Cum a dispărut Cartagina: extras din lucrarea ”Psihologie Politică” de Gustave le Bon

El nu era nici pacifist, nici umanitar, consulul Marcius Censorinus, dar știa să se folosească de psihologia adversarilor săi.

Atunci când acest perspicace războinic a apărut în fața Cartaginei, marele oraș trecea drept cea mai bogată capitală a lumii antice. Artele, merțul erau în floare acolo, și pacifiștii, la feL După ce le lăudase înde-ig acestora din urmă binefacerile păcii și blestemase ororile războiu-‘, Censorinus a conchis zicând: „Dați-mi armele voastre, și Roma se însărcina să vă ocrotească”. Pacifiștii (întotdeauna, oameni de o men­talitate mediocră) se grăbiră să-1 asculte. „Dați-mi acum vasele voastre de război; sunt stânjenitoare, întreținerea lor costă mult și sunt nefolo­sitoare, pentru că Roma vă va apăra de dușmanii voștri.”

Pacifiștii îl ascultară și acum. „Supunerea voastră este demnă de laudă – le-a spus atunci consulul. Nu-mi mai rămâne acum decât un sacrificiu de cerut Pentru a evita o posibilă revoltă, Roma îmi ordonă să rad Cartagina de pe fața pământului. Ea vă îngăduie, de altfel, să vă stabiliți în deșert, acolo unde veți dori, cu condiția să fie la distanță de 80 de stadii* de mare.”

Doar atunci cartaginezii au înțeles care sunt pericolele pacifismului și, în fața perspectivei sigure de a muri de foame în mijlocul nisipurilor, i începură să se apere. Dar era prea târziu. Cartagina fu cucerită, incen-1 diată, împreună cu toți locuitorii săi, și dispăru din istorie.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *