Ivor Benson a fost, ca si Douglas Reed, jurnalist britanic participant la evenimentele care au trasat caracterul si destinele secolului nostru. A scris pentru ziarele The Daily Express si The Daily Telegraph din Londra si The Rand Daily Mail din Johannesburg, Africa de Sud, iar din 1964 pānã īn 1966 a fost consilierul īn probleme de informatii al Primului Ministru Ian Smith al Rhodeziei (astãzi Zimbabwe). Astfel a fost observator direct si imediat al actiunii de distrugere a civilizatiei si economiei continentelor din emisfera sudicã.
Cartea pe care o rezumãm aici, The Zionist Factor (Factorul Sionist), nu este o analizã istoricã continuã ci o serie de discutii ale diferitelor aspecte ale ofensivei dirijate īmpotriva crestinismului si a civilizatiei sale. Unele au apãrut sub formã de articole īn revista lunarã a autorului Behind the News (Īn dosul stirilor) publicatã īn Africa de Sud. Subtitlul cãrtii este “Influenta iudaicã asupra istoriei secolului 20″.
Publicatã pentru prima datã īn 1986 si apoi cu adãugiri īn 1992, aceastã carte continuã analiza fãcutã de Douglas Reed īn monumentala sa Controversa Sionului cu fapte petrecute dupã scrierea acelei cãrti, care se opreste īn 1956.

Autorul īnsã se concentreazã nu asupra prezentei evreilor ci a sionismului ca factor politic al secolului, cãci īn acest secol religia iudaicã a fost īnlocuitã aproape total de pofta de suprematie mondialã ca liant care cimenteazã unitatea de actiune si exclusivismul cu care evreii preiau puterea si averile din māna restului oamenilor.

Autorul declarã cã nu are sentimente ostile evreilor, ci doreste sã-i vadã exact ca pe ceilalti oameni, trãind exact ca ceilalti oameni si īmpreunã cu ceilalti oameni, īnfrãtiti cu ei; cãci asimilarea evreilor nu a fost niciodatã dificilã pentru nici un popor gazdã, fiind evreii din punct de vedere rasial exact ca ceilalti oameni care populeazã Europa si America de Nord. Sionistii īnsã īi acuzã de antisemitism pe cei care le īntind māna evreilor si vor sã se īnfrãteascã cu ei. A acuza de antisemitism pe cineva care doreste sã-i vadã pe evrei īnfrãtiti cu restul populatiei si asimilati de natiunea īn care au pãtruns īnseamnã a perverti adevãrul.

Conducãtorii sionismului reactioneazã cu furie dezlãntuitã si cu spaimã cānd īi vãd pe ne-evrei dornici sã asimileze evreii; iar ne-evreii reactioneazã si ei negativ cānd vãd īn mijlocul lor un grup compact care formeazã un corp strãin īn structura socialã si refuzã cu superioritate sã respecte normele de moralã si comportare ale acelei structuri sociale. Dar, dacã prezenta acestui grup compact dusmãnos normelor de moralã si comportare a dus la prãbusirea civilizatiei occidentale, de vinã nu este atāt grupul compact care a luptat pentru distrugerea civilizatiei occidentale, de vinã sunt popoarele occidentale care au permis sã se creeze īn societatea lor conditii de insalubritate moralã si politicã īn care a putut īnflori un germene ostil care a reusit sã le distrugã civilizatia. Cu alte cuvinte: suprematia sionismului īn occident nu e cauza ci simptomul prãbusirii occidentului.

Ivor Benson a murit pe neasteptate pe cānd lucra la o prezentare a Noii Ordini Mondiale si-a operatiilor ei dupã eliminarea titulaturii de “socialist” ori “comunist” din limbajul politic al tãrilor de dincolo de cortina de fier si dupã eliminarea cortinei de fier. Ultimele pagini au fost terminate de sotia lui dupã īnsemnãrile lui. Articolul a apãrut īn patru pãrti īn numerele din 31 Mai si 7, 14 si 21 Iunie 1993 ale sãptãmānalului The Spotlight din Washington, DC. Dãm mai jos o succintã prezentare a tezelor acestui articol.
Prima parte, intitulatã “Ca sã īntelegi Noua Ordine Mondialã de azi, studiazã istoria”, īncepe prin a arãta cã ceea ce se-ntāmplã azi īn Europa (desfiintarea natiunilor europene si transformarea europenilor īn supusii unui singur guvern central) este, ca si ceea ce s-a-ntāmplat īn Africa de Sud (desfiintarea prin luptã īn care sunt folosite gherile negre a statelor construite de cãtre albi acolo) nu sunt decāt faze ale activitãtii oculte care a īnceput īncã din secolul 19 cu scopul instaurãrii Noii Ordini Mondiale. Aceastã activitate ocultã a devenit vizibilã mai īntāi īn Africa de Sud sub auspiciile Marii Britanii. Rãzboiul burilor a inaugurat procesul continuu īn care primul si cel de-al doilea rãzboi mondial au fost doar episoade (chiar si istoricii din universitãti care scriu “pe linie” ca F.P. Chambers, C.P. Harris, C.G. Bailey, admit acest lucru).
Noua Ordine Mondialã s-a nãscut din ambitia milionarului britanic Cecil John Rhodes care a creat statul sud-african Rhodezia. El si acolitii lui au pus bazele retelei de organizatii care are scopul de a institui aceastã Nouã Ordine, care īnsã azi este cu totul altceva decāt era pe cānd a plãsmuit-o Rhodes. Īn mod ironic tocmai aceastã retea īnfiintatã de el a distrus statul creat de el, Rhodezia, azi numitã Zimbabwe; astãzi acolo numele lui a devenit anatema si statuile lui au fost demolate. Felul īn care aceastã retea gānditã, īnfiintatã si finantatã de Rhodes ca sã punã bazele unei Noi Ordini Mondiale care sã semene cu imperiul britanic ca limbã si organizare dar sã aducã pace universalã si prosperitate īn īntreaga lume, a fost infiltratã si preluatã de altii pentru a o folosi īn scopul lor urmãrit de-a lungul veacurilor a fost descris din surse directe de Carroll Quigley īn cartea sa Tragedy and Hope. Quigley a fost cea mai mare parte a vietii legat intim de aceastã retea, a avut timp de doi ani acces la toate documentele ei secrete si a aprobat-o; dar el dorea s-o scoatã din anonimat, unde aceastã retea preferã sã lucreze.
Multe elemente dezvãluite de Quigley au fost descoperite fragmentar de altii, care fãrã acces la documentele secrete au comparat si examinat faptele; dar cartea lui Quigley aratã pentru prima datã actiunile sustinute prin care reteaua de organizatii finantate de Rhodes pentru a transforma visul lui utopic si idealist īn realitate a fost captatã īn slujba interesului de īmbogãtire a unui grup restrāns de oameni prin pauperizarea si subjugarea īntregii omenirii. La 24 de ani, deja bogat, Rhodes si-a scris primul testament īn care lãsa averea sa “pentru stabilirea si promovarea unei societãti secrete [sublinierea noastrã] al cãrei scop real sã fie īntinderea guvernãrii britanice īn toatã lumea … si sã stabileascã o putere asa de mare care sã fie capabilã sã facã orice rãzboi imposibil si sã promoveze interesele omenirii.” Īn cel de-al 7-lea testament al sãu si ultimul, Rhodes ajunsese la concluzia cã cel mai bun mijloc īn acest scop este sã finanteze bursele Rhodes la Universitatea de la Oxford care sã adune tineri capabili de limbã englezã din toatã lumea si sã-i initieze si dedice scopului acestei Noi Ordini Mondiale a lui; dupã ce-a vorbit cu Īmpãratul Wilhelm al Germaniei, a inclus si tineri de limbã germanã. Īn acest ultim testament n-a mai mentionat societãtile secrete. Una din ele fusese deja īnfiintatã īn primãvara anului 1891. Seful ei era chiar Rhodes. Stead, Lordul Escher, Alfred Milner formau comitetul executiv. Lordul Balfour, Harry Johnston, Rothschild, Lordul Grey si altii erau un “cerc de initiati”, apoi venea un cerc exterior lor numit mai tārziu de Milner al “Mesei Rotunde” (Quigley). Ivor Benson vede īn aceastã societate secretã o īntrupare a ambitiei personale a unui om extrem de bogat dar si extrem de dotat, care a īnhãmat la carul sãu idealismul ardent al intelectualilor tineri privati de religie canalizāndu-le exaltarea misticã pe fãgasul acestui aparent altruism ateu. Dar n-a fost Rhodes cel care a inventat acest surogat de religie; īn 1870, John Ruskin, primul profesor de Arte Plastice la Oxford, a propovãduit cu mare succes studentilor ideea cã englezilor le revine, fiind ei “o rasã īncã nedegeneratã”, misiunea de a conduce lumea si de a transforma Anglia din nou īn “tronul regilor, o insulã cu sceptrul īn mānã, izvorul luminii īntregii lumi, centrul pãcii; stãpāna īnvãtãturii si-a artelor, … adoratã pentru curajul ei iesit din comun, de a dori binele īntregii omeniri. … Anglia … trebuie sã formeze colonii oriunde cāt mai repede, cu cei mai capabili si valorosi oameni ai ei, luānd fiecare picior de pãmānt roditor dar nelucrat pe care-l calcã …” (discursul de inaugurare al lui Ruskin). Īncã pe la jumãtatea acestui secol discipolii lui mai pãstrau fervoarea lor misionarã de a “construi raiul pe pãmānt, sub conducerea … mai ales a celor de limbã englezã” (Lionel Curtis la moartea Lordului Lothian, Washington, 1940).
Partea a doua a articolului, intitulatã “Noua Ordine Mondialã visatã de Rhodes nu e versiunea actualã”, īncepe prin a aminti cã despre Bill Clinton, care-a pus māna pe presedintia Statelor Unite desi n-a avut majoritatea voturilor, publicul stie cã este bursier Rhodes, dar publicul nu stie cāt de departe este ideologia burselor Rhodes azi de intentiile extrem de strāmbe dar si extrem de idealiste ale fondatorului lor. Cãci scopurile pentru care lucreazã azi reteaua de organizatii īnfiintatã de Rhodes cu banii lui sunt diametral opuse scopurilor lui si-ale multora din succesorii lui. De aceea cānd Quigley si-a publicat monumentala lui istorie contemporanã Tragedy and Hope cartea a fost urgent retrasã din circulatie si cariera lui Quigley a fost zdrobitã, cãci dãduse īn vileag prea multe.
Primul lucru pe care l-a realizat reteaua de organizatii īnfiintatã de Rhodes cu scopul de a extinde imperiul britanic pentru a crea Noua Ordine Mondialã, a fost sã distrugã imperiul britanic. De aceea dacã americanii vor sã vadã cine dã directive presedintelui Clinton, primul lor presedinte instruit ca bursier Rhodes, trebuie sã priceapã schimbãrile care-au avut loc īn jurul anului 1930.
De la īnceput, conditia “de a pune stãpānire pe fiecare bucãticã de pãmānt roditor nevalorificat pe care calcã”, īmbrãcatã īn hainele frumoase ale propãsirii īntregii omeniri, a dat nastere unei nedrepte si extrem de sāngeroase invazii militare britanice īn Africa de Sud; si de la īnceput, surogatul de religie prin care darwinismul si alte doctrine rationaliste au īnlocuit religia crestinã si-au canalizat misticismul tinerilor idealisti pe fãgasul Noii Ordini Mondiale, a fost foarte apropiat de doctrina materialistã marxist-leninistã. Ambele doctrine promit raiul pe pãmānt si promoveazã principiul cã “scopul scuzã mijloacele”, oricāt de brutale, sāngeroase si ticãloase ar fi aceste mijloace. Īn istoria omenirii, de obicei nu se considerau ca fiind ticãloase actiuni care aveau drept scop salvarea comunitãtii sau societãtii; dar acum ticãlosia si brutalitatea au īnceput sã fie aplicate īn interiorul comunitãtii īmpotriva unor oameni care apartin aceleiasi societãti si aceluiasi grup si care au aceleasi interese. Discipolii doctrinei Rhodes argumentau cã scopul final fiind propãsirea īntregii omeniri, ticãlosia e justificatã, oricāt de mare ar fi. Astfel Alfred Milner īn functia sa de Īnalt Comisar britanic a folosit cele mai josnice si murdare mijloace pentru a declansa rãzboiul burilor. Demisionānd din postul de comandant suprem al fortelor britanice din Africa de Sud, locotenentul-general William Butler a protestat īmpotriva minciunilor transmise publicului britanic de cãtre Rhodes si acolitii lui pentru a-l atrage īn rãzboiul care i-a deposedat pe buri de tara lor. J.A. Hobson scrie despre acel rãzboi: “Luptãm ca sã impunem o micã oligarhie internationalã de proprietari de mine si speculanti ca stãpāni īn Pretoria”. Pe acesti magnati financiari care nu erau englezi dar aveau aproape toti pasaport britanic, Rhodes īn imensa lui vanitate si infatuare īi vedea doar ca pe niste instrumente de-ale lui īn construirea Noii Ordini Mondiale.
Rãzboiul burilor care se pretindea cã va dura cāteva sãptãmāni, a durat trei ani, a ucis 20.000 de soldati britanici si a trecut prin foc si sabie populatia civilã din Transvaal si Statul Liber al Oraniei, lãsānd fermele arse si pãmāntul necultivat. Au murit mai multe femei si mai multi copii īn lagãrele de concentrare britanice ale lui Horatio Kitchener decāt soldati de ambele pãrti ale combatantilor; asa a īnceput “raiul pe pãmānt” al Noii Ordini Mondiale; asa a fost Anglia “izvorul luminii īntregii lumi si centrul pãcii”. Si-asa primul rãzboi care trebuia sã inaugureze extinderea imperiului britanic pentru a cuprinde toatã omenirea sub mantia sa de binefaceri si pace, a inaugurat fãrāmitarea si desfiintarea imperiului britanic.
Partea a treia a articolului, intitulatã “’Idealul’ original al lui Cecil Rhodes uzurpat de puteri oculte”, aratã cum tot atunci cānd avea loc rãzboiul burilor dus sub pretextul de a instaura pacea mondialã si-a propãsi toatã omenirea prin acapararea celor mai bogate mine din lume īn māinile unui mic grup de magnati, avea loc si īnlocuirea oligarhiilor financiare care conduceau destinele nationale din interiorul fiecãrei natiuni printr-o oligarhie financiarã supranationalã care detine puterea politicã īn toate tãrile dar nu este supusã guvernului nici unei tãri. Acest proces de īnlocuire a culminat īn 1930, cānd familiile de pionieri care au fondat Statele Unite ale Americii si-au detinut finantele acestei tãri de la īnfiintarea ei au fost eliminate si īnlocuite de la tronul puterii de pe Wall Street. Quigley aratã īn Tragedy and Hope cum s-a desfãsurat lupta pe Wall Street care s-a terminat cu īnfrāngerea familiilor celor care-au fondat America, dar nu explicã motivele acestei lupte si īnfrāngeri.
Cu sosirea bursierilor americani Rhodes, operatiile Mesei Rotunde si ale organizatiilor-fiice s-au extins si-n America. Multi milionari si oameni influenti americani (ca de ex. Andrew Carnegie) au fost captati de ideea reunificãrii Marii Britanii cu Statele Unite si s-au īnrolat īntr-o miscare numitã Union Now (Unirea Acum). Si acestia doreau sã construiascã raiul pe pãmānt si sã asigure pacea-n lume sub aripa ocrotitoare anglo-saxonã. Dupã primul rãzboi mondial reteaua de organizatii a lui Rhodes s-a extins: s-a īnfiintat Institutul Regal pentru Afaceri Internationale care sã slujeascã drept paravan grupurilor Mesei Rotunde. Acest institut-paravan a primit la New York titlul de Consiliul Afacerilor Externe (The Council for Foreign Relations, CFR). Scopul ambelor este sã promoveze ideea “idealului unei singure natiuni pe tot globul”, sã infiltreze acolitii lor īn cele mai īnalte functii īn companii, bãnci, guverne, partide politice si universitãti si sã planteze bursieri Rhodes bine īndoctrinati peste tot unde pot promova ideea Noii Ordini Mondiale. Este de datoria fiecãrui bursier Rhodes sã implanteze altii peste tot, īn administratia si guvernul american, la CIA (Central Intelligence Agency, serviciul de contraspionaj american), la ministerul de rãzboi, la Casa Albã. Astfel s-au succedat generatiile de bursieri Rhodes una alteia īn pozitiile-cheie ale Statelor Unite, cãci de pe vremea cānd a devenit presedinte Franklin D. Roosevelt aceste pozitii au fost ocupate mai ales de oameni proveniti de la Consiliul Afacerilor Externe. La fondarea Natiunilor Unite īn 1945 la San Francisco, 47 din membrii delegatiei americane proveneau de la acest Consiliu; timp de 38 de ani, pānã īn 1972, fiecare Secretar de Stat american, inclusiv Henry Kissinger, provenea de la acest Consiliu, cu exceptia a trei. Acest Consiliu a dat nastere unui numãr de organizatii-fiice, de exemplu Institutul Pentru Relatii īn Pacific, a cãrui realizare a fost izgonirea nationalistilor cu Ciang Kai-sek din China si instaurarea comunismului acolo cu Mao Tse-tung.
Alte organizatii care au apãrut dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, desi nu se declarã pe fatã cã sunt afiliate la Masa Rotundã, conlucreazã īn acelasi scop de a instaura Noua Ordine Mondialã prin distrugerea suveranitãtii nationale a popoarelor: astfel sunt grupul Bilderberger, numit astfel dupã hotelul unde se īntruneste si grupul Comisiei Trilaterale (America, Europa, Japonia). Activitãtile de “promovare a pãcii īn lume” a acestor grupuri includ mentinerea masacrelor īn Bosnia, de exemplu, prin “planurile de pace” pe care le aplicã.
Pentru a īntelege Noua Ordine Mondialã trebuie sã identificãm grupul care finanteazã politica, detine mass-media, numeste profesorii si administratorii la universitãti si detine editurile, īn America. Quigley aratã īn detaliu cum a crescut reteaua anglo-americanã de organizatii care formeazã azi guvernul din umbrã si care azi distruge guvernele nationale pentru a instaura Noua Ordine Mondialã, dar nu aratã (probabil intentionat) cum s-a schimbat componenta oligarhiei financiare care formeazã acest guvern. El descrie grupul oligarhic de protestanti albi de origine anglo-saxonã (WASP, white protestant Anglo-Saxon), fondatorii finantelor Americii, ca o clasã stãpānitoare unitã īn telul de a se constitui īntr-un “sistem mondial de control financiar detinut de persoane particulare care sã stãpāneascã sistemul politic al fiecãrei tãri si economia īntregii lumi.” Din 1880 pānã īn 1930, aceastã retea anglo-americanã de organizatii a fost complet dominatã de J.P. Morgan; dupã 1930, puterea le-a fost smulsã lui si acolitilor lui de cãtre un alt grup, un grup de magnati financiari internationali nelegati de nici o tarã si de nici o natiune, care nu fac parte din natiunea īn care locuiesc. Dar ambele grupuri si cel national deposedat īn frunte cu J.P. Morgan si cel al magnatilor internationali, sunt identice īn ceea ce priveste mārsãvia si cinismul mijloacelor pe care le folosesc pentru a stãpāni lumea si ambele grupuri au vãzut imediat cāt de util le e marxismul/comunismul īn scopul distrugerii structurilor nationale si-a īnrobirii economice si politice a popoarelor. Ambele grupuri argumenteazã cã nemaiexistānd natiuni si armate nationale, nimeni nu va putea lupta si cei nedisciplinati vor fi imediat pedepsiti [citeste “exterminati”] de armatele centrului supranational. Ambele grupuri au finantat revolutia bolsevicã din Rusia si-au mentinut bolsevismul la putere tot timpul.
Ultima parte a articolului, intitulatã “Se aliniazã ostile īn lupta pentru adevãr”, aratã cum grupul magnatilor nationali americani cu Morgan īn frunte si-a pierdut suprematia si nu mai numeste azi profesorii la Columbia (universitate īnfiintatã de el chiar), Harvard, Yale, sau Princeton. Momentul īn care Morgan n-a mai putut face numiri la propria lui universitate a fost momentul de cotiturã. Aceastã trecere a puterii īn māinile noilor stãpāni s-a fãcut cu metodele folosite peste tot īn viata publicã americanã: finantarea partidelor politice si manipularea opiniei publice prin mijloacele de spãlarea creierului maselor (ziarele, revistele, televiziunea, radioul, filmele si cãrtile). Reteaua anglo-americanã de organizatii izvorāte din Masa Rotundã n-a fost desfiintatã; a fost preluatã, a trecut sub stãpānirea noii oligarhii financiare internationale, cu toate apanajele ei, imaginea pe care-o avea īn ochii publicului, respectabilitatea istoricã, pretinsul idealism, misticismul ateu — si bineīnteles, cu toate fondurile ei. Din 1930 īncoace sāngele popoarelor nu s-a mai vãrsat pentru a extinde imperiul britanic care sã instaureze raiul pe pãmānt sub egida lui, ci pentru a extinde suprematia acestei oligarhii, palid reprezentate prin paravanul Organizatiei Natiunilor Unite. Dar si sub noii conducãtori, ca si sub cei vechi, alianta finantelor cu intelectualitatea īn aceastã retea de organizatii care lucreazã pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale īmpinge tot mai mult civilizatia occidentalã spre prãpastie. Si faptul cã metodele si scopurile lor sunt aceleasi face ca disparitia unei oligarhii din vārful piramidei puterii si aparitia alteia sã nu fie observate de marele public. Rezultatul īnsã e vizibil: azi destinele politice si economice ale Statelor Unite ale Americii sunt īn māinile unora care nu sunt americani īn sentimente, interese si ambitii.
Idealurile burselor Rhodes sunt īncã folosite pentru prostirea marelui public īn America; si presedintele nostru actual, Bill Clinton, acest bursier Rhodes, executã constiincios ordinele pe care i le transmite reteaua de organizatii izvorāte originar din mintea lui Rhodes.
Cānd si-au pierdut puterea, magnatii finantelor nationale n-au dispãrut de pe fata pãmāntului ci au devenit supusi noilor magnati internationali si-au fost atrasi īn orbita lor, de unde nu se pot detasa cãci sunt legati strāns prin interesele lor financiare (si altele n-au). Conspiratia Noii Ordini Mondiale a fãcut pasi gigantici īnainte īn ultimii cātiva ani. Īn acest progres nu trebuie scãpatã din vedere importanta factorului sionist: cãci la vārful piramidei puterii magnatii anglo-saxoni au fost īnlocuiti de cãtre sefii imperialismului sionist care a īnlocuit imperialismul anglo-saxon originar al lui Rhodes. Acest imperialism sionist īsi vede īmplinirea nationalã prin desfiintarea tuturor celorlalte natiuni si instaurarea unui guvern mondial unic sub stãpānirea sa. Acest lucru nu s-ar fi putut realiza dacã natiunile occidentale n-ar fi acceptat vicierea structurii lor statale prin crearea de monedã fãrã acoperire, prin īndatorarea guvernului national cãtre bãnci particulare cheltuind mai mult decāt īi este venitul si prin asezarea economiei tãrilor pe baza celei mai imorale cãmãtãrii. Aceastã viciere a dus la coruptia generalizatã īn aparatul de stat si la eliminarea oricãror norme de eticã si moralã.
Ritmul degradãrii statelor occidentale a fost mult accelerat dupã 1939, dupã victoria imperialismului sionist prin cel de-al doilea rãzboi mondial. Dar promotorii Noii Ordini Mondiale stiu bine cã trebuie mai īntāi sã rãpeascã popoarelor europene ultimul rest de suveranitate nationalã, obligāndu-le sã intre īntr-o “Nouã Europã” care sã le īnrobeascã si īmpiedecāndu-le de a se uni īntr-o Europã īn care sã-si pãstreze suveranitatea nationalã. La fel ca si-n Statele Unite ale Americii, si-n Europa popoarele vor sã-si pãstreze drepturile, iar oligarhia conducãtoare vrea sã le despoaie de ele; aceeasi prãpastie se cascã īntre popor si oligarhia conducãtoare slujitã de-un aparat de stat corupt īn Europa ca si-n America. Din ce īn ce mai mult, masele cu creierul spãlat de mai bine de-un secol se trezesc ca sã vadã cum aparatul de mentinere si aplicare a legii a devenit fãptasul celor mai multe si mai mari fãrãdelegi. Si īn creierul spãlat de peste un secol al maselor a īnceput sã īncolteascã rezistenta la abuzul aparatului de stat. Si unii au īnceput chiar sã aibã īndoieli cu privire la veracitatea oceanului de propagandã mincinoasã care ocupã absolut toate tipãriturile si enunturile mass-mediei si stabilimentului.
Viitorul omenirii depinde de ce se-ntāmplã azi īn Europa, unde au īnceput sã se īnfrunte douã tabere: īntr-una se aflã concentratã puterea agresivã a banului, iar īn cealaltã se ridicã firea omeneascã ultragiatã, care-a-nceput sã-si spunã cuvāntul.
Dreptul de autor exclusiv pentru The Spotlight pentru ultimele douã pãrti ale articolului īi revine vãduvei Joan Benson.

http://sitadeasa.wordpress.com

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Ā© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

Ā  Ā Ā Ā Ā  Ā Ā  Ā Ā Ā Ā  Ā 

Shares