucleul care este cel mai valoros. Unii oameni mănâncă polen degeaba pentru că, datorită unor deficiențe, sucurile gastrice nu pătrund intina și nu pot dizolva nucleul, ca atare substanțele nu se asimilează. Păstura este un polen care, în condițiile de umiditate și căldură din stup, suferă un proces controlat de fermentare care face ca nucleul să iasă din intină, devenind sută la sută asimilabil. Căpăceala de pe faguri are și ea o importanță medicală mare, căci conține un antibiotic extrem de important în bolile aparatului respirator, care este însă distrus imediat de soare. Căpăceala trebuie extrasă într-o încăpere unde nu intră soarele și depozitată în vase cu pereti opaci.

cid:6.3998204322@web161318.mail.bf1.yahoo.com

Propolisul este o rășină pe care albinele o recoltează de pe mugurii unor arbori. O depozitează pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descărcată de către alte albine. Uneori procesul durează și două zile. Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu care se menține sănătatea coloniei.. Cu el se lipesc ramele între ele, se astupă crăpăturile stupului. Substanțele volatile care se evaporă din propolis mențin sănătatea coloniei. Apilarnilul, este un triturat larvar din larvele de trântori, recoltate în a noua zi de stadiu larvar. Bătrânii din Ardeal îl numeau lapte de taur. Este practic un concentrat de hormoni steroidieni, substanța care stă la baza tratamentului făcut de cabinetul nostru în bolile autoimune. Mai există ceara, care este folosită în cosmetică, are aplicații medicale și multe aplicații industriale. Dar și veninul, arma de apărare a albinei, din care s-au obținut extracte standardizate, cu efecte pozitive în tratarea artritelor, poliglobuliilor, a reumatismelor și bolilor autoimune.

Câtă miere avem voie să mâncăm?

Ar trebui consumate zilnic1-3 grame pe kilogram corp, ceea ce înseamnă cam 120 de grame la o persoană de 60 de kg. O linguriță de miere așa cum o scoatem din borcan are cam 12 grame. În timpul copilăriei este însă indicată o doză mai mare. Copiii au un consum mai ridicat de energie, ard mai multe calorii. Din păcate, deseori medicii spun că consumul de miere de către copii produce botulism. În România sunt mii și mii de stupari, n-am văzut niciodată copilul unui stupar bolnav de botulism. Neînțelegerea provine din faptul că produsele apicole au fost asimilate produselor animale, iar produsele de origine animală pot provoca botulism copiilor.

Ce tipuri de boli pot fi vindecate cu produse apicole ?

Absolut toate. Produsele apicole intervin inclusiv în cancere. Am avut markeri tumorali negativați prin apiterapie. Mierea și derivatele au capacități antitumorale, antivirale, combat toate tipurile de anemie și, în anumite dozări, ajută imens în leucemii.
cid:7.3998204322@web161318.mail.bf1.yahoo.com
Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi vindecate apiterapeutic. Avem cazuri unice în lume în care hepatita virală C a fost negativată. Este un caz pe care, de altfel, l-am prezentat într-o conferință internațională de apiterapie. Efecte foarte importante au și în tratarea bolilor autoimune. Avem singurele cazuri de vindecare din lume. Apiterapia, prin corticosteroizii pe care îi conține, înlocuiește perfect corticoterapia de sinteză, însă fără dezavantajele și efectele secundare ale acesteia. Produsele apicole ajută la fixarea calciului, care nu are nevoie doar de vitamina D2, ci de încă 22 de elemente, minerale, vitamine, enzime și hormoni pentru a deveni bioactiv. Multe fete tinere care au ovare polichistice sunt de fapt hipocalcemice. Multe mămici hipocalcemice dau naștere unor copii ce fac bronșite astmatiforme de mici. Bolile autoimune nu se vindecă până ce calciul nu ajunge la valori normale or corticoterapiile de sinteză spală calciul. Apiterapia vindecă infertilitatea, fibroamele, chisturile ovariene, dar și endometrioza (noi avem singurele cazuri din Europa vindecate fără operație).

Unde puteți fi găsit de cei care vor să încerce produsele dvs ?

Mă găsesc în comuna Bălănești nr 336 din Jud Gorj, aproape de Târgu Jiu. Centrul medical se numește Apiregia Imunostim, cuprinde mai multe laboratoare, în care creăm produsele. Dintre ele, 48 sunt deja autorizate ca suplimente alimentare. În curând vom avea și laborator propriu de analize medicale, căci nu oferim nici un tratament până nu vedem diagnosticul clar. Iar stupina noastră se află pe un deal cu un nume predestinat, Dealul Prisăcii. Este un deal cu o floră spontană completă. De primăvara, de când înflorește alunul, salcia, cornul, până toamna tarziu, cu tot felul de floricele. Mai mult decât atât, în apropierea stupinei crește o orhidee foarte rară, care seamănă perfect cu o tijă pe care s-a așezat o albină. Oamenii din zonă îi spun albinuță.”   Sonia PANTAZ

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *