El nu era nici pacifist, nici umanitar, consulul Marcius Censorinus, dar tia s se foloseasc de psihologia adversarilor si.

Atunci cnd acest perspicace rzboinic a aprut n faa Cartaginei, marele ora trecea drept cea mai bogat capital a lumii antice. Artele, merul erau n floare acolo, i pacifitii, la feL Dup ce le ludase nde-ig acestora din urm binefacerile pcii i blestemase ororile rzboiu-‘, Censorinus a conchis zicnd: „Dai-mi armele voastre, i Roma se nsrcina s v ocroteasc”. Pacifitii (ntotdeauna, oameni de o mentalitate mediocr) se grbir s-1 asculte. „Dai-mi acum vasele voastre de rzboi; sunt stnjenitoare, ntreinerea lor cost mult i sunt nefolositoare, pentru c Roma v va apra de dumanii votri.”

Pacifitii l ascultar i acum. „Supunerea voastr este demn de laud – le-a spus atunci consulul. Nu-mi mai rmne acum dect un sacrificiu de cerut Pentru a evita o posibil revolt, Roma mi ordon s rad Cartagina de pe faa pmntului. Ea v ngduie, de altfel, s v stabilii n deert, acolo unde vei dori, cu condiia s fie la distan de 80 de stadii* de mare.”

Doar atunci cartaginezii au neles care sunt pericolele pacifismului i, n faa perspectivei sigure de a muri de foame n mijlocul nisipurilor, i ncepur s se apere. Dar era prea trziu. Cartagina fu cucerit, incen-1 diat, mpreun cu toi locuitorii si, i dispru din istorie.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *