“Deliciile” limbii române

O doamnă și-a dat plapuma la reparat și i-a trimis plăpumarului următoarea scrisoare:
“Stimate domn, vă rog să executați lucrarea așa cum ne-a fost înțelegerea. Eu pun la dispoziția dv. fața și dosul, și pe deasupra lâna mea, pe care vă rog să o scărmănați bine și să o băgați pe toată, că mie îmi place să fie cât mai groasă și cât se poate de lungă, pentru ca atunci când întind picioarele să nu iasă afară.

Dacă faceți lucrarea ca lumea, v-o recomand și pe soacră-mea! Dânsei îi este rușine să vină, că nu știe ce să facă cu dosul până spală fața, care-i mult mai uzată. Vă rog să-i desfaceți toate încrețiturile, ca să nu se lase la lucru. A ei poate să fie și mai scurtă, dar să fie groasă, ca baba-i bătrână și se încălzește greu…”

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *