Cum combatem Noua Ordine Mondiala? (II)

5.   AUTODISCIPLINA.              CULTIVAREA VOINȚEI

Un proverb chinezesc spune „este usor să îi învingi pe ceilalți, dar cel mai greu este să te învingi pe tine însuți”. Educația, mediul înconjurător, familia, prietenii, toate acestea constituie factori formatori ai personalității. O personalitate puternică, o voință puternică, de nezdruncinat, constituie cheia oricărei reușite. Nu putem vorbi despre un efort consecvent, de lungă durată, pentru atingerea unui scop, mai ales cum este cel de opoziție împotriva dictaturii planetare, dacă nu suntem capabili să ne auto-disciplinăm, să ne fortificăm voința, făcând din aceasta un instrument valoros al existenței noastre. De ce este necesară o voință puternică ? Pentru că ea este sora cea bună a unei alte calități, CONSECVENȚA. Dacă astăzi citim/vizionăm/audiem informații cutremurătoare despre soarta ce ne este pregătită întregii umanități de către păpușarii Noii Ordini Mondiale, iar mâine, din lene și inerție, preferăm să nu facem nimic, să nu acționăm în nici un fel, se poate spune că deja asupra noastră tirania fiarei apocaliptice a triumfat deja, căci concrete_flowersalvarea nu poate veni în acest caz decât din interiorul nostru, prin mobilizarea unui efort conștient extraordinar de voință dublat de credința în Dumnezeu și în ajutorul Său, fără de care nimic nu este cu putință. Dacă noi nu ne vom mobiliza, și nu vom face acel pas mic către Dumnezeu,  nici Dumnezeu nu va face cei 100 de pași către noi, întinzându-ne mâna Sa cea salvatoare. Deci, avem nevoie de voință, avem nevoie de auto-disciplină. Foarte mulți oameni se autoiluzionează, menținându-și – datorită dorinței de a avea un dram de respect de sine – o părere foarte bună despre ei înșiși, imaginându-și că posedă o voință puternică, iar dacă nu au enunțat încă la anumite vicii, ei cred că acest lucru nu se datorează faptului că ei „nu au voință” să renunțe la acel obicei vătămător (chiar dacă au încercat – și au eșuat de mai multe ori în trecut), ci datorită faptului că „nu își doresc încă cu adevărat” să renunțe la acel viciu. Și astfel, viața trece pe lângă acești oameni, iar ei rămân în continuare sclavii demonilor (bunica mea îmi spunea că sunt 99 de demoni pe fiecare țigară !!!) și ai celor ce se îmbogățesc din această industrie a viciilor !!!

Deci, cum putem dobândi o voință de fier ?! Și voința, ca și orice alte calități sau însușiri trupești ori sufletești, se dezvoltă PRIN EXERCIȚIU. Acest lucru nu îl învățăm la școală, desigur, căci guvernanții noștri nu au nevoie de opozanți puternici și hotărâți, ci de oameni indeciși și slabi, și chiar urmăresc prin toate mijloacele să ne scadă capacitatea volitivă. Spre exemplu, studii efectuate cu privire la efectul clorului (chiar și în cantități mici – cum îl ingerăm prin apa clorinată de la chiuvetă) asupra organismului uman au relevat o scădere a capacității de concentrare a subiecților, diminuarea puterii de a menține atenția concentrată asupra unui subiect pe durate mai lungi de timp, instalarea unei stări de apatie (oboseală mentală), diminuarea capacității volitive, stare de inerție și indiferență. Același efect l-au relevat și studiile privind efectele de durată ale televizorului cu tub catodic asupra omului, tubul catodic jucând rolul unui veritabil tun de electroni ce bombardează și iradiază privitorul, afectănd câmpul electromagnetic al acestuia inclusiv prin depolarizarea câmpului electric al creierului.

Revenind la cultivarea voinței, aceasta se face prin exerciții simple și repetate, care pot fi alese de fiecare în funcție de stilul de viață personal. Cum se face ?
Evaluându-mi cu luciditate starea în care mă aflu, pot constata că, din punct de vedere volitiv,  posed o voință mică, medie sau puternică. Această evaluare o fac în funcție de acțiunile pe care le-am realizat până în prezent și care denotă perseverență conștient asumată în vederea atingerii unui scop.

Dacă sunt conștient că voința mea actuală este mică, voi începe cu un exercițiu de voință adecvat condiției mele, respectiv unul simplu și de scurtă durată, pe care să fiu sigur că îl voi duce la bun sfârșit.

Spre exemplu, dacă voi constata că nu am aproape de loc voință, că mă simt un ratat, care nu a reușit să ducă aproape niciodată la bun sfărșit o sarcină asumată volitiv, conștient, mă voi limita la a alege o sarcină simplă, pe o durată scurtă de timp, cum ar fi aceea de a rupe un băț de chibrit în fiecare seară, timp de o săptămână. La început, o astfel de sarcină ne poate părea ridicolă, excesiv de ușoară și fără nici un efect notabil. Totuși, voința implică angrenarea mai multor mecanisme psihologice, printre care și MEMORIA (ținerea de minte) și CONSECVENȚA (urmărirea scopului). Astfel, după primele zile, în care rupem zâmbind bățul de chibrit asumat, s-ar putea ca într-o seară, după ce ne-am băgat în pat și am stins lumina, să ne amintim că AM UITAT să rupem bățul de chibrit din acea zi. A te ridica din pat când aproape că ți-a venit somnul, a căuta cutia de chibrituri și a rupe bățul respectiv, reprezintă un efort considerabil, de care cu siguranță nu veți180575688_b4714ebaac mai râde. După încheierea perioadei propuse, când ați finalizat cu succes exercițiul volitiv conștient asumat, este necesar să conștientizați creșterea capacității volitive în ființa dumneavoastră, fapt care se manifestă printr-o stare de bine, euforică, de triumf chiar, asupra propriei naturi, de reușită a unui lucru bine dus la îndeplinire. Savurarea acestei stări va duce în mod natural la consolidarea și creșterii încrederii în sine, în voința dumneavoastră.

Exact ca și un mușchi care este antrenat zilnic, voința se va dezvolta, va crește, se va oțeli. Dacă, dimpotrivă, veți face greșeala de a vă înhăma la un exercițiu de voință peste puterile voastre actuale, și veți claca în efortul vostru de a duce la bun sfărșit acel exercițiu, sentimentul de eșec va diminua încrederea în sine și voința pe care o posedați, iar data următoare când vă veți asuma o sarcină identică devenind și mai greu să o duceți la capăt. Așa funcționează lucrurile.

Istoria este plină de exemple ale marilor oameni, care au rămas în memoria colectivă a umanității prin caracterul lor hotărât. Alexandru Macedon, spre exemplu, obișnuia ca în tinerețe să își testeze voința impunându-și să nu doarmă vreme de mai multe zile. Când simțea că îl cuprinde somnul, acesta ținea în mână o sferă de metal deasupra unui lighean metalic și se odihnea relaxându-se. Dacă îl fura somnul, mâna scăpa bila iar impactul asurzitor cu ligheanul îl trezea.

Un exemplu mult mai apropiat zilelor noastre este cel al Căpitanului, Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul Mișcării Legionare, care postea 3 zile pe săptămână (miercuri, joi și vineri).

Celebrul „Ai reușit continuă, n-ai reușit, continnuă !!!” a fost deviza tuturor celor care au realizat ceva în viață prin auto-depășire.

Este necesar ca, însuflețindu-ne din exemplul înaintașilor noștri (exemple înălțătoare având chiar  din Viețile Sfinților nevoitori ai Ortodoxiei) să luăm aminte la aceste lucruri și, „încingându-ne mijlocul cu o mare putere” șă nu mai zăbovim și să dobândim cât mai degrabă acest minunat dar al voinței, care nu este altceva decât darul liberului arbitru, lăsat nouă de Creator, puterea de a alege și de a ne urma liberi acea alegere.

Vom ști că am dobândit cu adevărat o voință puternică atunci când vom fi capabili să ne asumăm sarcini de lungă durată, altruiste (care nu ne aduc nici un beneficiu personal), și a căror ducere la îndeplinire nu ne face plăcere (nu avem acea recompensă indirectă, imediată, ba dimpotrivă ne poate provoca disconfort). Din acest material se plămădesc eroii, acele rare ființe excepționale care, ”îmbrăcând cămașa morții” pentru interesul propriu, personal, se dedică unei cauze superioare (binele nației lor, mărturisirea credinței Ortodoxe prin mucenicie, etc.), cei ce își sacrifică interesele personale în favoarea binelui comunității sau pentru o cauză.

Va urma…

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *