1 iunie – ziua în care comemorăm uciderea Mareșalului Antonescu

Domnul Deputat Miron Chichișan:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Cu 115 ani în urmă, la 2 iunie 1882, vedea lumina zilei la Pitești, cel destinat să intre în istorie, alături de marii martiri ai neamului, Ion Antonescu. Și-a iubit pământul străbun ca nimeni altul și a luptat pentru întregirea neamului în cele două războaie mondiale. A fost călăuzit de un singur crez: libertatea și fericirea propriului popor, alipirea la patria mamă a teritoriilor românești rupte din trupul țării de vecini lacomi în conjuncturi vitrege pentru țară. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, colaboratorii nu l-au înțeles, iar naivul sau vicleanul Mihai de Hohenzolern l-a trădat. Arestat, din ordinul fostului suveran, de grupul condus de trădătorul ce-și doarme somnul la Iaslovăț, la 23 august 1944 a fost predat rușilor, la 1 septembrie, același an. Pentru această faptă de bravură, Mihai de Hohenzolern a primit de la Stalin decorația “POBEDA” și un avion, intrând în istoria eroicului nostru popor ca deschizător al drumului glorios spre comunism. Nu avea cum să știe necoptul suveran – ( care coordonase arestarea a ceea ce avea țara și armata mai valoros în acea vreme – sau poate înțelegerea prusacului Mihai că nu se putea înălța sub coroana falnicului stejar românesc a cărui umbră îl umilea. Pentru fapta sa nedemnă l-a iertat mareșalul, l-a iertat poate Dumnezeu, dar nu l-ar ierta istoria. Judecat de un așa-zis “tribunal al poporului”, în a doua jumătate a lunii mai ’46, mareșalul Antonescu a fost condamnat la moarte. Și Hohenzolernul l-a trădat pentru a doua oară, neacceptând grațierea înaintată prin cerere de avocatul apărării. Ultimele zile din viață și le-a petrecut în închisoare, apoi, împreună cu alți condamnați, a fost dus în Valea Piersicilor. Un pluton de execuție, format din gardieni publici, avea misiunea să-l execute.O rafală de gloanțe și condamnații s-au prăbușit. A căzut mareșalul. Era 1 iunie 1946. Peste o zi, la 2 iunie 1946, mareșalul ar fi împlinit 64 de ani. Nu i-a mai împlinit și nu a avut parte nici de mormânt. Se temeau asasinii că la mormântul mareșalului, poporul va face pelerinaj, dar duhul lui Ion, cel fără de mormânt, se află la mormântul Eroului necunoscut, în sufletul cald și luminos al poporului român. În timp ce mareșalului Antonescu nu i s-a dat un loc de mormânt, veneticului trădător Mihai i s-a permis să treacă pe sub Arcul de Triumf, pângărind demnitatea unui popor eroic, dar istoria va face dreptate și mareșalul Antonescu va fi așezat în gloria marilor luptători martiri ai neamului românesc. (Aplauze)

(3 iunie 1997) – Sursa

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *