Am cunoscut și m bucur și azi de norocul ce l-am avut, o mulțime de romni din Basarabia și Bucovina, nc dinainte de 1990, și mai ales dup. Cei mai mulți sunt figuri de seam ale vieții publice, oameni cu greutate n balanța isprvilor Neamului nostru. Fiecare, n felul su și cu ale sale, m-a fascinat, m-a ntrit n credința mea c „romnul nu piere”, deși sunt tot mai mulți cei care ne-o doresc… Dintre acești mari romni dac ar fi s aleg unul despre care s spun c mi-a fost norocul cel mai mare c l-am cunoscut, nu-l voi numi nici pe vreun prieten fost prim-ministru sau ministru, nici pe vreun academician sau parlamentar de peste Prut ori intrepid om de afaceri, ci m voi opri la domnul ANDREI SOFONEA, despre care, probabil, nu a auzit nici unul dintre posibilii cititori ai acestor rnduri. L-am cunoscut cu ani buni n urm, dar nu mi-a fost ușor s-mi dau seama cu ce comoar de om m ntlneam sptmnal, la ședințele de marți, orele 15, de la Vatra Romneasc, ședințe la care, n ultimii zece ani, domnul ANDREI SOFONEA era propriu zis amfitrionul nostru. Gazd, mai pe romnește!

O precizare: de la nființarea sa n februarie 1990, la Vatra Romneasc din București, cel puțin o dat pe sptmn, ne-am ntlnit s dezbatem probleme romnești, de actualitate sau din trecutul de-acum istorie… Joia, la orele 17, cnd sediul nostru se afla n strada Moliere, iar aceste ntlniri le gospodrea inimosul Valentin Borda, fie-i țrna ușoar, și marțea dup ce am fost mutați cu forța public a guvernului Adrian Nstase n Brezoianu… Ce va fi de acum ncolo, unde anume vom mai ține aceste ntlniri, rmne de vzut!… Dumnezeu cu mila!

Pn atunci, s consemnez, ca martor principal, c principalul cștig al acestor discuții l-a adus domnul ANDREI SOFONEA, pe care mulți belferi nu ar fi dat nici dou parale. Nici subsemnatul, la drept vorbind, cnd m gndesc la primele ntlniri. Cnd disponibilitatea noastr de a sri n ntmpinarea oricrui basarabean ne determina s-l ngduim n preajm și pe individul cu aspect hirsut ce se pripșise n Bucureștiul iubit, fr niciun act de identitate asupra sa! Dumneavoastr cine sunteți? Sunt ANDREI SOFONEA! Sunteți basarabean? Sunt romn din Basarabia. Veniți de la Chișinu? Nu, eu vin de la Moscova!… Cam așa a decurs momentul cnd am luat cunoștinț cu frumosul brbat, cu barba colilie, care vorbea fr cea mai mic ezitare o romn literar impecabil.

Nu e timpul, adic momentul, s vorbesc prea mult despre persoana n cauz. O voi face ct de curnd. (La prima vedere un clochard. Cu licenț n filogie și teologie…) n rndurile ce urmeaz vreau s fac numai un succint și parțial inventar al ideilor și informațiilor cu care a venit ANDREI SOFONEA la București, via Moscova. Moscova și Petersburgul, ale cror biblioteci și mnstiri domnul A.S. le-a cercetat cu de-amnuntul. Le voi enumera:

1 – Principala idee a dlui ANDREI SOFONEA, pe care a argumentat-o n mai multe feluri, privește rolul, important, jucat n istoria Rusiei de diverși romni, la date felurite. n general, la Vatra Romneasc am discutat deseori acest subiect: romnii furitori de cultur, civilizație și istorie pe meleaguri strine, n primul rnd megieșe: la unguri, la srbi, la bulgari, la greci etc. Chiar și la turci sau peste ocean. A venit ANDREI SOFONEA cu date și interpretri inedite despre cantemirești, n primul rnd, dar a venit și cu nume pe care le auzeam de la dnsul prima oar. mi mrturisesc ignoranța. Din pcate, nu e numai a mea!… Bunoar, iat cteva nume:

2 – Vladimir Purișchevici, personaj de prim plan al vieții publice rusești la sfrșitul secolului al 19-lea și nceputul celui urmtor. Unul dintre cei mai autoritari și combativi adversari ai bolșevicilor, emergenți – dac pot spune așa, n societatea rus a vremii. Filolog, poet, publicist, dramaturg, deputat n Duma ruseasc, orator de forț, cu funcții importante n strucura ministerului de interne, Vladimir Purișchevici, descendent din familia vestit a aprodului Purice – avea proprietți n zona Iașilor, a fost unul dintre cei mai vajnici aprtori ai țarismului, intrnd astfel n conflict cu Lenin și tovarșii acestuia. Intervențiile sale n Parlament se pare c au fost extrem de clar vztoare n privința pericolului bolșevic. A scris chiar și piese de teatru, comedii, cu subiect politic, anti-bolșevice, mpotriva așa zișilor democrați care pregteau abolirea țarismului, a principiului monarhic. (Sugestie pentru marele om de teatru Ion Ungureanu: nu s-ar putea monta una dintre aceste piese? Eventual și la București, tradus n romnește?)

Dup venirea la putere a comuniștilor s-a implicat, mpreun cu alt romn, colonelul Hartular, n organizarea rezistenței anti-bolșevice. Trdat și arestat, Vladimir Purișchevici a fost primul cruia i s-a fcut onoarea de a fi acuzat și condamnat ca dușman al puterii sovietice, ca contra-revoluționar!

Ieșit din nchisoare n urma unei amnistii, și ofer serviciile trupelor angajate n rzboiul civil mpotriva uzurpatorilor. Nu reușește s colaboreze propriu zis cu Denikin și Winawer, care nu mprtșeau naționalismul lui Purișchevici. Nota bene: n Duma ruseasc a fost activ o fracție naționalist basarabean, susțintoare a țarului. Tot din Basarabia au provenit o serie de deputați evrei, aflați pe pozițiile comuniste, bolșevice. O parte dintre acești deputați evrei, dup 1918 au ajuns deputați n Parlamentul Romniei Mari, aducnd cu ei vechea adversitate faț de spiritul naționalist.

Purișchevici a fost etichetat ca anti-semit, dar se pare c și-a precizat net orientarea: anti-bolșevic, și implicit adversar al iudeo-bolșevicilor, nu anti-semit. Exemplar intervenția sa n Duma, atunci cnd un parlamentar de dreapta a atacat dur și pe nedrept evreimea din Rusia. Purișchevici a intervenit și a demontat acuzațiile incorecte ale colegului de partid, n aplauzele deputaților evrei! Apoi s-a ntors spre aceștia și a avertizat c a vorbit n aprarea evreilor, ca popor, ca comunitate, nu a evreilor trdtori de țar, ajunși deputați și aflați n sal! Nu le-a primit aplauzele!… A rmas celebru cu afirmația „mai la dreapta dect mine nu este dect peretele ista”. Opera sa, apreciaz dl SOFONEA, este ptruns de spirit contrarevoluționar, conservator, anti-bolșevic, dar și anticlerical(!)…

Soljenițn, pentru vehemența intervențiilor parlamentare ale lui Purișchevici, l-a gratulat pe acesta cu atributul „isteric”. Lenin, n schimb, deși adversar, mereu atacat de Purișchevici, a fcut aprecieri mai generoase la adresa romnului. Se spunea c numele su fcea s tremure toat Rusia. (!!!) A fost un critic aspru al guvernrii lui Stolpin, prim ministru al Rusiei dup revolta din 1905.

A fost implicat ntr-un rsuntor proces, pricinuit de alt romn basarabean, studentul Osmotescu, care denunțase activitatea frauduloas a unor colegi cu vederi comuniste, de pe poziția aceluiași crez contra-revoluționar, lucid, rezistent la formulele demagogiei de stnga, aflate la mod, la mare trecere printre tinerii ruși naivi și generoși…

Dup moartea lui Purișchevici – suspectat de asasinat, Simion Liuboș i-a dedicat n 1925 o carte, o monografie, cu titlul Ruskii fașist Purișchevici. n cuprinsul acestei crți autorul face dou aprecieri surprinztoare: anume c Basarabia este patria a ceea ce mai trziu se va numi fascism, c aici, n Basarabia, a aprut prima oar o ideologie fascist, ilustrat mai ales de acest Purișchevici. A doua afirmație: ultimii ani din existența imperiului țarist rus pot fi considerați „perioada romneasc din istoria Rusiei”! (Sic!) Uitnd c nici el nu era rus, acest Simion Liuboș, de pe poziția cominternistului se ntreab, indignat: Ce cutau acești romni n Duma de stat a Rusiei?!…

Țarismul se pare c a avut cei mai aprigi aprtori ntr-o elit de intelectuali basarabeni. E drept, au fost cteva nume de romni basarabeni și n Armata Roșie. Unii cu grade și funcții militare importante… Precum celebrul Frunze.

Acești romni din Basarabia și-au afirmat ntotdeauna naționalitatea romneasc. Erau convinși și mpcați cu gndul c Basarabia nu se va putea niciodat smulge din ncleștarea imperial. S nu uitm c nainte de 1916 puțini gndeau altfel. nsuși viitorul mareșal Averescu, nscut n Basarabia, nu trgea ndejde la ndreptarea lucrurilor… Acești basarabeni erau ns deciși s-și salveze și cultive naționalitatea romneasc n condițiile societții ruse…

Cnd mpotriva țarismului a aprut ns adversitatea cercurilor socialiste, iar mai apoi amenințarea comunist, bolșevic, acești romni au simțit c este n primejdie nu numai Rusia, nu numai rușii, ci nsuși principiul naționalist, al respectului pentru identitatea și diversitatea etnic. Este un paradox care merit cercetat cu toate datele aflate n joc: la cumpna dintre cele dou veacuri, 19 și 20, romnii din Basarabia, deși mari naționaliști romni, au acționat ca naționaliști ruși, n aprarea instituțiilor n care au vzut o pavza a etnicitții ruse. Personal nu am informații suficiente ca s apreciez ct este de adevrat, de real acest paradox pe care ni l-a prezentat domnul ANDREI SOFONEA. l pun n discuția celor capabili propriu zis s-l confirme și s-l adnceasc. n primul rnd a istoricilor din Basarabia.

De la același domn am aflat de existența unui mare naționalist rus, aristocratul Durnovo, filo-romn, adept pe faț al revenirii Basarabiei acolo unde i este locul, ntre hotarele romnești. A scris pagini documentate depre spiritul de sacrificiu al multor romni din Basarabia pentru o Rusie creștin și imperial, succesoare a Romei, „cea de-a treia Rom”. A prezis c pretențiile nentemeiate ale Rusiei asupra Basarabiei vor avea urmri fatale pentru Rusia.(!!)

3 – Contemporan cu acest magnific Purișchevici a fost Pavel Crușevan, boier din aceeași Basarabie (despre care Șalom Alehem scria c acolo este raiul pe pmnt!), publicist, romancier, autor al crții Ce este Rusia? A fost persoana care s-a ncumetat s publice, pe banii și pe rspunderea sa, n 1903, Protocoalele Sionului. Putem numi aceasta o prioritate romneasc?!… E de bine, e de ru?… La acest Pavel Crușevan se va fi gndit Hanna Arendt cnd ne-a dat așa de mare importanț n ierarhia anti-semitismului?… Pentru mine, implicarea acestui Crușevan n publicarea Protocoalelor devine un argument c, din pcate, nu avem de-a face cu o diversiune a Ohranei țariste… Dar n-aș putea justifica de ce! Cert este c Pavel Crușevan a avut parte, ca rsplat, de o moarte violent, cu elemente de omor ritual! Mormntul i-a fost profanat etc…

4 – n aceast ordine de idei și fapte, este bine s știm, ca romni, c n armata ruseasc a existat o formațiune de elit, regimentul Probrajenskii (Schimbarea la faț), garda militar a țarului, nființat de Petru cel Mare. Dup anexarea abuziv a Basarabiei, recruții basarabeni erau cei mai cutați pentru acest regiment. Principala condiție pentru cei selecționați: s arate falnici! Ca brazii!… Și s se poat conta pe loialitatea lor. Și-au meritat faima: Cnd țarul Nicolae al II-lea a fost detronat și, practic, arestat la domiciliu, acest regiment s-a dezintegrat, s-a desființat. Cu excepția soldaților basarabeni, care au rmas mai departe, de capul lor, n serviciul țarului… Este vorba aici de un gest de mare demnitate și noblețe, care a fost pe nedrept uitat. Numai prin strmutarea țarului n alt localitate acești basarabeni au putut fi desprțiți de țar.

Nota bene: țarul a sfrșit mpușcat, mpreun cu toat familia, cum bine se știe. Ceea ce nu prea se știe este c executanții sinistrului ordin au fost soldați din Armata Roșie de naționalitate ungar și leton. Printre criminali s-a aflat și Imre Nagy, viitor prim ministru al Ungariei…

Adaug aici o informație primit de la dl Petre Burlacu, doctor n biologie, cu stagiu militar sovietic: cnd se prezentau la regiment noile efective de recruți, comandantul regimentului sovietic ncepea de obicei trierea și repartizarea recruților prin ntrebarea Care sunteți moldoveni? …Ofițerii sovietici prefernd mai ales pe moldoveni s-i aib n subordine! n rzboiul din Afganistan, Armata Roșie s-a bazat cel mai mult pe moldoveni, se pare: disciplinați, inteligenți, cu spirit de inițiativ, numrul moldovenilor a fost disproporționat de mare printre combatanții din Afganistan… Ceea ce, din fericire, n-a fost suficient pentru a asigura succesul militar sovietic! (Unii apreciaz c prezența n numt mare moldovenilor n rzboiul din Afganistan era conform politicii Moscovei de a diminua cifra demografic a romnilor…)

5 – Generalul Turcu. Figur interesant. n 1917 a plecat de pe frontul din Romnia cu un grup de ofițeri ruși de origine basarabeni pentru a lupta mpotriva bolșevicilor. A emigrat apoi n Occident, activ militant anti-sovietic n perioada interbelic. n al II-lea Rzboi Mondial s-a alturat armatei lui Andrei Vlasov. (Not: numele Vlasov desemneaz pe rusește un romn, un vlah…)

Dac se confirm datele prezentate de domnul ANDREI SOFONEA – ceea ce nu m-ar mira deloc și m-ar bucura nespus, s-ar confirma un vechi sentiment al meu, devenit n timp convingere: noi, romnii, suntem poporul care am opus cea mai mare rezistenț la rspndirea n lume a cancerului bolșevic. Noi, romnii, am adus cele mai grele lovituri și deservicii cominternismului bolșevic. Nu ntmpltor la București, n Romnia și nu n alt țar, s-a produs pentru prima oar demolarea unei statui a lui Lenin… Moment astral, peste care, cu ajutorul cominterniștilor instalați fraudulos la putere n decembrie 1989, s-a trecut prea ușor cu vederea.

Dac se va scrie un „raport” corect asupra relației romnilor cu bolșevismul, acesta va consemna o sumedenie de prioritți și excelențe romnești. nceputul l-ar putea face nsuși Mihai Eminescu, cu al su poem mprat și proletar, att de lucid vizionar… Ar urma acest capitol, scris de romnii basarabeni, de a cror opoziție la bolșevism nc din perioada leninist n-am știut aproape nimic. Un capitol care, prevd, atunci cnd l vom cerceta cu amnuntul ne va oferi mari surprize și satisfacții.

Alt capitol glorios, comentat cu mare entuziasm de Petre Țuțea, l-ar constitui refuzul soldatului romn, n Marele Rzboi, de a pleca urechea la propaganda bolșevic și de a uita rațiunea prezenței sale n tranșee! Cnd n jurul su, de-o parte și de alta a frontului, toți soldații se aliniau la debandada abil manevrat de bolșevici, ntorcnd armele mpotriva propriilor ofițeri, a țarului rus, a mpratului german sau austriac, soldatul romn, adic țranul romn nu s-a pierdut cu firea și nu s-a lsat amgit de lozinci mincinoase. Vechi n istoria lumii, țranul romn știa c schimbarea domnitorilor este bucuria nebunilor… Știa ct este de amgitoare. Ru cu ru, dar mai ru e fr ru… Anarhia și dezbrcinarea cuprinsese toate armatele de pe frontul de Est. Mai puția armia romn! Numai trupele romnești au rmas n cazrmi și nu s-au dedat la acte de vandalism, de nesupunere militar și civic. n aceste condiții autoritțile chezaro-criești au apelat la Iuliu Maniu, lider spiritual al acestor batalioane de feciori din Ardeal și Bucovina, și astfel s-a salvat Viena de la debandad și vandalism. Aceiași romni ardeleni au fcut ordine și la Praga. Iar oltenii, cum bine se știe, s-au ilustrat ca factor civilizator și de ordine la Budapesta, salvnd Ungaria din mbrțișarea cominternist a banditului Bela Kuhn… Dac Marea Revoluție Socialist din Octombrie, n ciuda eforturilor fcute de toat marea finanța mondial, nu a reușit s treac de granițele Rusiei, aceasta se datoreaz clarviziunii politicienilor romni, cu Brtienii n frunte, dar mai ales instinctului național, naționalist propriu zis, al poporului romn.

Curnd dup ncheierea rzboiului, Romnia este țara n care apare prima mișcare și primul partid politic cu orientare doctrinar anti-bolșevic, anti-comintern: legionarii. Moment de mare demnitate romneasc: acțiunea de la Atelierele CFR Nicolina, cnd o mn de oameni au intrat peste sutele de greviști și au dat jos stindardul bolșevic, repunnd n drepturi tricolorul romnesc. Gest care i-a readus cu picioarele pe pmnt pe bieții muncitori, amgiți de vorbele mincinoase ale propagandei bolșevice…

n același sens, pentru perioada interbelic, vom nregistra și prestația lui Panait Istrati, unul dintre puținii și autenticii disidenți, care, primul, din interiorul intelectualitții occidentale pro-sovietice, se va dezmetici și va dezvlui minciuna, demagogia și impostura bolșevic. Restul stngii occidentale va rmne n slujba Moscovei, fiind generos stipendiat de aceasta – cum se va dovedi ulterior. Alde Henri Barbusse ori Romain Rolland sau Louis Aragon, aflați pe lista de plat a Cominternului!… Numai romnul Panait Istrati, autentic idealist, din internaționalist nfocat devenind naționalist, adic redobndindu-și starea de normalitate intelectual și spiritual…

Un caracter politic, ideologic, anti-bolșevic și naționalist a avut și rzboiul n care Ion Antonescu a decis s angajeze Țara. Nu a fost rzboi, ci o cruciad creștin anti-bolșevic!

Mai menționez rezistența din munți, de dup 1944, unic n contextul est-european! A fost prima gheril anti-bolșevic la nivel planetar!!! Un subiect care de doupzeci de ani incomodeaz autoritțile cominterniste de dup 1990!

Un capitol nou și cu totul neașteptat se prefigureaz: rezistența la cominternism, la bolșevism, n interiorul …partidului comunist romn! Fac astfel trimitere la un eveniment deloc mediatizat, ascuns cu grij de mass media obedient faț de guvernanții de azi: apariția lucrrii Ferește-m, Doamne, de prieteni, a istoricului și politologului american Larry Wats. Principala revelație pe care o aduce acest destoinic cercettor: Nicolae Ceaușescu a dus ntr-adevr și n mod indubitabil o politic independent faț de Moscova și de așa zișii aliați din Pactul de la Varșovia, o politic pe care aceștia au apreciat-o ca fiind contrar ideologiei pe care ei o deserveau, pe Ceaușescu considerndu-l un trdtor al ideii bolșevice. Se pare c chiar așa au stat lucrurile și c Ion Iliescu, dac a spus vreodat un adevr, apoi atunci l-a spus cnd l-a acuzat pe Ceaușescu n fața ntregii Țri, a ntregii planete, „c a ntinat idealurile comuniste”. Aferim! Chiar asta a fcut Ceaușescu, n cea mai autentic tradiție romneasc, precum se vede din cele de mai sus: a dus o politic anti-bolșevic, anti-cominternist!… Dar despre asta cu alt ocazie, ct de curnd…

Pn atunci s ne aducem aminte de bancul care circula n urm cu 30-40 de ani: Brejnev, Nixon și Ceaușescu n aceeași mașin. La un moment dat șoseaua se bifurc. Șoferul ntreab ncotro o lum, lumințiile voastre? La stnga!, ordon Brejnev. La dreapta!, zice Nixon. Iar Ceaușescu: Semnalizeaz stnga și ia-o la dreapta!… Astfel era intuit la acea vreme Ceaușescu de mentalul romnesc colectiv, comunitar.

Revin la domnul ANDREI SOFONEA. Ne-a deschis, tot dnsul, o perspectiv neașteptat asupra lui Dimitrie Cantemir, pe care prea ne-am obișnuit s-l judecm pentru greșeala de a se fi aliat cu muscalul mpotriva turcului… Se pare c nu am luat n calcul toate datele problemei. Eșecul de la Stnilești a fost pricinuit de trdarea unor aliați, prea puțin pomeniți n istorii… Rolul cantemirilor n Rusia se pare c este un capitol nc nescris, oricum incomplet, din istoria comun a popoarelor noastre.

Ne-a semnalat domnul ANDREI și opera lui Alexandru Hjdeu, tatl lui Bogdan Petriceicu, oper scris n limba rus, e drept, limb n care a rostit la gimnaziul din Hotin cuvntarea Slav Moldovei. A tradus-o cineva n romnește? Se pare c nu!

Contemporan cu Hjdeu a fost Bantș-Kamenskii, istoric și publicist.

Tot n limba rus a scris și Alexandru Sturdza, teolog, autorul unei merituoase lucrri n aprarea ortodoxiei.

Ar trebui s ne intereseze și opera slavistului Polihronie Srcu, autor n 1914 al volumului Din viața romnilor basarabeni.

n sfrșit, tot de la domnul SOFONEA a cptat viaț, pentru noi, pentru mine, figura fiicei lui Ștefan cel Mare, Elena, mritat cu moștenitorul tronului rus. A rmas n amintirea rușilor ca Elena Goloșanca. A fost ținta unor intrigi țesute de Sofia Paleolog, urmașa ultimului mprat bizantin, Constantin. Iat un destin care ar merita s intre n conștiința publicului cititor de istorii…. Atingem astfel un subiect pe care dl ANDREI SOFONEA deseori l-a adus n discuție: rolul nefast jucat de grecii refugiați n Rusia dup cderea Constantinopolului, ale cror intrigi au adus pe tronul imperiului rus mulți țari pguboși pentru poporul rus, țari de origine ne-rus. Ca și camarila aciuat n jurul acestora.

i mulțumesc domnului SOFONEA care, n ciuda suferințelor și vexațiilor – care au mers pn la tortur!, ndurate de la autoritțile sovietice, iat, este capabil s poarte n lume și pe meleagurile noastre o just judecat asupra poporului rus, popor care – s nu uitm nicio clip, ne ndeamn domnul SOFONEA, a dat cele mai grele jertfe pe altarul bolșevismului atotbiruitor…

Pentru mine ANDREI SOFONEA este nc un caz, alturi de romnii din temnițele cominterniste romnești, de ins pe care suferințele și nedreptțile ndurate l-au fcut s nțeleag mai bine resorturile istoriei și ale comportamentului uman. S nțeleag și s iubeasc mai mult ce e de iubit pe lumea asta.

Rezumnd, pot spune c de ani de zile domnul ANDREI SFONEA bntuie Bucureștiul ca purttor al unui mesaj surprinztor pentru noi, care suntem obișnuiți s ne gndim numai la suferințele Basarabiei, ndeosebi din anii bolșevismului, ai internaționalismului proletar. nsuși domnul Andrei Sofonea a fost ținta persecuțiilor, a torturii chiar, printre altele fiind supus unor șocuri cu insulin care i-au dereglat grav sntatea, cea trupeasc, dar nu și pe cea spiritual sufleteasc… Anume, din „basmele” domnului SOFONEA rezult c romnii din Basarabia, ca cetțeni ai Imperiului rus, n ciuda ponderei lor numerice nensemnate, au pus o amprent puternic asupra vieții din Rusia, n diverse chipuri, fcnd cinste și onoare numelui de romn, nume de care nu s-au lepdat nici cnd au avut de pltit cu viața pentru acest titlu de noblețe!

Nota bene: pe ct am putut, am evitat termenul comunism, apelnd, pentru exactitate, la cuvintele bolșevism sau cominternism, mult mai potrivite pentru a denumi experimentul criminal n care a fost trt Rusia și țrile „surori”.

Ion Coja

București, 25 mai 2011

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *