Paramahansa Yogananda – Omul și Natura onirică a Universului

1

Un fermier stătea lungit sub un copac, absorbit în gândurile sale. Soția sa a venit fugind, cu lacrimi în ochi, și i-a spus că unicul lor fiu a fost mușcat de o cobră. Bărbatul a rămas tăcut. Stupefiată de această indiferență aparentă, soția a început să plângă: “Tu nu ai pic de de inimă!”. “Nu înțelegi nimic!”, i-a
răspuns el. “Noaptea trecută am visat că sunt rege și că am șapte fii. Într-o zi, aceștia au plecat în pădure, unde au fost mușcați de cobre și au murit. În prezent, mă întreb dacă trebuie să plâng după cei șapte fii morți în vis sau după unicul nostru fiu, mușcat de cobră în acest vis pe care îl trăim acum.” Cu siguranță că acest om avea o mare putere de discernământ spiritual. Pentru el, atât lumea materială cât și cea din subconștient sunt la fel de lipsite de realitate. În timp ce visăm, lumea fizică în care trăim devine ireală și
doar lumea subconștientului pare adevărată. Iar când “visăm” în această lume, uităm de lumea subconștientului.
2
Toate lucrurile există doar în Conștiință. Un bărbat visa că este soldat și că a plecat într-o bătălie, în care este rănit mortal. În vis, el este conștient că va muri curând și este foarte trist. Se gândește la ființele dragi pe care va trebui să le abandoneze. Se trezește brusc și nu mai poate de bucurie când realizează că nu
trebuie să moară și că totul a fost un vis. Se bucură că este sănătos și în viață. Dar ce se întâmplă cu un soldat care, în viața terestră, este rănit de moarte? El se trezește în lumea astrală și descoperă că de fapt toată trăirea sa nu a fost decât un vis, că de fapt nu are corp fizic. Trebuie să înțelegem că toate
experiențele sunt trăite într-o stare de vis!
3
Timpul și spațiul formează o urzeală imaginară, pe care este construit acest Univers. Să presupunem că eu adorm și visez că sunt la bordul unui avion care parcurge cele 12000 de mile care despart Los Angeles de India. Trezindu-mă, descopăr că toată experiența nu a avut loc decât în creierul meu și că nu a durat decât câteva secunde. Aceasta este natura iluzorie a timpului și spațiului, pe care se bazează toate ideile umane despre realitate.
4
Această lume îți pare reală datorită faptului că Dumnezeu te-a adus la viață în Visul Său Cosmic. Tu faci parte din Visul Său. Dacă tu visezi că te-ai lovit cu capul de un perete, în urma acestui fapt poate apare o durere imaginară de cap. Când te trezești, realizezi că nu a existat nici un perete de care să te lovești și că experiența pe care ai trăit-o nu a fost decât în vis și că nu te afectează în momentul prezent. Același lucru se întâmplă cu visele pe care le consideri reale și pe care le trăiești în prezent. Trezește-te la unica Realitate, Dumnezeu, și cu siguranță vei descoperi că viața terestră nu este decât un spectacol, un joc de
lumini și umbre.
5
Într-un film acțiunea pare foarte reală, dar privind din cabina de proiecție poți să observi că întreaga istorie nu este animată decât de o singură rază de lumină. Același lucru se întâmplă și cu Marele Film al Creației. Dumnezeu a spus :”Să se facă lumină!” (Geneza, 1:2). Întregul Univers a fost emanat de o singură rază de lumină divină. Este un film cosmic, asemănător cu cel din sala de cinematograf. Diferența constă în faptul că, în sala de cinematograf, spectacolul este bidimensional, solicitând doar văzul și auzul, în timp ce “filmul” cosmic este multidimensional și afectează toate cele cinci simțuri ale omului. În sala
de cinematograf, imaginile proiectate pot să vă facă să râdeți sau să plângeți, dar filmul proiectat de Dumnezeu este mult mai complex și deci mai captivant.
6
Un fizician comenta cu condescendență:
“Este foarte frumos să reprezint arborii, florile, râurile precum un vis al lui Dumnezeu. Știința a revelat că toate aceste lucruri sunt identice în esență, că sunt cu toate formate din protoni și electroni”.
Atunci, prompt, Yogananda l-a întrerupt:
“Dacă tu ai lăsa o grămadă de cărămizi să cadă la sol, crezi că vor forma o casă? Cu siguranță că nu. Este necesară o inteligență pentru a face ceva coerent cu o grămadă de cărămizi. Protonii și neutronii sunt “cărămizile” din care a fost construit Universul. Dar a fost necesară o Inteligență pentru ca acesta să
capete forma pe care o are. Toate florile, toate râurile, toți arborii sunt dotați cu inteligență.”
7
De unde provine materialul de construcție al Universului?
Înaintea creației nu a fost decât Dumnezeu. Aceasta nu este o explicație suficientă pentru a spune că Dumnezeu este Atotputernic și că El poate realiza aceste miracole. Chiar și aceste miracole au nevoie de un fundament real, de o bază reală. Dumnezeu este Conștiință. Indiferent de calitatea materiei, aceasta a fost creată printr-un act de voință al Conștiinței Sale. Dacă aceasta este adevărat, și nu poate fi altfel, atunci Conștiința este reală și materia este iluzorie. Știința însăși acceptă această afirmație, în măsura în care demonstrăm că materia este o iluzie. Lucrurile care ne înconjoară nu sunt de fapt pietre dure, arbori maiestuoși sau râuri care curg învolburate, toate diferite una de cealaltă. Dincolo de aceste aparențe, nu se găsesc decât atomi în mișcare, în vibrație. Și chiar și acești atomi sunt o iluzie. În spatele energiei cosmice se găsesc gândurile lui Dumnezeu. Cu aceasta nu vreau să demonstrez că universul fizic nu este real, ci doar că realitatea sa diferă de aparența sa. Realitatea lumii materiale constă în faptul că întregul univers este fundamentat pe Conștiință. Dumnezeu a creat Universul în Visul Său.
8
“Cine l-a creat pe Dumnezeu?” – l-a întrebat un vizitator pe Yogananda.
Acesta, zâmbind, i-a răspuns: “Numeroase persoane mi-au pus această întrebare. Trăind în lumea creației, ei își imaginează că nimic nu poate să existe fără o cauză. Dar Dumnezeu, Cauza Supremă, se situează dincolo de cauzalitate. Nu este posibil ca El însuși să fi avut un creator. Cum este posibil ca existența Absolutului să depindă de un alt Absolut?”
9
Cu adevărat, este o greșeală să afirmi că Dumnezeu a creat acest Univers, la fel cum un tâmplar creează o masă. De fapt, Dumnezeu a devenit acest Univers; fără să-și modifice în nici un fel natura Sa intrinsecă, El a transformat o parte a Conștiinței Sale în această Iluzie Cosmică, Maya, Universul în care trăim.
Nimic nu este ceea ce pare a fi. Toate lucrurile sunt o manifestare a gândurilor lui Dumnezeu.
10
Cum poate Dumnezeu, Unica Realitate, să manifeste acest univers dual, iluzoriu? El îl creează cu ajutorul principiului dualității. Conștiința Sa Unică manifestă aparența contrariilor: lumină și întuneric, plăcere și durere, pozitiv și negativ; astfel, El obține o infinitate de iluzii în opoziție. O parte a Conștiinței Sale se
află în mișcare, adevăr care este revelat și în Biblie: “Și Duhul Său se purta pe deasupra apelor” (Geneza, 1, 2). Putem compara această mișcare cu cea a valurilor pe suprafața unui ocean. Nivelul oceanului rămâne întotdeauna identic, indiferent cât de înalte sunt valurile, deoarece fiecare mișcare către înalt este corelată cu o coborâre în abis, nivelul global al oceanului rămânând același. Analogic vorbind,
Dumnezeu, Oceanul de Spirit nu este afectat de Creația Sa. Spiritul Său există pretutindeni, neclintit și toate mișcările creației Sale sunt asemeni valurilor oceanului. Unitatea Infinitului face să vibreze o parte a Sa și o determină să devină doi, apoi multiplu, pînă ce apar stelele, galaxiile, planetele, oamenii și
animalele. Vibrația cosmică primordială este AUM. Este Amin, Logosul, Cuvântul din Evanghelia lui Ioan, este Muzica Sferelor la grecii antici, Anuhavar la zoroastrieni. Prin această Vibrație Primordială, întregul Univers vine în manifestare. Această vibrație produce dualitatea. Cunoașterea Realității Unice ne
permite să transcendem toate contradicțiile din natură. Acceptați cu aceeași stare de spirit tot ceea ce vi se întâmplă în viață: bucurie și durere, plăcere și neplăcere, succes și eșec! Nu trăiți decât pentru Dumnezeu, nu-L serviți decât pe El, nu-L iubiți decât pe El!
11
“Guruji, la ce este necesar răul în Creația lui Dumnezeu?” – a întrebat un discipol. “Divinul este cu siguranță plin de bunătate și iubire. Este cu putință, cum pretind anumiți autori moderni, ca El să se delimiteze de existența Răului?”
“Dumnezeu ar trebui, cu siguranță, să fie prost ca să nu observe răul. El, care observă fiecare fir de iarbă, cum să nu observe un lucru atât de evident?”
“Dar poate că nu-l percepe ca fiind Răul?” – a continuat discipolul. “El este Cel care a creat Răul. El este conștient că oamenii trăiesc în iluzie și că suferă, deoarece chiar El a creat această iluzie”.
“Deci putem spune că El a dorit să creeze Răul?”
“Răul este însăși Maya, Iluzia Cosmică. Este o forță conștientă care, odată adusă în existență, urmărește să se perpetueze. Ea încearcă să aservească conștiința noastră planului fizic. Dumnezeu, Unica Realitate urmărește, în același timp, să ne atragă către El, prin intermediul dragostei Sale divine”.
“Dar, din ceea ce spuneți dumneavoastră, Necuratul are propriul său rol în cadrul Creației”.
Yogananda a surâs și a spus:
“Răul din Creație este asemeni personajului negativ dintr-o piesă de teatru. El ne ajută să ne îndrăgostim de eroii pozitivi și de acțiunile pline de virtute. În același fel, Răul și consecințele sale servesc pentru a trezi în noi dragostea pentru bine și pentru Dumnezeu”.
Discipolul a continuat:
“Dar dacă este asa, maestre, dacă binele și răul nu sunt decât niște personaje în această “dramă cosmică”, putem spune că, indiferent dacă suntem sfinți sau răufăcători, toate acestea nu sunt decât niște roluri și acestea nu afectează adevărata noastră natură, care este o reflexie a lui Dumnezeu?”
Maestrul a început să râdă:
“Dacă urmărim să ducem acest raționament pînă la capăt, putem spune că aveți dreptate. Dar nu uitați niciodată că, dacă jucați rolul personajului negativ într-o piesă, veți suporta și consecințele acțiunilor negative din piesă, pedeapsa. Dacă însă jucați rolul sfântului, vă veți trezi din acest vis cosmic și vă veți
bucura în eternitate de fuziunea cu Divinul”.
12
Yogananda s-a adresat unui discipol nou venit:
“Ce crezi că oprește Pământul să se lanseze în spațiu, într-o călătorie care să-l îndepărtează de Soare?”
“Atracția gravitațională exercitată de Soare” – răspunse discipolul.
“Și ce crezi tu că oprește Pământul să se apropie de Soare?”
“Forța centrifugă, care-l determină să rămână pe orbită”.
Yogananda a abandonat acest subiect, surâzând. După o perioadă de timp, discipolul a realizat că Maestrul folosise Soarele ca pe un simbol al Divinității și Pământul ca simbol al omului, în permanenta sa fugă de atracția divină. Yogananda a dorit să ne incite, pentru a ne determina să ne deschidem sufletul și să eliminăm orice rezistență față de Apelul de dragoste al Divinului”

Read more: http://intreadevarsiiluzie.blogspot.com/2011/05/paramahansa-yogananda-natura-onirica.html#ixzz1PXFmQkwy

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *